Vocea umană
de Jean Cocteau
Nominalizare la PREMIILE UNITER 2012
OANA PELLEA
CEA MAI BUNA ACTRITA ÎN ROL PRINCIPAL
Spectacol prezentat in cadrul Campaniei Nationale "ARTISTII PENTRU ARTISTI" - UNITER
Ce înseamna "vocea umana" de jean Cocteau pentru Oana Pellea...
"Câteodata e vorba despre teatru. Câteodata e vorba despre putin mai mult…
O întâlnire cu o partitura aproape imposibila si o reîntâlnire dupa 26 de ani cu PROFESOARA MEA în ale actoriei si nu numai - Doamna Sanda Manu.
O reîntoarcere la "SCOALA". Studiu.
O îndragostire de un text important si afirmarea unei iubiri fata de un mare artist si pedagog.
A te arunca în gol fara plasa. O voluptate descoperita de curând...
50 de minute… deasupra lumii fata în fata doar cu…
Ma simt ca un artist instrumentist. O partitura ce îmi ofera ocazia de a sonda limitele si posibilitatile instrumentului artistic numit Oana Pellea.
Nu îl consider un spectacol de teatru ci un laborator.Textul este o generoasa si umana declaratie de dragoste.
Spectacolul este un credo artistic.
Si la origine si mai presus de toate este declaratia mea de dragoste fata de fenomenul numit Doamna Sanda Manu.
Un serios "te iubesc" ce se regaseste si în text îi este adresat Domniei Sale."
O femeie - un barbat - o iubire…. Sau poate nu. O iluzie? O minciuna? Durere, fericire, speranta, iar durere… un telefon care tace… sau suna… barbatul vorbeste ea îl aude si sufletul ei devine sonor - VOCEA UMANA.
Vocea Oanei Pellea de data asta. Ma reîntâlnesc cu mica mea studenta dupa 26 de ani de cand a parasit facultatea. Ma reîntâlnesc cu actrita clovn, actrita furtuna, actrita excentrica, actrita elaborata, într-un cuvânt cu actrita celebra.
Repetitiile, au fost un Dar. De fapt un Lux. N-am cum sa explic în vorbe… Ma pândeste mereu complexul Cordeliei, fiica lui Lear. Acolo unde este iubire nu e nevoie de vorbe.
Concluzia mea în privinta repetitiilor? ... Sau concluzia piesei? … sau amândoua.
Francezii zic “aimer malgré que”.
Adica “a iubi în ciuda faptului”.
Sanda MANU
Distributie Originala
Oana PELLEA
Regia: Sanda MANU
Scenografie: Iuliana Vâlsan