Cum ar fi sa se opreasca tot…
Lupta timpului sa stea in loc…
Sa fim liberi sa iubim acum…
Si trecutul sa se faca scrum?
Asta-i intrebarea pe care mi-am pus-o acum 2 ani, la inceputul pandemiei cand am scris piesa asta, in solarul lui Costel de la tara, in timp ce ploua.
Raspunsul il avem fiecare in noi insine, nu in afara :)
Recunosc ca nici eu nu-l gasesc tot timpul, dar drumul spre acest raspuns merita mai mult ca orice pe lumea asta.
Versuri:
Sunt prezent
Cu ploaia ce ma face atent
Si spala toate gandurile
Ajuta visele sa creasca
Sa lasam iubirea sa vorbeasca
Ca a tacut cam mult
Au ingropat-o toate fricile de-adult
Si stiu ca a venit iar vremea ei
Sa-i facem loc in suflet e un simplu obicei
Cum ar fi sa se opreasca tot
Lupta timpului sa stea in loc
Sa fim liberi sa iubim acum
Si trecutul sa se faca scrum
Elibereaza-te din inchisoarea
Ce singur ai construit
Lasa totul sa se piarda-n zare
Si o sa fii cu adevarat fericit
Sunt prezent
Stiu ca nimic nu este permanent
Si imbratisez schimbarea
Cu fiecare floare care apare
alta dispare ingropata in uitare
Lasa textele de care te-ai legat
Si o sa vezi ca prezentul te surprinde neincetat
El nu tine cont de frica, ura sau furie
Ci doar de karma, flow si bucurie
Cum ar fi sa se opreasca tot
Lupta timpului sa stea in loc
Sa fim liberi sa iubim acum
Si trecutul sa se faca scrum
Elibereaza-te din inchisoarea
Ce singur ai construit
Lasa totul sa se piarda-n zare
Si o sa fii cu adevarat fericit
Priveste lumea prin ochi de copil
Si o sa vezi ca nimic nu-i dificil