Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cum se naște demnitatea unei țări și ce anume contribuie la menținerea acestei atitudini? Care sunt factorii ce ar putea duce la pierderea ei? De ce anume depinde chestiunea demnității: de teorie sau de asumare? În ce condiții istorice s-ar putea forja demnitatea unei națiuni? De ce este important să ne amintim mereu de acei oameni cu destine aparte, care au rezistat în fața marilor încercări ale istoriei recente? S-ar putea afirma că elogiul demnității este și unul al simplității? La ce se referă expresia „patrimoniu de verticalitate” și cum poate fi aceasta învățată de către tinerele generații? A devenit oare demodat astăzi, în epoca post-adevărului, să mai vorbim despre demnitate? În suita de convorbiri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, dialogul dintre Ioan Stanomir, scriitor, profesor universitar și gânditor politic, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o evocare lucidă și stăruitoare a unor personalități care, într-un secol al totalitarismelor și al ideologiilor criminale, au devenit adevărate simboluri ale demnității și verticalității umane, prin curaj, decență și devoțiune față de tradiții.
0:14 Intro
9:32 „Literatura este o formă de a-ți construi o patrie. Discursul critic, discursul istoric - toate acestea au contruit o patrie, care uneori a avut niște trăsături mai luminoase decât România politică. Paradoxul face ca de multe ori demnitatea să fi fost apărată în forme aparent nespectaculoase și subversive în același timp.”
17:34 „Nae Ionescu a fost unul dintre cei care s-au despărțit destul de repede de Iuliu Maniu, pentru că a înțeles că între el și Iuliu Maniu se căsca un abis. Iuliu Maniu era un om al legii, al Constituției, al compromisului inteligent, în vreme ce Nae Ionescu a fost, chiar din momentul studiilor sale în Germania și din momentul formării sale intelectuale, un posedat al ideilor…”
26:14 „Gândiți-vă la destinul unor doamne din secolul XX: Alice Voinescu, Monica Lovinescu, Elisabeta Rizea, Adriana Georgescu. Ele ar fi putut avea un alt traiect. Elisabeta Rizea ar fi putut fi o mamă fericită într-un sat din România, Monica Lovinescu ar fi putut fi regizoare de teatru…”
34:33 „E un film extraordinar al lui François Truffaut, 𝘊𝘢𝘮𝘦𝘳𝘢 𝘷𝘦𝘳𝘥𝘦, în care personajul principal practic refuză să se despartă de cei morți și trăiește între cei morți. Nu e nimic macabru. Noi suntem opera morților și, de cele mai multe ori, interlocutorii noștri cei mai importanți sunt cei care nu mai sunt.”
44:23 „Albert Camus pe care-l admir enorm era ateu. Nu a fost un spirit al credinței religioase. Dar ceea ce ne lasă el în 𝘊𝘪𝘶𝘮𝘢 și în textele sale politice este o lecție a demnității. Pentru că Albert Camus a fost un om de stânga, dar a fost un om al stângii libertare, care a refuzat stalinismul și ororile crimelor comuniste.”