În 17 mai 2024 am aniversat 10 ani de la beatificarea fericitului Anton Durcovici. Totodată, am celebrat și 136 de ani de la nașterea lui.
În cuvântul de zidire sufletească am atins câteva aspecte biografice. Asta a fost la începutul predicii. Apoi, am vorbit despre moștenirea spirituală pe care ne-o lasă episcopul martir Anton Durcovici.
Am subliniat trei lucruri.
Primul, Anton Durcovici a fost un om al rugăciunii. Toți studenții lui dau mărturie că era formidabil când se ruga. Nu-și puteau da seama dacă mai suflă sau nu. Rămânea în exatz, imbolizat, ore întregi, contemplând realitățile divine.
Al doilea, Anton Durcovici a fost un pionier al evanghelizării în modernitate. A înțeles că, fără creștini laici formați, Biserica nu rezistă la provocările ateismului instituționalizat. Sau, fără laici educați, Biserica sucombă în fața tăvălugului materialismului și individualismului. De aceea, a ințiat "Cursuri de religie pentru intelectuali". A cultivat în ei dorința naturală de a cunoaște Adevărul.
Al treilea, Anton Durcovici a fost un "mistic cu ochi deschiși". I-a invitat pe creștinii laici să-și iubească patria. Dar, nu lăsându-L deoparte pe Dumnezeu, ci în relație cu Dumnezeu. Repeta deseori: Nimic fără Dumnezeu! Sau: Toate cu Dumnezeu!
Să-i pășim pe urme! Să nu neglijăm moștenirea lui spirituală!
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.