Fără număr se pierde în zare marea gloată de răscumpărați, de-al lor cântec chiar cerul tresare; țin finic și-n alb sunt îmbrăcați. Numeroși ca nisipul pe maluri - ce măreț va fi când Sus ne vom întâlni, mai numeroși ca nisipul pe maluri! Se tot strânge, mereu ne-ntreruptă, o armată de robi izbăviți; biruind în a lumii grea luptă, sunt ca regi de Iisus proslăviți. Rând pe rând cu lumina pe fețe, ei se-avântă spre locul dorit, înainte de zori dând binețe slavei Zilei ce n-are sfârșit. Risipiți printre orice popoare, totdeauna au fost credincioși; nori de martori tinzând înspre soare și prin El sunt în cer luminoși. Legiuni îngerești cântă-n coruri, ca în ziua dintâi sunt uimiți de mulțimea cea nouă din ceruri, cu Iisus pe vecie uniți. Numeroși ca oștirea de stele - ce măreț va fi când veșnic vom străluci mai numeroși ca oștirea de stele!