De acord, și eu aveam nevoie de asta!

Si eu

Daca nu este o intrebare prea persoanala, lucrezi fumva in domenul it sau intr-o corporatie?

Incep prin a spune ca "cele mai bune sfaturi le dau tocmai cei care au nevoie de ajutor, cei aflati in suferinta". Se vede din textul tau ca inca esti in suferinta, inca e una mare... 😭😭😭😭 Din pacate traim in singura tara in care psihologii si psihiatrii nu lucreaza gratis (sa fie platiti din asigurarile medicale de stat. Ca am tot fost acuzat ca vreau ca aia sa lucreze fara bani. Nu, ideea e sa primeasca bani de la stat, nu direct de la pacient), iar rezultatele acestei situatii se vad in fiecare zi, mai exact, la fiecare 4 secunde in tara asta (cine doreste statistica cu cele 4 secunde, scrieti si o voi pune, desi e publica pe INS). Pana acum 4-6 ani, Finlanda si Suedia erau tarile cu cele mai nefericite popoare in plan personal, al dezvoltarii, in prezent, de 4 ani, din pacate, Romania a "reusit" sa bata orice tara in care se fac studii pe subiectul psihologic, iar tendinta e in crestere, va fi tot mai rau, chiar si fara pandemie si/sau razboi. Stimata doamna, va implor sa vorbiti cat mai des cu cei apropiati, cereti-le sa va fie alaturi si cereti bani, macar cat sa puteti trai 2-3 luni fara a mai merge la munca. De ce? Ca sa va puteti axa pe sanatatea mentala si a organismului. Dormiti cat puteti de mult timp, beti multa apa, beti zilnic un pahar de vin (preferabil rosu sec, fara zahar), mancati legume fierte (fiind femeie, puteti manca si soia in nestire, aia e tratament pt creier), seminte de chia, sfecla rosie (stiu ca, cruda e ca dracu, dar obliga creierul sa se vindece). Ascultati muzica ce va place, nu de jale, de tristele, faceti ce va place, asa, cat puteti si cum puteti, si foarte important, dupa orice lucru facut, chiar si dupa somn, felicitati-va si zambiti. Daca vreti sa faceti ceva si va iese doar pe jumatate, nu va acuzati de incapabilitate, nu, felicitati-va pt ce ati realizat si vedeti de ce nu a reusit tot, dar cautand solutii, nu acuze. Tot ce am scris, sunt lucruri invatate de mine, pe pielea mea, prin incercat si prin intuitii. La 4 ani (nu stiu cat de bine e sa scriu aspecte din viata mea, dar fie), nu mergeam, nu gandeam, vorbeam ciudat, insa aveam o vorba "eu pot, Augustin poate", nu stiu de unde am "luat" asta, dar, cu mult ajutor si cu o vointa de titan (fierul e slabut), intr-un an, am ajuns sa merg pe picioare (am un handicap, a se vedea clipul despre mine dand click pe userul meu), sa merg cu trotineta, sa inot, sa schimb cateva cuvinte si sa fac activitati de gradinita. In prezent, acea "vorba" a mea, imi este motto principal. Mult succes! 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗

Same :”)) deci am un burnout saptamanile astea, mai ales ca la scoala am avut nist lectii super grele si deabia le inteleg

adevarat🤣🤣

Prea mult stres.

@Beatrice de la Titan adevarat

Cred ca sunt in aceiasi situatie ca tine, doar ca nu stiu de ce nu am curajul sa fac o schimbare in viata mea, sa imi schimb locul de munca, ma simt obosit si stau cu mintea tot acolo, de ceva timp simt ca viata nu are sens si nu mai vad nici-o bucurie in nimic, 😔

@@druleraul3601 Raul, nu este tarziu. La mine a fost o conjunctura fericita, si s a intamplat sa mi schimb un pic (rotița). Am ales sa castig mult mai putin decat inainte, dar sa fiu mai fericit 🙂

Dap

"Inteligentului i se interzice să gândească pentru a nu jigni deciziile și sentimentele prostului"