Oltul se varsă în Dunăre la kilometrul 604, amonte de localitatea Turnu Măgurele. Un landșaft format pe depozite sedimentare de nisipuri fine, mâluri, argile, prundișuri cărate de ape, depuse și apoi ridicate și rearanjate de către fluviu și râu… un peisaj dinamic aflat sub forța viiturilor și interferențelor dintre uscat, apă, mlaștini șamd. În această zonă, Dunărea prezintă frânturi de păduri ripariene cu caracteristici relativ naturale, cu sălcii, plopi, arini, stejari, frasini pe care urcă viță de vie sălbatică… Ultimul sector al Oltului, aval de barajul inferior, păstrează caracteristici relativ naturale, pe când amonte totul este betonat, transformat în șirul de lacuri de baraj. Peisajul din zona confluenței este dominat de apele curgătoare, plajele lor cu nisip și mâl, maluri abrupte tăiate de cursul apei, insule/ bancuri de nisip, ostroave, terenuri înierbate utilizate ca pășuni, mici petece de pădure,