Vă rugăm să dați like și share. Vă mulțumim.
Facebook: / oradeistorieofficial
Google+: plus.google.com/+Oradeistorie...
Mircea cel Bătrân (1386-1418) - Domn în Țara Românească. În timpul domniei lui Țara Românească a atins apogeul în ceea ce privește puterea economică, dar și întinderea teritorială. Contextul internațional la acea vreme era foarte complicat, ceea ce face realizările lui Mircea cu atât mai remarcabile. În afara pretențiilor de suzeranitate (raport între senior și vasal) ale Ungariei, în ecuație mai intra și Polonia. Mircea a reușit să ducă o politică echilibrată, sprijinind când pe una când pe cealalta, în funcție de interesele Țării Românești și a devenit chiar un arbitru între cele două puteri care se luptau pentru sprijinul domnului român. Cea mai mare amenințare venea însă de la sud; în 1483 otomanii reiau ofensiva în Peninsula Balcanică și zdrobesc rezistența țaratelor bulgare ajungând la Dunăre. Totodată, ei pătrund adânc în Serbia și amenință Dobrogea. În fața acestei amenințări, Mircea a intervenit ocupând Dobrogea, sprijinindu-i pe bulgari și mai ales, participând se pare cu un contingent la marea bătălie de la Kossovopoljie (Câmpia Mierlei) de partea sârbilor împotriva turcilor, încheiată din păcate pentru creștini cu victoria noului sultan Baiazid. Reacția otomană devine inevitabilă, așa că Mircea încheie un tratat important cu Ungaria de ajutor reciproc împotriva turcilor în 1395.
În același an are loc marea bătălie de la Rovine, în care Mircea îl înfrânge pe Baiazid. Sultanul este obligat să se retragă peste Dunăre. Mai mult, Mircea participă cu oștirea sa la marea cruciadă din 1396 la care participau cavalerii francezi, germani, englezi și mai ales burgunzi. Această operațiune a fost pornită de către regele maghiar Sigismund de Luxemburg pentru a stopa cuceririle otomane și pentru a-i alunga pe aceștia din Europa. În ciuda sfaturilor înțelepte ale lui Mircea, cavalerii occidentali s-au avântat în luptă într-o șarjă de cavalerie furtunoasă și au căzut în capcana sultanului în bătălia de la Nicopole (1396). Cruciada s-a încheiat deci cu un fiasco.
În 1402 Baiazid este înfrânt și capturat de către Timur Lenk, hanul mongolilor și Imperiul Otoman întră într-o perioada de anarhie și lupte itnerne pentru tron între cei trei fii ai sultanului -- Mussa, Mustafa și Mehmed. Mircea cel Bătrân a sprijit foarte abil pe Mussa întreținând starea de haos din Imperiul Otoman. Din păcate Mehmed a câștigat lupta cu frații săi și l-a obligat pe Mircea la plata unui tribut.
Iancu de Hunedoara -- făcea parte dintr-o familie nobiliară de români care au trecut la catolicism în serviciul coroanei maghiare. A ocupat diferite funcții din ce în ce mai înalte: ban al Severinului, comite al Timișoarei, voievod al Transilvaniei (1441) și în cele din urmă regent al Ungariei (1456-1462). Iancu s-a remarcat prin conștientizarea necesității creării unui front comun al tuturor celor trei țări române împotriva Imperiului Otoman, chiar dacă aceasta l-a împins să se amestece în luptele pentru tron ale Valahiei și Moldovei.
Prima confruntare a avut loc în 1442 când o armată otomană a pătruns în Transilvania și l-a înfrânt pe Iancu la Sântimbru. Dar Iancu și-a regrupat forțele și și-a luat revanșa la Sibiu și în bătălia de pe Ialomița. A urmat o participare alături de regele Vladislav al Ungariei în Campania cea Lungă în Peninsula Balcanică, soldată cu înfrângerea decisivă a armatei creștine la bătălia de la Varna (1444) de către regele Murad II-lea. Regele Vladislav a fost ucis în luptă, iar Iancu a devenit în urma luptei regent al Regatului Ungariei. A urmat o serie de confruntări cu noul sultan Mehmed al II-lea Cuceritorul, care vor culmina cu victoria foarte importantă a lui Iancu în lupta de la Belgrad (1456). Prin victoria aceasta, Iancu a reușit să stopeze temporar expansiunea otomană către centrul Europei. Din păcate, el a murit imediat după victorie din cauza ciumei la Zemun.