Eu beau sa ca ma razlaghesc :))))

He did reach another level 😅😂

*mai ieftin

da, abia astept pauzele fara sunet

Fuck yeah. Am ras cu lacrimi 😂

Ș))

Arta ie cand ie frumos!

"Arta" e un cuvant.

@@andreigabrielion9575 Sarcasmul asta imi aduce aminte de vremurile trecute, ah, tinerete de clasa a III-a, unde esti? Ziceam ca e serioasa intrebarea. Ce e arta?

@@funkXCIV Iar eu am raspuns cat se poate de serios. Dezvoltarea gândirii analitice la început de secol XX a produs o nouă modalitate de a aborda lucrurile, inclusiv problemele legate de artă. Multiple teorii despre artă s-au dezvoltat datorită acestei gândiri - teoriile contextual-culturale ale artei. Cei mai cunoscuți autori ale acestor teorii sunt George Dickie (1926), Arthur Danto (1924-2013), Noël Carroll (1947), Jerrold Levinson (1948), și Stephen Davies (1950). Stilul analitic de gândire tratează problemele din punct de vedere lingvistic. Pentru analitici, filosofia nu produce cunoaștere ci doar clarificări despre concepte și idei, despre cum folosim noi cuvintele. Doar știința produce cunoaștere pentru că operează cu date empirice intersubiectiv decidabile ca false sau adevărate. Propozițiile de genul „x se află pe masă” pot fi testate de toată lumea și se poate decide dacă sunt adevărate sau false, pe de altă parte, propozițiile de genul ”îmi place x” nu, pentru că ele exprimă preferințele noastre. Ca metodă, stilul analitic de gândire propune analiza limbajului. Descompunerea întregului în mai multe părți si analizarea conceptuală și critică a părților, fiecare ca pe un alt întreg, apoi reasamblarea lor. El trateaza conceptele de “artă”, “frumos”, “sublim”, “gust”, “trăire estetică”, “creație artistică”, “obiect artistic”, etc ca obiecte lingvistice și analizează felul in care acestea sunt folosite de către noi. Datorită obiceiului nostru de a crede că în spatele fiecărui cuvânt stă un obiect fizic care-i corespunde, mai ales în spatele substantivelor, întrebarea “ce este arta?” produce, când e pusă, o crampă mentală. Noi nu avem ceva concret spre care putem arăta cu degetul, ca în cazul mărului, dar simțim nevoia să arătăm catre ceva pentru că suntem vrăjiți de limbaj. Stilul analitic luptă împotriva esențialismului în artă, adică ideii că arta are o esență. Acelasi lucru se intampla cand punem intrebarea "ce este timpul?". Toata lumea stie ce este timpul pentru ca folosim expresia apraope zilnic: "A venit timpul sa mergem", "I-a trecut timpul", etc. Dar cand este pusa intrebarea "ce este timpul?", ne blocam. Cuvantul “arta” este un cuvant banal, el nu are nimic misterios în spate, înțelesul cuvantului nu e regăsit într-o esență ascunsă ci el se arată prin modul în care noi folosim aceste cuvinte. Dacă înlocuim întrebarea „ce este arta?” cu „care este explicația înțelesului cuvântului artă?” putem numerota modurile în care cuvântul „artă” este folosit în diferite contexte și așa vom afla ce este arta. Înțelesul cuvintelor se află doar în interiorul jocurilor de limbaj în care e folosit, în contextele de folosire. Pentru Ludwig Wittgenstein (1889-1951), unul dintre întemeietorii stilului analitic, înțelesul cuvintelor se stabilește doar contextual, este dat în jocurile de limbaj ale practicilor de viață. Știm despre lucruri vorbind despre ele. Prin jocuri de limbaj se înțelege felul cum este folosit limbajul în interiorul unei comunități sau unui context. Se mai referă la regulile după care joacă un anumit joc lingvistic, reguli pe care le deprindem când creștem, în cazul limbajului nativ, și mai târziu în viață în cazul altor limbaje. Jocurile de limbaj sunt învățate din mediul în care se trăiește, din practicile de viață ale acelui mediu. Limbajul este strict legat de practicile de viață, el asigură succesul în activitatea noastră. Asa cum un cuvant se intelege din context, din interiorul limbii vorbite, asa si obiectele pe care noi le incadram in clasa de obiecte numita "arta" sunt opere de arta sau obiecte artistice doar intr-un context cultural-istoric. Picturile lui Monet si pisoarul lui Duchamp nu au o esenta comuna, ci ele sunt opere de arta doar in contextul lor cultural-istoric. Sa le compari nu e corect. Asadar, intrebarea "ce este arta?" nu este una buna. "Cand este arta?" este una mai buna.

@@andreigabrielion9575 Apreciez raspunsul bine structurat, imi place perspectiva.