„Când fiecare talent este vitalizat, când fiecare calitate este umplută și când întreaga natură este invadată de acest dar sublim, sclavia, oboseala, legalismul subtil care caracterizează slujba credincioșilor începători, sunt complet îndepărtate. Jugul lui Hristos nu ne mai roade, ultima fărâmă de sentiment slugarnic dispare, iar voia lui Dumnezeu devine alegerea noastră liberă, spontană și încântătoare. Atunci putem cânta, nu ca un simplu basm poetic, ci ca o realitate experimentată, binecuvântată:
Mă închin Ție, dulce voie a lui Dumnezeu
Și toate căile Tale le ador;
Cu fiecare zi ce trăiesc, mi se pare
Că mai mult și mai mult Te iubesc.”