Este multiplă campioană olimpică, mondială si europeană. Este o gimnastă de aur!
Sandra Izbașa ne povestește "La cină" cele mai importante clipe din carieră, când imnul României s-a cântat la competiții internaționale pentru performanțele ei, dar vorbește și despre începuturile ei în sala de gimnastică, momentul când a plecat de acasă la numai 12 ani, despre traiul departe de cei dragi, fără sărbători, aniversări, cu multă muncă și dor de casă.
"Mi-a fost greu să mă despart de părinții mei la o vârstă atât de fragedă. (...) În 2008, după ce am câștigat prima medalie olimpică la sol, mă bucuram pentru că munca mea nu a fost în zadar și că am putut să bucur o țară și o lume întreagă. (...) Era un cumul de sentimente și de trăiri; încercam să intonez și imnul, să plâng, să mă descarc, nu-mi venea sa cred; munca încununată cu succes, asta a fost".
Cum a făcut să rămână cu picioarele pe pământ, să nu i se urce la cap succesul, cum a putut face și școală și performanță în sport, ce a motivat-o atunci când era jos, accidentată, și cum a găsit forța interioară să meargă mai departe după ce a ieșit de pe teren în scaun cu rotile, unde sunt medaliile și cupele ei, ce face astăzi în armată și cum o ajută statul român după ani mulți de sport de înaltă performanță, aflați "La cină"
De asemenea, Sandra Izbașa ne povestește cum și-a întâlnit jumătatea, cine a făcut primul pas și cine gătește acasă, unde și-au petrecut "săptămâna de miere", dar vorbește și despre mersul la teatru, unde-și aplaudă soțul și despre topurile de frumusețe în care a fost inclusă de-a lungul carierei.
"Nu știu, eu nu mă consider… îi las pe ceilalți să aprecieze frumusețea mea."