Bucuria pascală este rodul credinței în Învierea lui Christos. Din păcate acest fel de bucurie se vede destul de rar pe chipurile discipolilor. Astăzi se mai celebrează riturile prin unele biserici sau se respectă tradițiile. Dar de multe ori și în multe rânduri se ratează întâlnirea adevărată cu Christos Înviat.
Am meditat Evanghelia după Ioan 15, 1-8. Am subliniat condiția necesară pentru a putea trăi în bucurie. Și anume, ucenicul trebuie să rămână în comuniune cu Christos. Această legătură spirituală seamănă cu raportul dintre mlădiță și viță. Seva trece din viță în mlădiță și, astfel, mlădița aduce rod. Iar rodul unirii discipolului cu Christos este bucuria.
E adevărat că vremurile noastre sunt stresante și provocatoare. Consumul mare de informație sau tehnologie îi face pe oameni să-și piardă gândirea critică. De asemenea, devin nervoși și nerăbdători. De aceea, am subliniat că pentru a rodi în Christos, trebuie să avem răbdare. Să cultivăm tampoane de timp și spațiu pentru a asimila informațiile. Aceasta este prima condiție pentru a rodi bucuria pascală în noi.
În al doilea rând să fim atenți la viță și mlădițe, așa cum fac vititcultorii. Sau să avem discernământ. Să nu rupem mlădițele sănătoase, să le eliminăm pe cele bolnave. Să nu confudăm binele cu rău, adevărul cu falsul, nedreptatea cu dreptatea. Când suntem constrânși să facem alegeri curajoase de viață, să nu căutăm soluții de fugă.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.