Sunt flori uitate într-o seră, Cum într-un suflet tris şi gol Rămân speranţele din urmă Din risipitul stol. Nici o femeie nu le-atinge, Deşi au cel mai blând parfum, Nici cel puţin nu le omoară În pagini de album. Când umbre din apus, prin geamuri, În jurul lor sfios se strâng, Par nişte ochi ascunşi de lume, Ce-n taina serei plâng. ____________________________