Vorbim dar nu suntem ascultați. Ascultăm, dar nu auzim. Privim, dar nu vedem. Adevărul în șoaptă - l rostim.
Ne ținem tari, slabi fiind. Ne credem uriași, dar rămânem pitici. Ne deranjează paiul din ochiul vecinului, dar nu ne supără bârna din propriul ochi. Ne place să criticăm, dar nu acceptăm critica. Pretindem a ne numi zei și zeie, care nicicând nu greșesc, de fapt fiind niște obișnuiți muritori. Zilieri suntem pe acest Pământ, chiar dacă ne dorim a ne crede veșnici. Oameni suntem, așa cum suntem. Cu păcatele noastre strict pământești. Cu gândurile noastre ,iarăși, așa cum sunt ele: pe alocuri curate pe alocuri , încurcate definitiv. Cu faptele noastre, la fel nu întotdeauna bine gândite, dar considerate corecte și unicele bine intenționate.