Tu m-ai creat din tină, cu-n scop suprem, precis Și-ai pus suflare-n mine, un suflet viu să fiu. M-ai cunoscut din pântec, din acel cerc închis, Ca să Mă nasc pe lume Tu, Doamne, ai decis Și-am apărut pe Terra un bebeluș zglobiu. Mi-ai fost mamă și tată, apărător și scut, Cât am crescut în lume, copil, adolescent, adult. Prin toate-aceste trepte, eu mâna Ți-am văzut, Și-atunci când a fost soare, dar și-n clipe de durut. Prin toate aceste faze m-ai învățat s-ascult. Să-ți împlinești Tu planul cu mine-aicea jos, Tu mi-ai trasat o cale ce am de mers pe ea, Dar cale-aceasta duce la crucea Ta Hristos, Exemplul ascultării și-al traiului frumos E calea Ta, Isuse, dar e și calea mea. Prin zbuciumul vieții, în bine și-n amar, Am cunoscut Isuse chemarea mea la Tine. Cu-a mele rele fapte, cu-al meu trecut murdar, M-am prăbușit în plânset la cruce, la Calvar, Prin sânge sfânt iertarea ți-ai pus Tu peste mine. Tu m-ai creat, o Doamne, c-un scop divin, suprem, Să Te slujesc pe Tine cu dragoste și teamă, Nu să trăiesc în lume, o Tată, sub blestem, Nici sub păcatul care mă face ca să gem, Ci să-Ți fiu Doamne grâul, să nu fiu numai pleavă. Tu m-ai creat, o Tată, să-Ți fiu un vas de cinste, Să-mi pun a mea ființă la îndemâna Ta, Să nu trăiesc aicea condus de a mea minte, Ci doar prin Duhul Tău și legile-Ți preasfinte, Să-Ți fiu folositor spre-împărăția Ta. Tu m-ai chemat în slujbă talantul să-Ți supun, S-aduc rod bun Isuse, înspre onoarea Ta Și vestea Mântuirii la toți ca să o spun. În vorbă, trai și faptă să-Ți fiu ca un rob bun, Ascultător în toate de sfântă voia Ta. N-am meritat chemarea l-această slujbă-nalță, Predicator al jertfei făcută pe Calvar. N-am meritat iertarea, să fiu fără de pată, Dar Tu-ai spălat țărâna prin jertfa însângerată Și am această slujbă numai prin al Tău har. Și slujba aceasta sfântă mă-ndreaptă spre sfințire, Cu teamă și cutremur să Te slujesc mereu, Să fiu o pildă vie în lume prin trăire, Dar și lumină vie și sare în vorbire, Să vadă lumea-n mine pe Tine Dumnezeu. Tu m-ai chemat, Isuse, să Te slujesc smerit, Căci multe-n lumea asta provoacă doar mândrie Și avalanșa-aceasta pare de neoprit, Și dă impresii false și-un gând neîngăduit, Crezând că reușita mi se cuvine mie. Tu mi-ai făcut chemarea, eu Doamne am venit, Și slujba Ta măreață, ce Tu mi-ai dat-o mie Îmi cere, sfinte Tată, un caracter sfințit, Să fiu umil, o Doamne, să nu fiu umilit, Să stau la depărtare de ceartă și mândrie. Să Te slujesc Isuse așa cum Tu dorești, E scopul meu în viață, e dorul meu adânc, Neinfluențat de oameni, de ranguri sau povești, Nici de câștig, o Doamne, nici de dorinți firești, Ci influențat de Tine și Duhul Tău cel Sfânt. Tu ne-ai chemat la Tine pe mine și-ai mei frați, Păzește-ne, o Doamne, de orice stricăciune, Să spunem adevărul, să Te slujim curați, Neinfluențați de nimeni, ci Ție devotați, Să-i îndrumăm la Tine pe cei pierduți prin lume. Toți cei chemați de Domnul la slujba împăcării, Să cercetăm în grabă a noastră motivare. Cum e acțiunea noastră în mijlocul lucrării? E-o viață jertfitoare sau somnul nepăsării? De vine Domnul astăzi vom sta oare-n picioare? El, pilda și exemplul fără de contestații, El, Misionarul sfânt, misiunea și-a împlinit. A suferit pe cruce fără de reclamații Și-n urma Lui avem atâtea informații, Cum să slujim și noi aici pe-acest pământ. Ne va chema pe nume în ziua judecății, Nu la înrolare-n slujbă, ci pentru cercetare. Vom sta-n picioare atuncea în zorii dimineții, Înfățișați înaintea consiliului dreptății? Ce se va spune oare de a noastră lucrare? El te-a chemat la luptă și știe cât poți duce. Nu poți s-ascunzi nimica, căci ochii lui pătrund. El vede și jertfirea și ochiul care plânge, De stai în nepăsare sau lupți până la sânge, Să știi, te vede frate, orice faci tu și-oriunde. El, Domnul azi te cheamă în slujba și pe tine. Sfințește-ți a ta viață și zi-I lui Isus: da! Nu mai trăi în lume în fapte de rușine, Acceptă slujba sfântă a facerii de bine Și lasă-ți tot trecutul să stea înapoia ta. Începe drumul vieții în slujba împăcării, De-ajuns ai stat degeaba neroditor în vie. Cunoaște-ți astăzi clipa, e ziua cercetării, E invitația ta în mijlocul lucrării, Este chemarea sfântă ce-i adresată ție. Fii sincer azi cu tine și pune-ți o întrebare… De Domnul azi te-ntreabă: ce faci tu pentru Mine? Ce vei răspunde frate? Care-i a ta lucrare? De ce ai stat degeaba chiar și în adunare? Oare ce poate zice azi Domnul despre tine? Astăzi e zi de har, când Domnul ne mai cheamă. Haideți frați sfinți să luăm azi o nouă hotărâre, Să îl slujim pe Domnul cu zel și mai cu teamă, Să împlinim cu toții curând a noastră treabă Și s-așteptăm cu drag a Domnului venire.