O, dac-ar fi pe-un munte
si-o cărăruie prinsă-n stanci de fier,
un drum ce urcă-n nor,i
pană departe-n Cer...
O, dac-ar fi pe-o culme
o cărăruie pană-n Raiul sfânt,
eu n-aș mai sta o clipă, Doamne,
pe acest pământ...
O, dac-ar fi un vultur
ca să mă poarte printre stele-n zbor,
un vultur să mă ducă
spre Tine calator...
O, dac-ar fi un înger
ca să mă-nalțe ca un fulg in vânt,
eu n-aș mai sta o clipa, Doamne,
pe acest pământ...
Dar dac-ar fi un bucium
să-mi ducă glasul peste tări si mări
O, dac-ar fi o harfă
cu strune pană-n zari
o, dac-ar fi un tunet
să-mi poată dorul peste munți purta,
cum aș chema o lume, Doamne,
la jertfa TA!
Iar dac-aș fi tot singur
să pribegesc prin lume ani de ani,
să port suspin pe vale
si dor prin bolovani...
O, dac-ar fi, Isuse,
să nu TE simt decat ascuns in piept,
n-ar fi prea mult o viață-ntreagă,
sa TE astept...