O călătorie la Lipova, vechiul târg de pe malurile Mureșului, e mereu o idee potrivită. Și mai cu seamă într-o zi de primăvară, când vremea bună și starea de noi începuturi te îndeamnă la plimbări, la povești, la descoperit lucruri noi sau rememorat ceea ce știai deja, din alte dăți. Am mai călătorit prin Lipova pe Drumuri aproape cu mulți ani în urmă, prea mulți, căci încă de atunci mi-am propus să revin. Pe Corina, gazda mea de azi, o cunosc de asemenea de mult, din alte călătorii pe la castelele și conacele Văii Mureșului, asa încât planul pentru azi s-a legat firesc și iată-mă aici.
Unde ne întâlnim mai întâi cu domnul Czernak, care, militar de profesie, după cum aflu, trăiește din 1939 pe aici, în orașul de sub tei, traducerea din slavonă a Lipovei. Îi urmez pe ghizii mei, care mă conduc la vechiul bazar turcesc, atât de vechi și cunoscut, că apare și în minunatele descrieri ale călătorului Evlia Celebi, din călătoria lui pe aici. Atât de vechi că stă să cadă, precum atâtea monumente valoroase din România. Sper să-l văd restaurat sau măcar în vreun proces de punere în siguranță în curând, altminteri se pierde o părticică importantă din istoria locului.
Mai departe mergem către locul de muncă al gazdei mele, la muzeu, care funcționează în vechea casă a politicianului și jurnalistului Sever Bocu.
Casa este, așa cum mă așteptam, de o desăvârșită eleganță, drept e că au existat și banii care să o plătească, dar și bunul gust care să o definească. Dupa arestarea lui Bocu în 1950 și iminenta naționalizare, casa a servit drept sediu de școală pentru copiii ofițerilor ruși din garnizoana cantonată la Lipova, situație grație căreia clădirea nu a fost sortită degradării, așa cum s-a întâmplat cu atâtea.
Lăsăm în urmă casa Bocu și istorisirile despre acest ilustru om, care a marcat viața Lipovei și a Banatului, și ne îndreptăm, din nou în formulă completă, spre un alt loc ce stă drept emblemă a orașului, dată fiindu-i vechimea și valoarea. Îmi amintesc biserica asta din alte călătorii pe aici, dar acum, câțiva ani și 4 milioane de euro mai târziu, finanțare europeană, lăcașul de cult trece într-o etapă nouă a vieții, începute cu secole în urmă, când a fost, pe la începuturi, posibil și mănăstire, dar cu statutul de biserică episcopală. Azi e monument istoric și poartă haine primenite.