La început era Cuvântul, Ascuns în Tatăl din vecii. Pot trece cerul și pământul, Cuvântul Său va dăinui. La început era Lumina Ce viață-n tină a suflat... Iar ca să-i șteargă toată vina, În staul rece s-a-ntrupat. COR Te-ai întrupat, Cuvânt etern, În lumea întristării... Să fii, pe crucea de blestem, Prețul plătit iertării. Când printre-ai Săi și-a mutat cerul, Tocmai ai Săi nu L-au primit... Și-n bezna vremii, pașnic, Mielul, De-ai Săi s-a lăsat țintuit. Dar tuturor ce, în tumultul Împărăției negrei lumi, Smeriți, I-au strâns în piept Cuvântul, Nume le-a dat de fii ai Lui. COR Te-ai întrupat, Cuvânt etern, În beznele durerii... Să-mpaci cu Tatăl, de pe lemn, Toți fiii înfierii.

Magnifique ! Domnul fie lăudat!