În urma repetatelor insistențe și presiuni politico-militare ale guvernelor Antantei, România a decis, în vara anului 1916, să se implice în război de partea Franței, Rusiei și Angliei în urma încheierii unui Tratat de alianță și a unei Convenții militare cu aceste state, în baza cărora țara noastră obținea atât recunoașterea integrității sale teritoriale, cât și dreptul de a obține teritoriile locuite români din cadrul monarhiei austro-ungare, adică Transilvania, Banatul și Bucovina, act consfințit în viitorul tratat de pace încheiat la sfârșitul conflagrației mondiale. Din punct de vedere militar, Antanta se angaja să susțină ofensiva armatei române în Transilvania și apărarea Dobrogei, în cazul unui atac de la sud de Dunăre.
Filmul redă principalele aspecte din timpul desfășurării operațiunilor militare în care a fost implicată armata română, începând cu campania din 1916-1917, care a pornit cu un entuzisam intens, dar s-a soldat cu un eșec dureros pentru țara noastră din cauza lipsurilor în ceea ce privește echipamentul de luptă, a greșelilor de ordin strategic și militar și, nu în ultimul rând, din cauza nerespectării obligațiilor asumate de aliați. În condițiile în care trupele române erau copleșite nu numai din punct de vedere numeric de armatele Puterilor Centrale, dar și ca înzestrare și experiență de luptă, autoritățile de la București au luat decizia să se retragă în Moldova și să lase Capitala și o mare parte din teritoriul țării sub controlul forțelor militare străine.
Rezistența națională din Moldova a însemnat etapa crucială a Războiului de Întregire a Neamului. Filmul surprinde momentele dramatice ale luptelor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din vara anului 1917, precum și eroismul de care au dat dovadă soldații români, care, sub deviza ,,Pe aici nu se trece!”, au luptat și la baionetă, spulberând mitul invincibilității armatelor Puterilor Centrale. Dintre miile de eroi care și-au pierdut viața în această teribilă încleștare este sublinat exemplul de curaj al sublocotentului Ecaterina Teodoriu, care se înrolase voluntar în armata română încă din timpul luptelor de la Jiu. Victoriile obținute la Mărăști, Mărășești și Oituz au obligat Puterile Centrale să renunțe la planul lor de a scoate România din război și să regândească întregul plan de operațiuni militare, trecând de la ofensivă la defensivă. Cu toate acestea, România a fost din nou părăsită de aliați în condițiile în care Rusia era incapabilă să lupte din cauza anarhiei care a cuprins trupele sale militare odată cu răspândirea curentului bolșevic.
În încheiere, sunt prezentate secvențe care surprind, pe de o parte, condițiile dure pe care țara noastră a fost obligată să le accepte prin pacea de la București încheiată la 24 aprilie/7 mai 1918, din rațiuni strategico-militare, cu Puterile Centrale, iar, pe de altă, parte înfăptuirea Marii Uniri din anul 1918, prin unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu România, moment care marchează realizarea desăvârșirii unității național-statale a poporului român.