1984....un an cu ,, dumbravi si cu castani ''',cu trairi atat de puternice,cu pasiune si mai putina ratiune,cu visuri marete,cu inimi inflacarate si curate...cu verde crud ,cu frunze- ngalbenite,cu mere coapte,cu gutui la geam....Eu, o copila care ma credeam atat de matura...Si iata ca au trecut - cati ani?- ca un fum...

minunat...bravo...folkul nu are egal

Frumoasa piesa! Multumim, Simona Lazar!

O surpriza foarte placuta...o voce frumoasa, versuri frumoase. Multumesc!

respect,celor ce se implica in astfel de evenimente!era vorba preferata de A.Paunescu!fiecare spectacol al cenaclului Flacara,se numea eveniment!pt. ca nu se repeta nimic!fiecare manifestare,era alta,altfel!

SCUZE 2818 CU MINE !! si cu Maestrul 2019 ! Macar a fost el acolo in prezenta ta Mirela sa te sustina !

superb macar ai 2000 de VIZITATORI !!!

i-mi trezeste amintiri

Nu e pământul destul de bătrân Am G Am Em Pentru atâția morți, Am G Am Em Anii lui tineri în față rămân Am G Am Em Și nedeschisele porți. Vai și câți ani am murit în zadar, Fără un minim ecou, Morți mult prea des și născuți mult prea rar, Vrem să ne naștem din nou. Am Dm Am Refren: Voi nu simțiți, voi nu simțiți, voi nu simțiți Dm Am G Am Em Totuși că echilibru-i frânt, Am Dm Am Cât nu-i stăpân, cât nu-i stăpân, cât nu-i stăpân Dm Am G Am Em Omul, omul pe pământ. Și pe fereastră e Corbul lui Poe, Corbul acelor ce mor, Care ne-ntreabă râzând: ”Încotro?”, Tot el zicând: ”Nevermore”. Unde-am plecat când pe lume-am venit, Unde-am ajuns între timp, Stăm între minus și plus infinit, Noi, omenirea de schimb. Refren: Totuși, o viață e mult prea puțin Pentru-o idee de fond, Pentru un mare, dramatic, destin, Pentru-a deschide un front. Vai și câți ani am murit în zadar, Fără un minim ecou, Morți mult prea des și născuți mult prea rar, Vrem să ne naștem din nou.

Nu te cunosc,cine esti ?

ce voce ...blanda