Petrică Vița - Ardeleană ca la Valea Denii
Telefon - 0744587631
M-am născut la data de 25 iulie 1966 în satul Valeadeni ,comuna Brebu , un sat minunat al Banatului de munte . Părinții provenind din același sat am crescut și am copilărit pe ulițele , dealurile și poienile satului, și tot acolo am cunoscut și îndrăgit muzica populară bănățeană . Părinții mei ,mari iubitori de muzică tradițională bănățeană , fiind perechi în echipa de dansuri a satului , rămânând alături și pe scena vieții mi-au insuflat și mie dragul de cântec și joc , moștenire pe care am valorificat-o mai târziu . Înclinațiile muzicale mi-au fost descoperite de către tatăl meu ,repet un mare cunoscător și iubitor de folclor , tot el cumpărând-u-mi și primul instrument muzical , un saxofon la care am cântat o bună bucată de timp . Am terminat școala la Reșița apoi am urmat liceul industrial din aceeași localitate desăvârșind-u-mi studiile muzicale prin absolvirea facultății de muzică Spiru Haret din București . În prezent activez ca dirijor în orchestra Virtuozii Semenicului , a ansamblului Semenicul din Reșița .Debutul meu în ale muzicii a venit odată cu vârsta de 14 ani în cadrul ansamblului liceului condus de profesorul Nicolae Benga , căruia i se datorează și o parte a succesului meu de mai târziu , ca instrumentist și ca om de cultură . La vârsta de 16 ani am participat la primul festival internațional din Olanda , alături de ansamblul Reșițeana , condus de regretatul coregraf Afilon Lațcu și sub bagheta valorosului trompetist Sandu Florea . Tot cam în acea perioadă am fost remarcat de către renumitul interpret Petrică Moise . Cântând alături de el am ajuns să colaborez cu cei mai în vogă soliști și cei mai buni instrumentiști ai Banatului și nu numai . La terminarea liceului am participat la festivalul internațional de la Dijon , Franța cu ansamblul Doina Reșiței , sub conducerea vestitului coregraf Ion Munteanu . După terminarea stagiului militar a urmat un alt turneu internațional în Italia cu același ansamblu . La întoarcerea din acel turneu m-am angajat prin concurs la orchestra profesionistă Doina Banatului. Am făcut numeroase înregistrări la studiouri din Banat și din țară printre care la Casa de discuri Electrecord București și Eurostar București . Am participat la numeroase festivaluri de folclor la toate fiind laureat cu diverse premii , cel mai important fiind Maria Tănase de la Craiova , unde am obținut premiul al 3 - lea . În anul 1991 m-am căsătorit cu Ramona Buiug viitoare Vița alături de care sunt și în viață și pe scenă . Împreună am realizat multe turnee în țară și străinătate cum ar fi: Europa , Canada , USA , Australia , fiind apreciați , îndrăgiți și iubiți pretutindeni . În perioada anilor 80 și după am colaborat cu mai toate orchestrele profesioniste din Banat ,din țară precum și din străinătate cum ar fi ; Orchestra radioteleviziunii române , Ciocârlia , Lăutarii din Chișinău , Novisad ,Maria Tănase , Doina Gorjului , Cindrelul ,Valahia , Banatul etc. sub conducerea unor mari dirijori și anume ; Paraschiv Oprea , Gheorghe Zamfir , Marian Alexandru ,Nicolae Botgros, Nicu Crețu , Ovidiu Barteș , Marius Zorilă , Iancu Laurențiu , Sebastian Roșca etc. Oamenii care mi-au marcat existența și și-au pus amprenta asupra mea formând-u-mă ca om și ca artist au fost ; Nicolae Benga , Petrică Moise și Petru Bunescu zis Ciuciulică , un mare și renumit saxofonist al Banatului . Un sfat tinerilor care vor să ne calce pe urme ar fi să persevereze mereu în ceea ce fac , să nu se îmbete cu laurii gloriei și ai succesului deoarece muzica e atât de vastă încât nu se va termina la nimic și la nimeni niciodată . O întâmplare hazlie mi-a rămas și mie întipărită în minte . Pe vremea când sălile de spectacol se rupeau sub greutatea atâtor spectatori , și când spectacolele se dădeau și în matineu , în unul dintre acestea pe un gemuleț din lateralul scenei niște copii trăgeau în noi cu cornete de hârtie , nimerind-u-mă pe mine care eram chiar în margine . Nici unul dintre instrumentiștii prezenți pe acea scenă nu avea instrument adecvat pentru a riposta , în afară de mine care am scos muștiucul taragotului , m-am aplecat ,am ridicat un cornet de hârtie și am încercat să îl trimit înapoi pe același gemuleț , țintind copiii care ne tot necăjeau , însă neavând forța necesară mi-a căzut la picioare spre deliciul celor ce au sesizat ce se întâmpla și bineînțeles printre eforturile noastre supraomenești de a nu pufni în râs . O întâmplare de care ne aducem cu drag aminte de fiecare dată când ne întâlnim .