La doar 50 de kilometri de orașul Cluj, în Munții Gilăului, se află Satul Măguri. Este un loc ascuns pe un platou montan, cu vedere spre Vârful Vlădeasa, înalt de 1836 de metri.
În epoca Imperiului Habsburgic, oamenii locului erau iobagi. Lucrau pentru grofi. Pe vremea lui Avram Iancu s-au preschimbat în revoluționari. Nu puțini au devenit eroi. La fel și în cele două războaie mondiale.
Când au venit comuniștii, s-au adaptat conform epocii. Colectivizarea nu i-a ajuns. În schimb, au devenit mici comercianți la limita legalității ducând marfă (lemn) cu căruțele prin satele Câmpiei Transilvane. După 1989, măgurenii s-au preschimbat în adevărați întreprinzători. Au furnizat constant marfă pentru firme de exploatare forestieră românești și străine vreme de aproximativ 20 ani, cu binecuvântarea tacită a autorităților corupte. Pădurile din jur au dispărut sau s-au rărit semnificativ.
Azi, locuitorii din Măguri caută noi modalități de supraviețuire. Oamenii se schimbă, se adaptează și încearcă să facă față noilor realități. Sistemul lor de valori este dat peste cap.
Lumea satului așa cum o știam suferă metamorfoze brutale. Vrajba a pătruns în familii sau printre vecinii care erau cândva prieteni. La orizont începe să se arate o nouă alcătuire. Nici măcar ieșitul A Munte nu mai seamănă cu ce era în urmă cu doar 10 ani.
Mici filme documentare ca acesta, alături de altele precum ”Omul drumului”, ”Iarna care a uitat să mai plece”, ”O zi din viața Calului Voicu”, ”Flaviu Offline”, ”Căuăcia” sau ”Cuptoriștea” încearcă din unghiuri diferite, să recompună povestea unui loc magic, pierdut printre cețuri și nori, însă nici o clipă uitat.
Un film de Voicu Bojan
Narator și montaj: Ioachim