Pătimirile (deci nu patimile păcătoase) de orice fel sunt consecințele păcatelor. Păcatele se iartă prin pocăință și spovedanie, consecințele rămân și se ispășesc. În mod firesc, plăcerea atrage după sine durere. Dumnezeu știe mai bine cum rânduiește mântuirea fiecăruia! Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase!

Simplu: nu au murit, doar s-au mutat din corpul fizic (pt care , spre deosebire de noi, nu mai aveau nici un atasament)

Sfinții sunt oameni care și-au atins vocația, au ajuns la asemănarea cu Dumnezeu, adică s-au îndumnezeit. Îndumnezeire prin har, nu prin natură. Exact ca fierul care devine ca focul, fierbinte, roșu, flexibil, numai atâta timp cât este în contact cu focul. Hristos a zis: "Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl" (Ioan 14, 12). Și cum "Credința fără fapte este moartă" (Iacov 2, 20), Sfinții prin harul lui Dumnezeu, pe care l-au dobândit din faptele lor, au ajuns la îndumnezeire și la a face lucrări asemeni celor pe care le-a săvârșit Hristos, chiar și în timpul vieții. Îndumnezeirea în timpul vieții pământești nu este o stare continuă, oamenii nefiind deplin stabili din cauza slăbiciunii firii, dar în veșnicie se permanentizează. Așa cum Hristos e mijlocitor între Dumnezeu-Tatăl și lume, Sfinții sunt de asemenea mijlocitorii noștri către Hristos și implicit către Dumnezeu-Tatăl deoarece sunt oameni îndumnezeiți.

Moartea trupească este un fenomen temporar. Cât durează? Nu știm. Dar știm, după cuvântul Domnului, că vom învia, fie spre bucurie, fie spre osândă (Ioan 5, 29).

Vă recomand Dogmatica Empirică, vol. 1. Acolo este un capitol special în care găsiți explicații mai ample și ușor de înțeles, bazate desigur pe Scriptură🙏🏻