Să-mi spuneți despre ce alte subiecte ați vrea să povestim 😊

Bună Andreea. Te-am ascultat împreună cu fiica mea de 11 ani, care e speriată că începe clasa a Va și va avea un profesor dificil la matematică. Ne-a plăcut tare mult faptul că ai povestit din experiența ta, că nu ai făcut o tragedie din "încercările" școlii, sfaturi foarte bune, pertinente, educative. Felicitări!

Am 30 de ani și nu știu ce aș vrea să fac în viață! Aș face multe, însă nu știu ce! Cred că mulți tineri trec prin asta! Cred că ne-ar prinde bine un subiect pe tema asta. Toate cele bune ❤️ pupici! ❤️

Bun subiectul abordat, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu tine :), probabil aceasta fiind si frumusetea in diversitate. Sunt putin mai ”in varsta” decat tine si am prins altfel scoala decat o descrii. Din punctul meu de vedere (absolvent de liceu cu profil real dar si olimpica la limba romana), multi desconsidera matematica, utilitatea acestei materii, doar pentru simplul fapt ca nu au inteles-o. Sunt de acord, poate nu ajuta atata trigonometrie, analiza matematica dar geometria in plan si cea in spatiu, aritmetica si algebra (studiate in scoala generala) sunt de baza, foarte folositoare in viata cotidiana. La fel, toate materiile din scoala generala, consider ca reprezinta bazele de cultura generala necesare. Cred ca prezinti situatia doar din perspectiva ta, perceptia ta, aversiunea fata de matematica, iar profesoara de matematica (din scoala generala din cate inteleg) nu ti-a facut niciun rau. De acord, nu toti avem creierul ”facut” sa inteleaga matematica, dar bazele sunt incontestabil utile (chiar si teorema lui Pitagora). Eu am citit ”de am rupt”, atat in generala cat si in liceu, neimpiedicandu-ma profesorii de matematica (cel din liceu chiar dur, dar care si-a pus amprenta asupra modului de gandire a majoritatii elevilor cu care a lucrat). Eu sunt pentru reintroducerea scolilor profesionale, vocationale, pe de alta parte.

Vreau sa spun doar atât: Dacă o sa fii vreodată mama o sa fii CEA MAI BUNA MAMĂ DIN LUME❤❤❤

Si MAI VREAU SĂ SPUN CEVA. Cele mai importante lucruri, nu le-am invătat la scoală, ci de-a lungul timpului, din experiente. Si eu am detestat matematica. M-am mutat la uman la liceu. Nu, nu esti doar tu. Nici mie nu-mi place matematica. Mie imi plac limbile străine. Dorinta de a excela in tot este a parintilor frustrati .

Eu am patit la un interviu sa ma intrebe la ce universitate am absolvit,media cu care am absolvit si nota pe care am luat-o la licenta…toate pretentiile astea pentru un salariu de 800 de lei/luna..este vorba de cativa ani in urma,dar inca nu cred ca era tocmai legal salariul acela….si vorbim de un cabinet notarial,nu de un job de vara…

Nu ești prea sensibilă. E normal sa te temi.

Ioi,fiica mea cea mica intra in a4a ..si din clasa 0 a fost pe langa matematica. ...uraste si sa scrie cifrele le scrie zici ca-s calicaturi...mari batai de cap am avut cu invatatoarea si am foat aspru judecata de consiliu parintilor ai invatatorilor din cauza faptului ca am spus SUS SI TARE.. ca nu-mi pot obliga copilul sa invete pederost in clasa a 2a tabla imultiri si impartiri...ii dau voie sa nu o stie toata are timp sa mai invete dat fiind faptul ca s-a bagat in clasa a2a ...Da sunt deacord cu tine ..nu sunt totii copii campioni si olimpici...nu stiu de ce se doreste aceasta excelenta..i-am interzis invatatoarei sa-i spune lui Kenya PUTEAI MAI MULT...urasc fraza ...

Într-adevăr în școală ar trebui evidențiate caracteristicile care sunt relevante pentru fiecare copil. Așa am deveni și noi o nație de meritocrați.

Pentru mine, prima data cand ma gandesc la scoala, imi vine in minte cat de greu a fost. Inca din clasele 1-4 am avut parte de colegi rautaciosi, bullying in fiecare zi, tachinari, vorbe urate, luata peste picior..de toate..si asta a tinut pana la sfarsitul liceului. Asa au fost puse bazele depresiei si anxietatii mele prezente chiar si astazi la cei 30 de ani ai mei. Adunate cu multe altele dar mi-ar lua prea mult ca sa scriu aici. Scoala pentru mine a lasat urme adanci, rani si cicatrici. Am mers chiar si la terapie. Vreau sa spun doar ca, bullyingul nu este 'distractie', lasa urme si traume. Mi-as dori ca lumea sa nu mai faca asta. Si nu, nu e vorba ca "esti prea sensibil/a", e vorba ca esti om si ai sentimente si un suflet. Nu stii niciodata prin ce trece cineva.

Am stat ochi si urechi sa ma uit la tine!

Dragă Andreea,

Pica bine acest videoclip..

Bună, Andreea! Am la momentul actual 22 de ani. Mi-am spus anul trecut că poate ar merita să încerc să intru în învățământ. Am dat exameul de titularizare, nota nu era rea și am primit un post de învățătoare într-un sat din zona metropolitană a Clujului. Eram destul de entuziasmată și dornică să fac multe cu acei copii, să facem multe ore distractive, ore aparte nu doar cu scris și calculat. Nu știam că va fi și anul în care fiecare zi mi se va transforma într-un coșmar, iar fiecare dimineață se va simți asemeanea unei sentințe cu moartea. A fost cel mai urât și greu job al meu, asta luând în considerare că eu am spălat WC-uri în Germania pentru bănuți la 17 ani. Totul a fost îngrozitor, de la părinții care ba își țineau copiii intr-un glob de cristal, ba se așteptau ca eu să le fiu "mamă" mai mult decât cea care îi născuse, până la directoarea care critica și striga la tine chiar și pentru greșeli care nu existau, iar atunci când se ivea o problemă, în ochii ei dascălul era singurul vinovat și cel care a creat situația cu intenții diavolești. A fost anul în care am simțit cea mai multă umilire și anul care m-a "forțat" să merg la psiholog. Ar mai fi multe de spus...

Ai dreptate cand spui ca lipseste partea practica din invatamantul romanesc! Eu am terminat liceul acum vreo 6 ani si abia acum realizez cat de nepregatita pentru viata am iesit de pe bancile scolii. Multe lucruri le-am invatat pe cont propriu. As fi vrut ca in loc de legea lui Kirchhoff sa stiu ce sa fac cand imi sare siguranta si in loc de formule de calculat dobanzi as fi vrut sa stiu cum sa iau un credit la banca. Am avut si profesori modele, de la care am invatat lectii de viata, insa programa scolara a ramas inca pe sistemul "noi muncim, nu gandim".

Pentru cei ce sunt aici de +5ani, ținuta Andreei de astăzi, nu va amintește de un stil pe care obișnuia sa îl abordeze des la începuturi? Mie mi-a stârnit un sentiment de nostalgie 🥺

Buna,draga Andreea! E prima dată când îți scriu dat fiind faptul că acest subiect chiar m a îndemnat,dat fiind faptul că în rândurile care urmează o să mi împărtășesc povestea despre anii scolii,prin care inca trec.

Eu am fost in scoala generala, liceu -1985-1997. N-am absolvit faculatea in Romania pentru c-am plecat un an dupa ce-am terminat doisprezece clase, absolvent cu diploma de bacaulereat, chiar daca m-am ambitionat sa muncesc de la 16 ani, importiva familiei. Din fericire, mi-a prins enorm de bine sa-mi i-au viata in propiile maini din clasa a X a. Culmea, in scoala din Romania, n-am avut niciodata mai mult de nota 8, rar un noua, si-un zece la purtare, insa in alta tara, am avut B plus echivalent 9, si A plus echivalent 10, la colegiul si universitate.

Buna,Andreea! Scuză-mă că intervin,nu o fac cu rea intenție😊 Sunt absolventa facultății de Pedagogie,Științele Educației și cu asta mă ocup.Menționez asta,deoarece am avut ocazia să îmi dezvolt gândirea legată de educație,cu ajutorul profesorilor universitari pe care i-am avut.