Florin Anghelescu vine dintr-o familie de fermieri de lângă Brăila. La doar 15 ani a părăsit școala și satul natal. A plecat în Franța, unde a lucrat în agricultură vreme de mai mulți ani iar în ultima perioadă pentru
o familie de spanioli. Aceștia l-au îndrăgit atât de mult, încât l-au invitat să preia toată afacerea.
Dar mintea lui tocmai începuse să se deschidă spre lume și avea alte planuri. Voia să cunoască oameni, să-și descopere mentorii potriviți, implicându-se ca voluntar în diverse organizații. Poate mai mult decât
orice, căuta o cale cât mai directă de cunoaștere de sine.
Azi, Florin este unul dintre voluntarii de bază ai organizației Tășulasa Social, deși lucrează aici doar sezonier. Aproape că a ridicat pasiunea pentru voluntariat la rang de profesie. Pentru el lucrurile sunt aparent foarte simple. Vrea să fie de folos acolo unde este cea mai mare nevoie de el. Este fericit când oamenii dobândesc încredere în el. Adoră provocările mari. În plus, știe să facă aproape de toate.
Misiunea lui principală, cea care a devenit un soi de cruciadă personală, este să inventarieze, să numeroteze și să sape în andezit prin sablare absolut toate pietrele de hotar întinse pe cei 1400 de kilometri ai Via Transilvanica. Nu contează că povestea i-ar putea lua trei sau patru ani. Are suficientă
motivație să o ducă la capăt.
Florin lucrează cu un ansamblu foarte complex de mașinării, iar dificultățile întâmpinate nu fac decât să-i producă o imensă satisfacție. Pe deasupra, dorește să prezinte Via prietenilor săi întâlniți în diverse organizații non-guvernamentale. Așa că, periodic, aceștia îl însoțesc în teren.
Am umblat alături de el și de Ana Deak încercând să pricepem detalii despre munca lor și mai ales, să înțelegem cum se raportează ei la lume și viață. Pe deasupra, am urmărit obsesiv răspunsul la o întrebare cheie: "De ce cultura voluntariatului este azi importantă pentru cei tineri?"
Un film de Voicu Bojan.
Imagine: Szilard Szerestely
Montaj: Ioachim