Sunt de acord cu dumneavoastră, ce remarcați dumnevoastră este concentrarea pe comportamente concrete și pe efort susținut pe termen lung

Foarte frumos argumentat. In opinia mea, un realism optimist e o strategie buna, e de fapt ce spuneti si dumneavoastra: speranta, dar dublata de efort si realism si date. Consider ca orice indepartare majora de realitate si fapte ne poate face rau (pana la urma si gandirea nepreferentiala, pe baza de "trebuie" este tot una departe de realitate). Imi place mult ca ati facut nuanta asta despre speranta: speranta e bine sa stea aproape de realitate, altfel nu ne ajuta. As mai zice insa ca si lipsa totala a sperantei poate insa dauna (pana la urma in depresia majora se observa lipsa aproape totala a sperantei). De asemenea, speranta e implicata in mecanisme de placebo si in belief effects (si poate sa iti faca bine, daca e aproape de realitate, sau sa iti provoace rau daca este o speranta construita pe un castel de nisip). E un subiect foarte bogat, multumim!

Dacă încercăm să obiectiviza m speranta ea își pierde din esența din “ rol “ . Așa cum spuneați ea poate și e firesc să fie folosită la începutul sau premergător oricăror activități . În momentul când se întâmplă concretul ea își pierde din rol la fel cum apare din nou în lipsa concretului . Nu cred ca speranța e bună sau rea eu cred ca se uzează de ea în momente greșite