Amin🙏🏻

Multumim, doamne ajuta!😘

Noi vă mulțumim! Avem mai multe vloguri din Israel, dacă vă plac vă invităm să le urmăriți, fac bine sufletește🙏🏼

@@2Hoinari - Daaaa, cu mult drag și inters le voi urmări, Dumnezeu să vă binecuvânteze 🙏😔❤️

Noi va multumim 🙏🏻❤️

Salutari😘

Si voi❤️

Multumim

Salutare

bun comentariu!

Multumim pentru informatii🙏🏻

Multumim frumos!🙏🏻

Argumente scripturistice pentru cinstirea Sfintei Cruci Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.( 1 Corinteni 1,18) - Crucea este Semnul lui Hristos: Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa. Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet mare de trambita, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi, de la marginile cerurilor pâna la celelalte margini. (Matei 24,30-31) Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. (Coloseni 2,15) Si i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul crucii (litera "tau" care înseamnă în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem si care plang din cauza multor ticalosii care se savarsesc în mijlocul lui". Iar celorlalti le-a zis în auzul meu: "Mergeti dupa el prin cetate si loviti! Sa nu aveti nici o mila si ochiul vostru sa fie necrutator! Ucideti si nimiciti pe batrani, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu va atingeti de nici un om, care are pe frunte semnul "+"! Si sa începeti cu locul Meu cel sfant!" Si au Ănceput ei cu batranii, care erau inaintea templului. (Iezechiel 9,4-6) - Crucea este pecetea lui Dumnezeu: Si am vazut un alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea, Zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru. (Apocalipsa 7,2-3) Si li s-a poruncit sa nu vatame iarba pamantului si nici o verdeata si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor. (Apocalipsa 9,4) - Crucea a fost sfintita de Hristos prin sangele sau, devenind altar de jertfa: Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta; El a intrat o data pentru totdeauna în Sfanta Sfintelor, nu cu sânge de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, îi sfinteste spre curatirea trupului, Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu? (Evrei 9,11-14) Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale. (Coloseni 1,20) (Coloseni 1,20) Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. (Marcu 8,34) Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. (Matei 10,38) - Evreii pastrau la loc de cinste cu mare evlavie sabia cu care David l-a ucis pe Goliat, deci cum noi nu vom cinsti arma prin care Hristos a biruit pe diavol? Si a zis David catre Ahimelec: "N-ai cumva la indemana vreo sulita sau vreo sabie? Caci eu nu mi-am luat nici sabia, nici alta arma, deoarece porunca regelui a fost grabnica". Preotul însa a raspuns: "Iata sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este invelita intr-o haina, dupa efod; de vrei, ia-o; alta afara de aceea n-am aici". David a raspuns: "Ca ea nu mai este alta, da-mi-o!" si i-a dat-o. (1 Regi 21,8-9)

Crucea a fost sfințită prin sângele dumnezeiesc scurs pe ea și a devenit instrument de mântuire, obiect de cinstire, semn distinctiv și pricină de mândrie și de laudă pentru creștini. „Cuvântul de cruce este sminteală pentru iudei, nebunie pentru păgâni, dar pentru noi (creștinii) mântuire, spune Sf. Apostol Pavel (1 Cor. I, 18, 23). De aceea, spune el in altă parte, „mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos..;” (Gal. VI, 14. Comp. și Col. I, 20 și II, 14; Efeseni II, 16 -ș.a.) Încă de la început s-a acordat deci un cult religios Sfintei Cruci, ca oricărora dintre sfintele relicve care aduceau aminte de jertfa mântuitoare a Domnului. Crucea este, într-adevăr, cel dintâi obiect sfânt al religiei noastre, pe care istoria ni-l înfățișează clar, ea bucurându-se de un cult relativ. Este adevărat că sfânta Cruce pe care s-a răstignit Domnul - din ‘pricina’ împrejurărilor istorice vitrege, care caracterizează istoria creștinismului primar, va rămâne pentru un timp dată uitării și îngropată sub temeliile templului păgân, prin a cărui zidire împăratul Adrian căuta să acopere urmele materiale ale evenimentului Crucificării și învierii lui Hristos. Dar cinstirea semnului sfânt al Crucii era așa de generală în primele trei secole, încât ea nu avea adversari decât pe păgâni. Într-adevăr, unul dintre obiectivele atacurilor păgâne împotriva religiei celei noi era „adorarea” crucii de către creștini, care scandaliza mentalitatea păgână și pe care păgânii, neînțelegând-o, o răstălmăceau și o denaturau, numind în derâdere pe creștini adoratori ai Crucii. Dar tocmai atacurile acestea constituie astăzi dovezi indirecte despre existența unui cult creștin al Crucii în acea vreme. Apologeții creștini din secolele II și III sunt nevoiți să răspundă și să restabilească adevărul, justificând cinstirea Crucii; așa fac, de exemplu, Tertulian (Apologeticum, XVI (P.L., t. I, col. 365 ș.u.).), Minucius Felix (Octavius, IX-XII (PL.., t. III, col. 260 ș.u.), Origen ș.a. Ceva mai tîrziu (sec. IV), printre ultimii și cei mai înverșunați adversari ai Crucii, îl aflăm pe împăratul ‘Iulian Apostatul, care reproșa creștinilor : „Voi venerați lemnul gol al Crucii, făcând semnul ei pe frunte și înscriindu-l la intrarea caselor voastre…” La Sf. Chiril al Ierusalimului, Împotriva lui Iulian, cart. VI (PG., LXXVI, col. 796-797) Dar nu lipsesc nici dovezile directe despre încrederea, cinstea și respectul cu care creștinii înconjurau Sfânta Cruce în primele trei secole. Pe la sfârșitul secolului II și, începutul secolului III, Tertulian numește pe creștini cinstitori ai Crucii (Crucis religioși). Cele mai vechi acte martirice arată pe martiri pecetluindu-se cu semnul Sfintei Cruci în clipele dureroase ale judecății și pătimirii lor sau închinîndu-se spre locul în care le apare Sfânta Cruce în viziunile lor (Vezi, de ex., cazul Sfântului Mucenic Teodot și cele șapte fecioare - la Gherasim Timuș, Dicț. aghiogiatic, București, 1898, p. 815). Un mod de a exprima prețuirea față de Sfânta Cruce era întrebuințarea deasă a semnului ei în numeroase împrejurări și momente din viața creștinilor (la deșteptarea din somn, la culcare, la masă, la muncă etc.), despre care ne încredințează, de ex., Tertulian (De corona militis, III și IV - P.L., t. II, col. 80) și Origen, precum și purtarea ei ca semn protector de către creștini (așa, de ex., Sf. Procopiu, martir din persecuția lui Dioclețian (303), purta la gât o cruce de aur și argint (vezi Actele Sinodului VII ecumenic, în SCNAC, XIII, col. 89). Trecând de la textele literare la monumente, arheologia ne arată cât de des era reprezentat semnul Sfintei Cruci în inscripții, picturi, sculpturi, gravura obiectelor portative (pe relicvarii, bijuterii, lămpi, inele, monezi, sigilii etc.), dintre care multe s-au păstrat până azi. Din pricina situației speciale a creștinismului în primele trei secole, semnul Sfintei Cruci e reprezentat însă, de obicei, pe cele mai vechi monumente, în forme deghizate sau în simboluri, ca de ex., ancora, tridentul, litera grecească T sau monogramul, în diferitele lui variante, care se întâlnesc pe numeroase monumente funerare din epoca persecuțiilor. Prima reprezentare sigură datată a Crucii pe un monument creștin apare incizată pe peretele unei case din Herculanum, înainte, de anul 79 (Vezi la Daniel Rops, Jesusj in seiner Zeit Wien Munchesn, 1936, p. 228); alta o găsim mai târziu în inscripția de pe un altar din Palmiria, din anul 134. In inscripțiile și epitafele din picturile catacombelor găsim de vreo 20 de ori semnul Crucii, iar ultimele descoperiri arheologice din Palestina ne-au adus noi mărturii că semnul crucii era folosit ca simbol creștin pe osuarele din necropolele aparțind chiar membrilor primei comunități creștine din Ierusalim (Vezi Pr. Prof. VI. Prelipceanu, Vechimea crucii ca obiect de cinstire și simbol creștin, în lumina descoperirilor arheologice mai noi, în MMS, an. 1958, nr. 5-6, p. 440).

Amin

Desert Caravan by Aaron Kenny, aceasta este melodia

Salutare, Tudius.ro organizează plecarea , vor fi in Aprilie si Septembrie, 750 euro/ pers.

Se vede😀

Doamne ajuta! Este zidită acum...POARTA DE AUR...Dar se va deschide,cand va veni MANTUITORUL NOSTRU IISUS❤

Argumente scripturistice pentru cinstirea Sfintei Cruci Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.( 1 Corinteni 1,18) - Crucea este Semnul lui Hristos: Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa. Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet mare de trambita, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi, de la marginile cerurilor pâna la celelalte margini. (Matei 24,30-31) Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. (Coloseni 2,15) Si i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul crucii (litera "tau" care înseamnă în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem si care plang din cauza multor ticalosii care se savarsesc în mijlocul lui". Iar celorlalti le-a zis în auzul meu: "Mergeti dupa el prin cetate si loviti! Sa nu aveti nici o mila si ochiul vostru sa fie necrutator! Ucideti si nimiciti pe batrani, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu va atingeti de nici un om, care are pe frunte semnul "+"! Si sa începeti cu locul Meu cel sfant!" Si au Ănceput ei cu batranii, care erau inaintea templului. (Iezechiel 9,4-6) - Crucea este pecetea lui Dumnezeu: Si am vazut un alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea, Zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru. (Apocalipsa 7,2-3) Si li s-a poruncit sa nu vatame iarba pamantului si nici o verdeata si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor. (Apocalipsa 9,4) - Crucea a fost sfintita de Hristos prin sangele sau, devenind altar de jertfa: Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta; El a intrat o data pentru totdeauna în Sfanta Sfintelor, nu cu sânge de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, îi sfinteste spre curatirea trupului, Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu? (Evrei 9,11-14) Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale. (Coloseni 1,20) (Coloseni 1,20) Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. (Marcu 8,34) Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. (Matei 10,38) - Evreii pastrau la loc de cinste cu mare evlavie sabia cu care David l-a ucis pe Goliat, deci cum noi nu vom cinsti arma prin care Hristos a biruit pe diavol? Si a zis David catre Ahimelec: "N-ai cumva la indemana vreo sulita sau vreo sabie? Caci eu nu mi-am luat nici sabia, nici alta arma, deoarece porunca regelui a fost grabnica". Preotul însa a raspuns: "Iata sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este invelita intr-o haina, dupa efod; de vrei, ia-o; alta afara de aceea n-am aici". David a raspuns: "Ca ea nu mai este alta, da-mi-o!" si i-a dat-o. (1 Regi 21,8-9)

Crucea a fost sfințită prin sângele dumnezeiesc scurs pe ea și a devenit instrument de mântuire, obiect de cinstire, semn distinctiv și pricină de mândrie și de laudă pentru creștini. „Cuvântul de cruce este sminteală pentru iudei, nebunie pentru păgâni, dar pentru noi (creștinii) mântuire, spune Sf. Apostol Pavel (1 Cor. I, 18, 23). De aceea, spune el in altă parte, „mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos..;” (Gal. VI, 14. Comp. și Col. I, 20 și II, 14; Efeseni II, 16 -ș.a.) Încă de la început s-a acordat deci un cult religios Sfintei Cruci, ca oricărora dintre sfintele relicve care aduceau aminte de jertfa mântuitoare a Domnului. Crucea este, într-adevăr, cel dintâi obiect sfânt al religiei noastre, pe care istoria ni-l înfățișează clar, ea bucurându-se de un cult relativ. Este adevărat că sfânta Cruce pe care s-a răstignit Domnul - din ‘pricina’ împrejurărilor istorice vitrege, care caracterizează istoria creștinismului primar, va rămâne pentru un timp dată uitării și îngropată sub temeliile templului păgân, prin a cărui zidire împăratul Adrian căuta să acopere urmele materiale ale evenimentului Crucificării și învierii lui Hristos. Dar cinstirea semnului sfânt al Crucii era așa de generală în primele trei secole, încât ea nu avea adversari decât pe păgâni. Într-adevăr, unul dintre obiectivele atacurilor păgâne împotriva religiei celei noi era „adorarea” crucii de către creștini, care scandaliza mentalitatea păgână și pe care păgânii, neînțelegând-o, o răstălmăceau și o denaturau, numind în derâdere pe creștini adoratori ai Crucii. Dar tocmai atacurile acestea constituie astăzi dovezi indirecte despre existența unui cult creștin al Crucii în acea vreme. Apologeții creștini din secolele II și III sunt nevoiți să răspundă și să restabilească adevărul, justificând cinstirea Crucii; așa fac, de exemplu, Tertulian (Apologeticum, XVI (P.L., t. I, col. 365 ș.u.).), Minucius Felix (Octavius, IX-XII (PL.., t. III, col. 260 ș.u.), Origen ș.a. Ceva mai tîrziu (sec. IV), printre ultimii și cei mai înverșunați adversari ai Crucii, îl aflăm pe împăratul ‘Iulian Apostatul, care reproșa creștinilor : „Voi venerați lemnul gol al Crucii, făcând semnul ei pe frunte și înscriindu-l la intrarea caselor voastre…” La Sf. Chiril al Ierusalimului, Împotriva lui Iulian, cart. VI (PG., LXXVI, col. 796-797) Dar nu lipsesc nici dovezile directe despre încrederea, cinstea și respectul cu care creștinii înconjurau Sfânta Cruce în primele trei secole. Pe la sfârșitul secolului II și, începutul secolului III, Tertulian numește pe creștini cinstitori ai Crucii (Crucis religioși). Cele mai vechi acte martirice arată pe martiri pecetluindu-se cu semnul Sfintei Cruci în clipele dureroase ale judecății și pătimirii lor sau închinîndu-se spre locul în care le apare Sfânta Cruce în viziunile lor (Vezi, de ex., cazul Sfântului Mucenic Teodot și cele șapte fecioare - la Gherasim Timuș, Dicț. aghiogiatic, București, 1898, p. 815). Un mod de a exprima prețuirea față de Sfânta Cruce era întrebuințarea deasă a semnului ei în numeroase împrejurări și momente din viața creștinilor (la deșteptarea din somn, la culcare, la masă, la muncă etc.), despre care ne încredințează, de ex., Tertulian (De corona militis, III și IV - P.L., t. II, col. 80) și Origen, precum și purtarea ei ca semn protector de către creștini (așa, de ex., Sf. Procopiu, martir din persecuția lui Dioclețian (303), purta la gât o cruce de aur și argint (vezi Actele Sinodului VII ecumenic, în SCNAC, XIII, col. 89). Trecând de la textele literare la monumente, arheologia ne arată cât de des era reprezentat semnul Sfintei Cruci în inscripții, picturi, sculpturi, gravura obiectelor portative (pe relicvarii, bijuterii, lămpi, inele, monezi, sigilii etc.), dintre care multe s-au păstrat până azi. Din pricina situației speciale a creștinismului în primele trei secole, semnul Sfintei Cruci e reprezentat însă, de obicei, pe cele mai vechi monumente, în forme deghizate sau în simboluri, ca de ex., ancora, tridentul, litera grecească T sau monogramul, în diferitele lui variante, care se întâlnesc pe numeroase monumente funerare din epoca persecuțiilor. Prima reprezentare sigură datată a Crucii pe un monument creștin apare incizată pe peretele unei case din Herculanum, înainte, de anul 79 (Vezi la Daniel Rops, Jesusj in seiner Zeit Wien Munchesn, 1936, p. 228); alta o găsim mai târziu în inscripția de pe un altar din Palmiria, din anul 134. In inscripțiile și epitafele din picturile catacombelor găsim de vreo 20 de ori semnul Crucii, iar ultimele descoperiri arheologice din Palestina ne-au adus noi mărturii că semnul crucii era folosit ca simbol creștin pe osuarele din necropolele aparțind chiar membrilor primei comunități creștine din Ierusalim (Vezi Pr. Prof. VI. Prelipceanu, Vechimea crucii ca obiect de cinstire și simbol creștin, în lumina descoperirilor arheologice mai noi, în MMS, an. 1958, nr. 5-6, p. 440).

Amin

Semnul Sfintei Cruci , pentru neamuri este nebunie , iar pentru noi care ne mântuim , este puterea Lui Dumnezeu ❗️✝️🙏❤️

Armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat-o nouă , că nu poate a căuta spre puterea ei ....

Cum asa?

Ce greseala?🤗

Închinarea la Cruce este nescripturala