Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Unul dintre acele puține cîntece scrise pe versuri proprii. Tatiana spunea că nu tot românul s-a născut poet, dar atunci cînd sufletul ei era prea plin de durere, tristețe, trădare ori iubire, a îndrăznit să creeze tulburătoare emoții în cîntece. Ea, cea mai mare voce a folk-ului românesc, plecată în nemurire și neuitare.

Frumoase versuri!

“Împarte Doamne cu mine durerea Din lacrima care te strigă Şi dă-mi alinarea şi dă-mi mângâierea Împarte cu mine durerea Împarte Doamne cu mine tăcerea Ce noaptea se lasă pe ploape Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape Împarte cu mine tăcerea Dă Doamne iarnă să mă adoarmă Să mă îngroape cu tot cu toamnă Să cadă albă peste destine Să nu mai ştie nimeni de mine Împarte Doamne cu mine trădarea Cu care mă acoperiră Şterge-mi din lacrimă chinul şi sarea Împarte cu mine trădarea Împarte Doamne cu mine minciuna Zvârlită pe singurătate Şi linişte pune acum peste toate Împarte cu mine minciuna Dă Doamne iarnă să mă adoarmă Să mă îngroape cu tot cu toamnă Să cadă albă peste destine Să nu mai ştie nimeni de mine Împarte Doamne cu mine iubirea Risipa ursită risipei Şi lasă uitarea la marginea clipei Împarte cu mine iubirea Împarte Doamne cu mine tristeţea De-aţi pune pe umeri povara Durerii tăcerii minciunii trădării Împarte cu mine tristeţea Dă Doamne iarnă să mă adoarmă Să mă îngroape cu tot cu toamnă Să cadă albă peste destine Să nu mai ştie nimeni de mine Dă Doamne iarnă să mă adoarmă Să mă îngroape cu tot cu toamnă Să cadă albă peste destine Să nu mai ştie nimeni de mine”

O voce extraordinara, Dumnezeu sa o odihnească.

Nu stiu de ce am considerat intotdeauna ca Tatiana este un sufet trist . Dar de o maretia fabuloasa

Fff frumos