Asta-i România frumoasa curata și adevărată pe care toți inculți no vor avea niciodată respect și iubire ptr tine Românie frumoasa,

Oameni de calitate! Doamne, ce dor imi e de vremurile acelea!

Nici Ștefan cel adevărat cred nu vorbea cu așa hotărâre că și actorul Cozorici. Foarte frumos interpretat rolul lui Ștefan. Când îl aud cum se rasteste turcilor mi se face pielea de găină.

Superb!Îmi amintesc de anii 80 când făceam parte dintr-un cerc de literatura la școală.Asa am învățat multe poezii și cantam pe versurile acestor poezii.Tata știe toată poezia Luceafărul.

Îmi trece de dor de Eminescu, atunci când îl ascult. Vă mulțumesc,muuult.

Absolut sublim.mai dorim asemenea momente Tvr.dupa lovitura de stat din 89.i sa cerut sa Recite versuri deocheate.el a spus.daca voi spune asemenea vorbe mama se intoarce in mormant.un Mare Actor al perioadei superbe a Poporului nostru.1945-1989

De la Nicolae Dabija știu din 2012 (kzfaq.info/get/bejne/jLOkqLpi3crSg2w.html) următoarea întâmplare post-belică din URSS.: Un prizonier român trecut prin toate temnițele, lagărele de muncă forțată si incercările nu puține la număr cate le-a avut de trecut în prizonierat la ruși a scăpat totuși cu viață. Ajuns într-un sat uitat de lume din Kirchizia, sau cine știe ce altă republică din imperiu, ca să câștige o pâine s-a angajat la o școală profesor de limba franceză. Avea talent pedagogic, iubea copiii si copiii îl iubeau pe el. Ca urmare micii elevi invățau pe rupte si foarte repede se făceau văzute așa de mari progrese, încât in clasă se vorbea o franceză de mai mare dragul. Si așa au trecut niște ani. Părinții erau mulțumiți, copiii de-a dreptul entuziasmați. Intre timp, tehnica mai evoluase. Poate că se mai și distribuiseră oarece telefoane sau cine stie ce alte aparate de comunicare. Pacea din imperiu a fost propice și pentru lărgirea rețelei care unea periferia de centru, Trecând vremea, satul cel pierdut de lume n-a mai fost chiar asa de pierdut. Intr-o bună zi profesorul de franceză s-a trezit cu o inspectie de la învățământ. Inspectorii si-au concentarat auzul, si-au rememorat toate cuvintele franțuzești pe care le mai știau din școala de mult abandonată în favoarea sarcinilor politice, si totul a fost zadarnic. Nu reușeau să priceapă nici un cuvințel din ce vorbeau elevii in timpul orei cu profesorul lor..In pauză s-a dezlegat si misterul: profesorul. in loc să-i invețe pe copii franceza, îi învăța românește. Cum le-a explicat inspectorilor, tot o limbă romanică, așadar înrudită cu franceza, italiana, portugheza, etcS-a raportat mai sus. s-a pârât mai jos. Dar nimic n-a putut fi schimbat din cauza părinților care-l iubeau pe profesor la fel de tare ca si elevii săi. Așa că domnul profesor a continuat să predea, ca până atunci,.aceeași limbă romanică, bine inrudită cu franceza.

Mulțumim pentru încântare! Magnifică interpretare, ca tot ce a făcut în artă Gheorghe Cozorici! Eternă amintire! Poemul este o capodoperă; geniul poetului îl simți nu numai în creația literară, ci și în cunoașterea minții omenești, pe care noi o numim suflet ( psyche ); mi-a părut rău că nu l-am ascultat în întregime.

Maestrul Gheorghe Cozorici magistral, ca întotdeauna...alura și mai ales vocea lui inconfundabilă...

Bravo Maestre! Ai reușit să pătrunzi, dar și să redai just, tonul și sentimentul care sălășluiește în această poezie. Deși topicul ar putea fi inspirat de de către Faustul lui Goethe, figura femeii este foarte diferită de imaginea clasică a Margaretei. De obicei reprezentata ca o femeie în stare să-și vândă sufletul pentru a fi alături de iubitul său Maestru. Femeia eminesciană este mai realistă, mai crudă, mai liberă și decomplexata! Deși ea este aceea care inițiază o relație cu Luceafărul, odată ce acesta își dezvăluie sentimentele, ea îl respinge ca pe un tâlhar. El pleacă, își vede de treabă, deși este distrus de o dragoste neîmpărtășită. Însă ea, poate din plictiseală, sau din curiozitate, ori poate ca să și satisfacă propriul orgoliu, nici mai mult, nici mai puțin îi cere să-și vândă sufletul.pentru că acesta e nemuritor.

Mihai Eminescu - regele literaturii românești și universale

Gheorghe Cozorici = România

Gheorghe Cozorici - regele cinematografiei românești

mamaaaa,ce voce,wow

Excelentă interpretare, maestre! Superb! Genial! Fenomenal! Numai bine vă doresc alături de cei dragi!

Mihai Eminescu = România

Gheorghe Cozorici - nu talent, ci geniu

Minune din minune, spirit din spirit

Frumos....

Doamne cum să ai asemenea memorie de mare în creierul ăla de om , când știi versurile lui Mihai Eminescu și să le reciți pe dinafară.

superb

Mai multe asemenea momente culturale va cerem

Mihai Eminescu - regele poeziei românești

Sublim, minunat

O voce precum cea a lui Florian Pitiș . Azi nu mai aud asemenea voci însoțite de talente

Din ce an e filmarea??

Mă duc la sala de gimnastică să-mi antrenez corpul, și când termin de antrenat corpul , îmi antrenez și mintea.

Mihai Eminescu - nu talent, ci geniu

O interpretare de referință, dar îmi pare că lipsește o strofă.