Scrisoare de la vecinul din iad. Poezia este scrisa de Costache Ioanid, sau Valentin Popovici, sunt pareri pro si contra. Poezia este adresata in special pocaitilor carora le este rusine sa spuna despre salvarea data oamenilor de catre Isus, celor dragi, vecinilor, colegilor de munca.
Mi-ai fost vecin și cumsecade,
Nu ne-am certat, nu ne-am urât.
Mi-ai fost prieten, ca un frate
De ce n-ai spus că sunt pierdut?
Aveam încredere în tine
Și nu stiu alți vecini la fel.
Știai de Dumnezeu prea bine,
De ce n-ai spus nimic de El?
Vecine bun, vecine dragă,
O vorbă doar de mi-ai fi spus…
Ce fericit aș fi în slavă
Și ccum ți-aș mulțumi de sus!
Când te chemam la băutură
Spuneai ca ești prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci în față
Că ce făceam era păcat?
Dar vai! Ai stat pe-aceeasi stradă
Și mă știai că-s păcătos.
Știai că n-aveam mântuire
Și din pierzare nu m-ai scos
Dacă veneam târziu acasă,
Dădeai din cap când mă vedeai.
Puteam să strig, să cânt, să urlu
Tu tot nimica nu ziceai...
Și mă gândeam: vecin ca tine
În toată lumea nu găsesc;
E bun, simpatic, nu se ceartă
Cu așa vecin să tot trăiesc...
Ai vrut să fi doar cumsecade,
Doar respectat și bun vecin.
Dar tu mergeai pe cale dreaptă,
Iar eu pe drumul de venin...
Nimic acum nu mai pot face,
Primesc pedeapsa mea în iad,
Dar nu uita că sunt aicea
Ca m-ai lăsat mereu să cad.
Spune de-acum la toti să știe
Că ești salvat și mântuit.
Să nu faci ccum mi-ai făcut mie
S-ascunzi că ești un pocăit.
Pentru a fi la curent cu noile clipuri ce le voi posta, va invit sa va abonati si sa apasati clopotelul: / @ciprianstreian8250
Voce Streian Ciprian.