Mulțumim Părinte ce cuvinte frumoase!

Saru’ mana Parinte!🙏 Prea Sfanta Maica a Domnului sa va apere!

Părinte tare de folos mai sunt povețe le sfinției vostre. Va ascult cu mare atenție la fel și pe părintele Vlad. Asa va așteptăm parca ați veni la noi acasă. În noi toți sta și un vameș și un fariseu dar cu rugăciune asa cum ați spus Dumnezeu ne îndruma pe poteca cea drepta . Slava lui Dumnezeu ca avem sfetnic buni

Slavit sa fie Dumnezeu, caci prin oameni ca dvs. putem gusta din bucuria Raiului! Multumim si va imbratisez!

Mulțumim pentru învățături ! Dumnezeu sa vă dăruiască sănătate că sa ne învățați mereu! Doamne ajuta!

Vă mulțumesc pt hrana sufletească. Aveți un har de a surprinde unghiuri de vedere neobișnuite...explicați totul pe drumuri neumblate, nebatatorite... Acum am înțeles deplin că dacă judec pe cineva, mă închid fata de el, dar totodată mă închid față de Dumnezeu...Mulțumesc Rog a aborda o temă...a somnului... Postul de mîncare e de înțeles, e de practicat, și de multe ori simți cînd postești că prinzi aripi sufletești, te poți ruga mai ușor, devii mai blind, mai plin de energie... Cînd vrei să scurtezi orele de somn, cînd mai vrei să te rogi noaptea sau sa citești o catismă...in timpul zilei ești fără vlagă, năucit, fără putere de atenție,superficial în rugăciune .. Cum sa fac ..unde greșesc?

Sărut mâna părinte! Mie mi-e și frică să mă gândesc la Ziua Judecății știind cât de mult am păcătuit de-a lungul timpului și cât încă mai păcătuiesc, dar sper ca Mila Domnului să fie mai mare decât toate supărările pe care i le-am adus și ca un Părinte iubitor, să mă ierte și să-i ierte pe toți cei ce vom ajunge în Fața Lui 🙏❤️🙏 Încerc să fiu o creștină mai bună, dar aș minți dacă aș spune că îmi reușește întotdeauna. De multe ori după ce fac vreo prostie îmi amintesc cuvintele și învățăturile dumneavoastră, ale oamenilor trimiși de Dumnezeu pe pământ pentru a ne învăța Calea Domnului, dar deja faptul a fost consumat! Mă căiesc și îmi spun că trebuie să mă controlez mai mult, dar nu-mi reușește întotdeauna să mă abțin de la a face alte și alte păcate! Cred că toți alegem Raiul, dar numai Dumnezeu știe ce vom primi... Mila Domnului să se reverse peste noi toți și să ne binecuvânteze Dumnezeu și Maica Domnului pe toți, și pe dumneavoastră, trimișii Săi pe pământ, și pe noi păcătoșii 🙏🙏🙏 Binecuvântați părinte 🙏🙏🙏

Slava Tie Doamne pentru toate Maica Domnului ajutsne

Doamne ajută părinte !

Va multumesc , parinte. Nu ma mai satur sa va ascult. Nu stiu ce s ar intampla , daca n ar exista parintii de la Muntele Athos

Slava Lui Dumnezeu pentru toate !

Eu,fariseul,v-am ascultat cu multa luare aminte si rogu-va sa spuneti o rugaciune si pentru mine! Slava Lui Dumnezeu pentru toate!

VA MULȚUMESC FRUMOS PENTRU ACESTĂ PREDICA 😇🙏🙏🙏

La Dumnezeu toate sunt cu putință, dar și noi, oamenii, trebuie să ducem lupta cea bună și să avem nădejde că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, noi suntem copiii Lui, chiar dacă uneori suntem răutăcioși și neascultători, dar pentru fiecare, Dumnezeu găsește o cale de întoarcere acasă....Mulțumim, Doamne ajută !

Sărut mâna, bun Părinte. Binecuvântați. ⚘🙏🕊

Doamne ajuta părinte drag.!!

Prin gândurile și mai ales prin faptele noastre ne situăm ori în rai ori în iad.Restul e mila lui Dumnezeu

Sarut dreapta parinte Teologos🙏😔 De mare folos imi sunt aceste sfaturi si lamuriri 😇Bunul Dumnezeu stie cum sa va Rasplateasca aceasta jertfa☺️🥰😇

Mulțumim părinte, Doamne ajută!

Mulțumim părinte ! 👏

Doamne ajuta si ne miluieste!!!

Slavă lui Dumnezeu! 🙏

Să ne analizăm și noi care suntem de fapt, fariseul sau vameșul! Foarte folositor acest cuvânt de învățătură! Foarte edificator exemplul dat, Dumnezeu ne primește pe toți dacă ne întoarcem smeriți și ne pocăim! Vă mulțumim și vă urmărim cu mult drag!

Doamne ajută!

Mulțumim Părinte!!! Amin!! 🙏🙏

Mulțumim, părinte!🙏

Foarte frumos! Mă bucur că postați asemenea videoclipuri! Doamne ajută!

Mulțumim Părinte.

Multumim. Sa traiti !

Incredibil de frumos ! Multumesc pentru fiecare material in parte Parinte .

Sarut mina parinte!🙏🏻

Doamne ajutä pärinte! Vä rog din tot sufletul sä o pomeniti la rugäciune pe Iulia -17 ani ,fugitä de acasä.Era un copil model,se spovedea si se impärtäsea regulat la bisericä.😭🙏

Doamne miluieste-ma petru ca eu ma aseaman cu fariseul.

Cred ca Dumnezeu este dincolo de orice logica!!!!

primul loc in care trebuie sa prosperam este in viata spirituala...dar din fire cautam sa prosperam in lume(cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu...si restul vi se va da pe deasupra Mat 6.33.) pana nu experimentam relatia cu Dumnezeu ...in inima noastra o sa fie mereu o neliniste de cum o sa fie viata dupa moarte...sa nu uitam ca toti santem oportunisti ai iparatiei marelui Dumnezeu dar depinte de noi de fiecare....si dedicatia nuastra pentru ce dorim sa dobindim. Curand cu totii vom abandona corpul acesta in tarana si unii vom traversa caleaa lacteee altiii o alta directie unde timpul nu ne mai limiteaza existenta..deut.30.15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa și binele, moartea și răul. Căci îţi poruncesc azi să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, ca să trăiești ....

Parinte, apropos de exemplul vamesului si al fariseului, am ovservat ca atunci cand eram in cea mai de jos treapta a pacatului, cu adevarat ma vedeam cel mai nenorocit om de pe pamant si vrednic de iad. Ei bine, dupa ce am re-venit acasa, precum fiul rispitor, cativa ani a fost ok, in sensul ca inca ma vedeam vrednic de iad ( chiar simteam asta din toatas fiinta mea). De ceva vreme, incerc starea fariseului, cred, deoarece ma trezesc cu ganduri de aiurea care imi aduc aminte de binele facut, cumva sunt chiar pe punctul de a crede ca datorita acestui bine ma va duce Hristos in rai si nu datorita milei Sale. Este un atac aporape insistent, urmat rapid de o falsa desfatare ( care se manifesta ca o incredintare) a dobandirii raiului. Ca un fel de gand nu intru totul format, dar destul de conturat incat sa-l primesc si sa mai si particip la el. Si cred, teologic vorbind, ca acum ma aflu in mare inselare. Dar, nu pot stapani aceste atacuri din cauza neputinei mele dar si a nevoii mele de magaiere, cumva, de nadejde, de incredintare ca voi fi acolo in bucuria vesnica impreuna cu toti cei pe care i-am iubit si nu mai sunt aici pe pamant. Cum vedeti aceasta? Multumesc frumos!

Pentru unii care “se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți, și disprețuiau pe ceilalți”, Domnul Hristos a spus parabola Fariseului și a vameșului. Fariseul s-a suit la Templu să se roage, nu pentru că simțea că este păcătos și deci avea nevoie de iertare, ci pentru că gândea despre sine că este drept și spera să câștige astfel laude de la oameni. El privea închinarea sa ca un merit, care-l va recomanda înaintea lui Dumnezeu. În același timp, rugăciunea sa dădea posibilitatea oamenilor să-și facă o părere înaltă despre evlavia sa. El spera să dobândească atât favoarea lui Dumnezeu, cât și a omului. Închinarea sa era determinată de interesele sale egoiste iar acest lucru se manifesta în privirea, umblarea și rugăciunile lui. Ținându-se departe de ceilalți, ca și când ar fi zis: “Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfânt” (Isaia 65, 5), el stătea și se ruga “în sine”. Mulțumit în totul de sine, gândea că Dumnezeu și oamenii îl privesc cu aceeași plăcere. “Dumnezeule, îți mulțumesc”, spunea el, “că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, desfrânați sau chiar ca vameșul acesta.” Luca 18, 11. Caracterul său îl judeca nu după caracterul cel sfânt al lui Dumnezeu, ci după caracterul altor oameni. Mintea lui era înstrăinată de Dumnezeu și îndreptată spre oameni. Acesta era secretul mulțumirii sale de sine. Și el a început să-și enumere faptele sale bune. “Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Luca 18, 12. Religia Fariseului nu ajungea până la suflet. El nu căuta să-și formeze un caracter asemenea lui Dumnezeu, o inimă plină de iubire și milă. El era satisfăcut cu o religie care are de-a face numai cu viața exterioară. Neprihănirea pe care o avea era propria sa neprihănire - rod al propriilor lui fapte - judecată după un standard omenesc. Oricine se încrede în sine, considerând că este neprihănit, va disprețui pe ceilalți. Ca și Fariseul, se judecă pe sine comparându-se cu alți oameni și de aceea judecă pe toți ceilalți după sine. Neprihănirea sa este prețuită după a altora, și cu cât sunt aceștia mai răi, cu atât mai neprihănit apare prin contrast, el. Îndreptățirea sa de sine îl face să acuze. Ceilalți sunt condamnați de el ca fiind călcători ai Legii lui Dumnezeu. În acest fel el manifestă același spirit ca al lui Satana, acuzatorul fraților săi. Cu un astfel de spirit, îi este imposibil să intre în comuniune cu Dumnezeu. El se întoarce acasă lipsit de binecuvântarea divină. Vameșul s-a suit la Templu împreună cu ceilalți închinători, dar curând s-a retras din mijlocul lor, considerându-se nevrednic să se unească cu ei în rugăciune. Stând mai la o parte el “nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; și se bătea cu pumnul în piept”, într-o amară zbuciumare sufletească și dispreț față de sine. El simțea că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, că este păcătos și era conștient de faptul că n-avea nici un merit care să-l recomande înaintea lui Dumnezeu, astfel ca într-o cumplită disperare a strigat: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul”. Luca 18, 13. El nu se compara cu alții. Copleșit de simțământul vinovăției, stătea acolo ca și când ar fi fost singur în prezența lui Dumnezeu. Singura sa dorință era să fie iertat și să aibă pace, singura lui cerere era după milă, după mila lui Dumnezeu. Si el a fost binecuvântat. “Eu vă spun”, a zis Domnul Hristos, “că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit, decât celălalt.” Luca 18, 14. Fariseul și vameșul reprezintă două mari clase de oameni în care se împart cei care vin să se închine înaintea lui Dumnezeu. Primii doi reprezentanți ai acestor clase se află în primii doi copii ce au fost născuți în această lume. Cain gândea despre sine că este neprihănit, drept și de aceea el a venit înaintea lui Dumnezeu numai cu un dar de mulțumire. El nu si-a mărturisit păcatul și n-a recunoscut nevoia lui după mila lui Dumnezeu. Dar Abel a venit înaintea lui Dumnezeu cu jertfa de sânge care simboliza pe Mielul lui Dumnezeu. El a venit ca un păcătos, considerându-se pierdut, singura sa nădejde fiind iubirea nemeritată a lui Dumnezeu. Dumnezeu a privit cu plăcere la jertfa lui, dar la Cain și la jertfa lui n-a privit cu plăcere. Simțământul nevoii noastre, recunoașterea sărăciei și păcatelor noastre, iată primele condiții ale primirii noastre de către Dumnezeu. “Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor” Matei 5:3

BUNĂ INVATATURA DAR M-AS LEGA DE UN RĂSPUNS AL TĂU, O CHILIE ATONITA".ADICA CUM DEOSEBIM GANDURILE SI FAPTELE BUNE DE CELE RÈLE ,IN FINAL AS SPUNE ALEGERILE NOASTRE ,CARE SUNT ORI DE RAI ,ORI DE IAD. PANA LA URMA CRED CA IN FIECARE LQ UN MOMENT DAT SE AFLA UN VAMES SI UN FARISEU. MULTUMESC DOAMNE AJUTĂ.

Părinte Iertați-mă putem trimite pomelnice la schitul Lacu

Pe scurt lectia de smerenie vis-a-vis manndrie!M-a-ti lasat fara cuvinte!Va imbrratisez!

adevarat...persoana cea mai buna si smerita care cunosc in mod personal nu este ortodoxa...

"Nu exista mântuire decât in orthodoxie"! De câte ori nu am auzit asta din gura unor practicanti comme il faut!?