Fraților, ce vedeți acum este primul episod dintr-o serie pentru care ne pregătim de multe multe luni de zile. Astăzi vom vorbi despre cum a apărut presa liberă în anii 90 și seria pe care o inaugurăm este despre anii 90 în general. În afară de presă, urmează subiecte precum: ce a fost MISA sau Mișcarea pentru Integrare Sprituală în absolut, falimentul Bancorex, cum a apărut hip-hopul în România, cum se trăia în anii 90, cum au apărut mogulii, cum au apărut televiziunile și ce impact uriaș au avut asupra românilor și multe altele. La finalul anului 1989, imediat ce s-au liniștit apele revoluționare, oamenii trăiau euforic primele zile de libertate și cei mai mulți aveau o nevoie uriașă de informații. Nu era o dorință nouă. Timp de decenii, niciun român nu avusese parte de presă liberă, de informație care să nu fie cenzurată de partid așa că setea de ziare era mare. Așa de mare că se vindeau în milioane de exemplare zilnic și, la începutul anilor 90, toți românii avea trei lucruri în apartamente: un peștișor pe televizor, o pungă cu pungi în sertar și un teanc uriaș de ziare prin casă. Eram cu toții dotați cu multă multă hărtie de ziar și hârtia asta era folosită la multe alte lucruri după ce ziarul era citit. Cu toţii ne amintim pacheţelele pregătite de gospodine pentru soţii lor, pe care le vârau rapid în serviete înainte de a pleca la serviciu. Până la prima pauză, sandwichurile nu prea consistente ale anilor ’90 se odihneau învelite în hârtie de ziar de pe care, uneori, zâmbeau îndoielnic domnişoare de prin toate colţurile lumii. În România, şocul cultural al anilor ’90 a venit împachetat în hârtie de ziar. Pentru că, negreşit, înaintea televiziunilor, înainte ca afaceriştii de ocazie sau antreprenorii să se dezmeticească şi să descopere forţa ecranului, ziarele au fost cele care au dat tonul. Înainte de televiziunile lui Adrian Sârbu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și alți moguli media, a fost presa tipărită, au fost autorii de articole şi editoriale, precum Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Petre Mihai Băcanu, Octavian Andronic, Dumitru Tinu, Adrian Păunescu, Sorin Roşca Stănescu sau Corneliu Vadim Tudor. Au fost, de asemenea, pentru o vreme, marii scriitori ai „Epocii de Aur”, transformaţi acum în cronicari ai capitalismului, precum Eugen Barbu, Augustin Buzura, Fănuş Neagu sau Petre Sălcudeanu. Într-o clipită, ca Făt-Frumos, ziarele vechiului regim s-au dat peste cap, s-au scuturat de răpciugă şi s-au transformat în presă liberă.
Text scris de istoricul Constantin Vasilescu
Alătură-te acestui canal pentru a primi acces la beneficii:
/ @zaiafet
Susține conținutul: / zaiafet
ZaiaShop: www.zaiashop.ro
Instagram: / zaiafet
Facebook: / zaiafet
Mail: horia.sarghi@gmail.com
Aparatură Folosită:
Cameră: bit.ly/2CRMfNB
Obiectiv 1: bit.ly/2XroIwM
Obiectiv 2: bit.ly/2KvvJqM