Regretele ssnt caracteristice părului cărunt..... 🦄🍀.

ti-ai pierdut virginitatea de craciun cumva?

Mulțumesc !

Mulțumesc !

Mulțumesc !

Iubirea este starea naturala de " a fi" nu este nicio evoluție.Totul inclusiv noi care facem parte din întreg suntem iubire doar că am uitat din cauza egoului care o acoperă precum norii cerul senin și ne amintim o fărâmă din ce suntem atunci când ne îndrăgostim....sau o distrugem tot datorita egoului care are orgoliul și controlul și gelozia și cate alte aspecte iluzorii. Scriitorul a iubit cu siguranță deoarece romanele scrise au esenta iubirii romantice adevărate și profunde însă ca majoritatea oamenilor desigur că a trecut și prin suferința din iubire cauzata de vreo pierdere reala sau despărțire.....

uite unde era cunocatoarea piericutei mele

@@monicadragan6837 deci ce este ego....în niciun caz iubire ....atunci când reușim sa învingem acest sine inferior.....evoluam....iubim

@@elenagisa1318 doamna draga este părerea mea....nu va cer sa fiți de acord....

@@mariaionescu7244 Ego este mintea ,mecanismul mental foarte sofisticat,are 24 de mecanisme și o viteza uluitoare,mai mare decât viteza luminii,toate reacțiile se produc cu o rapiditate înainte chiar de a gândi mintea .De aceea mintea trebuie ținută sub control fiindcă discernământul aparține minții raționale.Mintea dealtfel are toate jocurile iluziei,mai puțin în cea rațională și are propria realitate și filtrele proiectiei.Iubirea nu poate ieși la suprafață din cauza egoului.El trebuie să scadă sau chiar sa dispară ca iubirea sa apară ,o avem în noi fiecare dar de pe exterior ne este arătată atunci când ne indragistim,e cel mai uzual exemplu și cel de prim nivel înțeles. Suferința exista,avem în matricea divină și acest element al suferinței dar mintea este responsabila fiindcă dacă omul trăiește în cap cum se spune și omenirea aproape toată trăiește în minte,în cap astfel că suferă mai mult decât este ce numim suferinta.Nu cunoaștem adevărata libertate,eliberare și nici pacea și liniștea astfel până nu lăsăm mintea sa se liniștească.Uneori mintea interferează cu conștiința dar e mai puternică atâta timp cât e lăsată să preia conducerea. Personalitatea este trasată de minte,se dezvolta împreună mai bine zis.Ori noi nu suntem mintea ci conștiința in care apare și corpul- minte....Minte egal și corp,e ce numim corp- durere și acestea dispar in ce numim moarte aici pe Pamant.Tot ce apare și dispare nu este real.Doar Sinele sau ființarea,a fi sau Eu Sunt e dinainte de a apare mintea cam după vârsta de 3 ani ,eul personalității fiindcă toți spunem Eu....fac,știu,pot,etc...Care eu? Cine este conștient de acest eu și spune mintea mea,corpul meu,al meu,al tău,și tot așa...Conștiința este adevarata noastră identitate sau Sinele si este numai iubire.Daca doriți să spuneți și sine inferior acestui construct al egoului nu e gresit.Asadar eul apare ca un construct social ,este învățat și primește de a lungul vieții tot felul de etichetări cu care se identifică dar identificarea nu are a face cu Eul adevărat ci cu comportamentele a ce noi numim om.Eul sau Sinele nu se naște și nu moare este etern mereu in aici și acum fiindcă nu exista decât prezent și Prezența Timp nu exista decât la nivel mental deoarece e nevoie sa funcționăm in societate și am împărțit timpul,însă e un timp limitat psihologic.Nasterea și moartea sunt fenomene de suprafață,sunt precum fetele aceleiași monede pe care o numim viața.Exista așadar numai Viața! De aceea e de preferat a trai doar in prezent,aici e de lucru dar se poate fiindcă mintea pleacă în trecut și în viitor dar corpul unde este? A fi conștient de minte și corp e un început și apoi a conștientiza că nu ești mintea și nici gândurile și nici corpul este deja ce numim transformare,iluminare.Sa ai grija de propria conștiință,sa conștientizezi prin conștientă Constiinta.Evident că trebuie avut grija și de corp fiindcă e dăruit și susține viața ,respirația...fara respirație ,fara bătăile inimii nu mai este nici suflare de viață. Se naște așadar doar corpul și apare apoi mintea.Si mor impreuna.Constiinta este in spatele minții daca putem sa o poziționăm cumva în cuvinte,e ce numim infinit sau expansiunea minții ,clarvedere,trezvie. Corpul se preda la finele vieții ,mintea cu toate mecanismele dualității( mintea e duală,funcționează în polarități și opuși de doi,mintea judeca) inclusiv cu timpul psihologic fragmentat in prezent,trecut și viitor ,cu memorie,amintiri,etc încetează.Judecata dealtfel pica odată cu egoul fiindcă inima de deschide tot mai mult,cu inima nu se judecă, prin ochii ei e doar iubire și nu este nicio separare.Asadar în ce numim moarte povestea ia sfârșit dar nu suntem povestea ci martorii povestii pe care o numim viața mea cu tot ce experimentam.Moare egoul.Se poate muri înainte de a muri prin destructurarea egoului.A afla cine suntem noi încheie toată căutarea. Viața e o proiecție pe ecranul Conștiinței.E un vis vegeat fiindcă în somnul profund,în noapte dispare și corpul și mintea,apare visul de noapte care pare foarte real dar conștiința nu dispare.Constiinta se manifesta în toate formele aici pe pământ,în tot ce zicem că experimentam.Sustine tot ce este viața aici.Chiar daca nu ajungem la iubirea adevărată (unii îi spun iubirea universala) de la bun început deși asta suntem dintotdeauna o putem învăța de a lungul vieții.Dar pentru a vedea ce este iubirea trebuie sa vedem ce nu este iubire Deci moare tot mai puțin ceea ce este iubire...De aceea se spune că dragostea este mai tare decât moartea și altundeva in Scriptură că "dragostea nu cade niciodată." Fara iubire nu exista nici Adevăr și nici compasiune.Compasiunea este înflorirea iubirii🤗💞

Mulțumesc !