Felicitari ! Esti foarte inteligenta! E foarte bine ca un psiholog sa fie empatic ,insa un psiholog care are succes in aceasta cariera ,este acel psiholog care este atat de empatic cum esti si tu,insa in acelasi timp trebuie sa se detaseze ,sa asculte problemele oamenilor fiind un simplu observator. Daca ajungi sa empatizezi si sa simti pe pielea ta ce simte acel om,starile prin care trece etc.,ajungi in punctul in care te identifici cu acea persoana ,traieste aceleasi senzatii,sentimente si nu mai poti fi capabil sa iti faci meseria,plus de asta facand acest lucru (a empatiza si a te identifica cu persoana in cauza) ,la sfarsitul zilei te vei incarca cu toate aceste energii,te simti epuizat ,extenuat ,obosit psihic si nu stii cum sa scapi mai repede. Este foarte important de retinut acest aspect. Empatizare fara identificare , simplu observator. La fel ,un psiholog nu va gasi niciodata solutii pentru pacientii lui, nu ii va spune niciodata ce ar trebui sa faca intr-o situatie anume,cum ar fi mai bine etc.. Prin intrebarile puse pacientului face astfel incat acea persoana sa gaseasca singur solutiile potrivite,sa descopere singur. Psihologul doar scoate la suprafata ceea ce omul nu reuseste sa faca singur , il ajuta sa descopere anumite lucruri, conducandu-l incet... Masterul nu e la fel de palpitant cum e facultatea de psihologie. Spun asta din proprie experienta. Anii de facultate (la psihologie) au fost cei mai frumosi ani in care am invatat sute de lucruri, am participat la diferite exercitii, activitati in grup ...Foarte interesant! As mai face inca o data facultatea (avand in vedere ca la master se merge mai rar si nu se compara nici pe departe... am impresia doar ca se reiau niste cursuri seci stiute pe de rost din timpul facultatii). Eu iti urez mult succes! Ai putea fi un foarte bun psiholog , sau psiholog criminalist ( e corect spus), doar mare grija cu identificarea cand empatizezi cu persoana in cauza . :) . Eu m-am axat mult pe clinica (psiholog clinician) dar in final am ales in educatie... e frumos si cu copiii. Fa ceea ce simti ,ceea ce te atrage. Intotdeauna primul impuls (acela care nu implica gandirea ,calculul etc) e cel real! Pupici🤗😘

Buna! Sunt studenta la psihologie. 1:50 țin sa te corectez. Nu te naști cu caracterul, te naști cu temperamentul. Temperamentul este înnăscut, în schimb caracterul este dobândit pe parcursul timpului. Iar personalitatea cuiva este alcătuită din temperament & caracter. Așadar, este foarte greu să-ți schimbi temperamentul

Si eu sunt empatica dar mai mult logica. Pot sa observ fara sa ma implic emotional. Poate sunt doar inuitiva dar nu si empatica. Vreau sa dau la psihologie. Vreun sfat?

temperamentul este cel innascut, caracterul se dobandeste prin modelare socio-culturală😇

Bun video și apropo , ai niște ochi superbi .

E temperamentul, cel cu care vii din "fabrica"