Ma bucur ca ai reusit sa spui NU !Eu am spus mereu Nu ,atunci cand nu mi-a convenit ceva ! Am pierdut prieteni pentru ca le-am spus adevarul in fata ! Am pierdut locuri de munca pentru ca nu m-am lasat manipulata ! Nu am facut compromisuri Niciodata ! Am preferat sa pierd dar sa fiu bine cu mine ! Te pup !

Dumnezeule cita dreptate ai și de cite ori mi am propus sa scurtez lista de compromisuri, doar asa sa I mulțumesc pe alții..care l-a ananghie nu te mai cunosc ....👍👍👍👍🌹🌹🌹

Tu ești un om bun și poate uneori mult prea empatică, daca mă întrebi pe mine. Faza cu "ar fi bine" mă scoate pur și simplu din minți, pentru că nimeni în afară de sufletul tau nu știe ce este bine pentru tine. Uite, eu puneam multa presiune pe mine, de la muncă la aspectul fizic sau oamenii din jur iar omul care este langa mine de 11 ani îmi tot spunea să elimin cuvântul "trebuie" pentru că tocmai chestia asta ma presa pe mine, la nivel subconștient. După moartea mamei la începutul anului, aflat că el este suspect de scleroza multiplă ( la doar 34 de ani), umblat prin doctori și găsit unul bun după aproape 2 luni, care i-a spus clar că nu are așa ceva, reluat mâncatul sănătos de câteva ori și având tot felul de somatizari in ultima vreme, am ajuns la concluzia că am nevoie de ajutor, așa că de săptămâna viitoare revin la psihoterapie. De vreo luna de zile îmi spunea si el sa mă duc și să mă ocup de mine, însă mereu îmi lăsam sănătatea pe ultimul plan. Între timp am aflat că am și eu o hernie lombară, astfel că o să incep și recuperarea medicală. Ce am renunțat să mai fac? Am renunțat să îmi bat capul cu oamenii care trăiesc în bula lor și nu înțeleg că suntem diferiți, sa nu ma mai întristez daca unele persoane pe care le consideram ok și cu care-mi plăcea să-mi petrec timpul nu mă mai includ acum in cercul lor. Am învățat că e cel mai bine sa faci ce îți place in viață și să spui lucrurilor pe nume, indiferent daca cei din jur se simt deranjați sau nu. Asta e un lucru pe care l-am învățat după 2.5 ani de burn out la un job și de atunci fac tot posibilul sa îmi știu valoarea și drepturile. Cred că atunci când ești prea bun cu oamenii, uneori te iau de prost și doar profita de tine așa că prefer sa îți spun adevărul în față și cei care mă cunosc, știu că nu o fac cu răutate și ca de multe ori se adeverește ce le spun. M-am hotărât de curând să îmi reiau playlist-ul cu video pentru sport, să mă reapuc de colorat mandale (pe mine mă calmează chestia asta), de meditație și în general, sa îmi dau un restart mental. Cred că e important să spui NU și în ultima vreme am făcut asta fara sa îmi para rău :)

Sunt de acord cu tine, Adela! Cred ca nu am trecut prin greutăți și momente atat de grele ca tine, însă multe din problemele noastre(cei născuți în anii 90) vin din faptul ca nu știm sa spunem NU. Asa am fost crescuți, sa fim obedienti, sa fim rușinosi, pe principiul "pup-o pe matusa, ca se supara", mi se pare o atitudine toxiiica. Acum lupt cu mine și ușor ușor învăț sa spun NU, sa ma gândesc la mine și familia mea, nu la cei din jur sau la faptul ca as putea sa ii supăr. Te pup

Buna Adela. Referitor la întrebarea ta, pot sa zic ca si eu am avut in ultimii ani multe revelații atât referitor la oameni cât și la mine, la ce înseamnă viata mea PENTRU MINE. Am realizat ca tăcerea aceea pasivă nu imi aduce si nu imi va aduce nici un beneficiu atata timp cat "ceea ce trebuie" pentru altii mie nu imi foloseste. Parerea altor oameni este doar a lor însă in viata mea parerea si opinia mea cântărește mult mai mult. Am ajuns si eu treptat la realizarea ca eu nu am nici un fel de obligatie sa multumesc pe nimeni decât pe mine si ca daca fac ceva doar din intenția de a nu răni cuiva orgoliul asta nu ajunge decât să mă golească pe mine pe interior. Acum mă aflu pe drumul de recuperare interioară,vindecare spirituală și învățare sau chiar dezvatare de anumite obiceiuri si tipare pe care multa vreme le-am urmat orbește fără a le pune vreun semn de întrebare înainte să le integrez in viata mea si in demersul ei. Iti sunt imens recunoscătoare pentru vulnerabilitatea si deschiderea de care dai dovadă. Apreciez faptul că te afișezi in fata noastra ca un om sincer si autentic, exact asa cum ești in viata de zi cu zi si iti doresc o recuperare ușoară pe drumul pe care l-ai ales de aici înainte. Te pup si te îmbrățișez cu mare drag. O seara minunata si binecuvântată 🙏❤😘

Ai mare dreptate Adela.Trebuie in primul rând sa ne gândim și la noi , sa fim fericiti. Degeaba facem lucruri doar sa ii mulțumim pe alții dacă noi nu suntem împliniți sufletește .❤️Și din păcate nici nu apreciază de cele mai multe ori.🥹

Adeluta iti doresc multa sănătate în primul rand ,în toate bolile contează f mult starea noastră interioara și tu stii asta...spune Nu sau evita ce nu ti place...și stai pur și simplu fără sa faci nimic când nu mai poți...ai dreptul ăsta.Nunai bine !🥰

Ai perfecta dreptate om minunat ,să-ți dea Dumnezeu sănătate și tot binele din lume pupici.

Nu mai fi dezamagita! Trebuie sa acceptam ca totul se intampla cu un motiv si cu siguranta tot raul spre bine! Se vede ca esti un om sensibil care simte de multe ori ca ar vb cu cineva de incredere si care nu judeca! Eu pastrez distanta fata de persoanele care nu merita atentia mea si crede-ma e cel mai bine!

Bună,Adela!🥰Avem același prenume(Sorina-Adela mă cheamă). E nevoie de ceva care să ne trezească...la iubire de sine,la împăcare,la înțelepciune.Și e greu când acel "ceva" este o problemă de sănătate;știu,pentru că "am trecut pe acolo".E greu să ne reîntoarcem la noi,să continuăm cu încredere când în spate avem durere și dezamăgire. Durerea,suferința ne arată oamenii care merită să rămână lângă noi și calea de urmat!Dar dincolo de cei care rămân,important e să rămânem NOI cu noi și cu Dumnezeu! Îți doresc să fii binecuvântată,puternică și în armonie cu energia universală divină!💙

Bună, Adela! Și eu am avut o perioadă în care a trebuit să cunosc răul pentru a aprecia binele. Prin asta cred că trecem toți, mai devreme sau mai târziu. Nu putem aprecia viața la adevărata ei valoare, dacă nu vedem și ce este urât. Sunt întru totul de acord cu tine, cu tot ce ai afirmat și cred cu adevărat că, dacă nu facem ceva pentru noi, nu putem oferi celor dragi ai noștri nimic. Sper să fii bine! Te pup! 🥰😘🤗

Te apreciez mult, pentru naturalețea și sinceritatea ta! 🤗 💕

Doar prin lucrurile nașpa .... învățăm....din păcate Greul scoate ce e mai bun din noi .Ani la rand am incercat sa fiu ce - a mai buna sotie,gospodina , bucătăreasă,o ruda bunicică ,sa fie totul ok la servici,sa aduc bani in casa etc...și doar momentul cel mai greu ma făcut să văd oamenii din jurul meu, situațiile etc....am ajuns la concluzia că doar eu și soțul meu contam,el e singurul care mă iubește, accepta,suporta necondiționat...el mă accepta așa cum sunt,eu eram aia veșnic nemulțumită DE MINE....că nu s suficient de ....bună ..vrednică etc.... Acum m am retras, încă am momente când stau singură sa mi fac ordine în suflet și gânduri....acum fac tot ce pot sa fiu eu bine cu mine....și atât...sa mi revin,sa mă accept și să mi fac viața pe mai departe în funcție de mine ,de ce simt eu nu in funcție de cei din jur,ca sa nu i supăr etc....și așa am dat de tine, documentându-ma despre machiaj,produse pt ten etc ...și tare mă bucur că am dat de tine și că pe lângă ce învăț despre machiaj am dat de un OM simplu...ca mine😊 Si încă ceva ce am învățat din durerea mea și ma făcut să deschid ochii vizavi de oameni, toleranță,acceptare etc ...că singurul care suferea când nu eram eu ok fizic sau psihic,era și este soțul meu....și asta ma făcut să văd că greșesc pt că eu îl vreau bine pe el,nu sa sufere pt că eu sufletește sunt praf din cauza lumii....lume care nu da 2 bani pe mine dacă sunt ok sau nu...lume căreia in general nu i pasa și care apela la mine doar sa și descarce problemele, sufletul....eu le ziceam clar și răspicat că ce mi zic ei mă afectează și îmi dă stare de nervi etc și că le am și eu pe ale mele etc ...iar la nici 2 secunde continuau cu văicăreala de parcă eu nici nu zisesem că mi face rău văicăreala lor ...apăi dacă lor le era bine vaitandu-se ce conta ce simt eu....și așa am devenit egoista și zic NU,și mă uit sa mi fie mie bine...și când nu îmi e bine închid telefonul, plec,evit sa mai am contact cu oamenii aia și gata Te 😘 sănătate multă îți doresc.

Îmi era dor de tine și de clipurile tale 🤗😘

Bună Adela, îmi place super mult de tine. Da cred ca ai putea sa zici direct despre problemele tale din ultima perioada,ar fi mai ușor sa îți înțelegem trăirile. Trebuie sa ai mai mult curaj sa te destăinui mai mult comunitati tale.

Aveam mare nevoie de acest clip Adela dragă🙏

Adela draga, iti doresc multa liniste interioara si putere mentala sa treci prin tot ceea ce treci! te inteleg atat de bine!!! din 2017 de cand tatal meu a fost descoperit cu un cancer foarte grav care ulterior a si dus la finalul firului vietii lui... am trecut prin niste momente foarte dificile si am vazut si eu cum sunt oamenii din jur! atata de putini oameni stau langa tine cu un umar, cu o vorba buna!!! atat de putini suntem!!! e ceva de speriat!! sincer eu m-am speriat efectiv cand am realizat cator de putini oameni chiar le pasa de tine! aveam multi prieteni, credeam...., si in familia largita de asemenea credeam ca avem comuniune si intelegere si atentie unii pentru ceilalti! ufff ce durere cand mi-am deschis ochii si mi-am dat seama ca m-am inselat.... vai doamne!! pe langa durerea pierderii tatalui meu care a fost ceva de nedescris efectiv.... un gol imens... pe langa asta, a venit goliciunea asta din toate partile! in afara de sotul meu care a fost acolo sa sprijine... vai doamne... doi trei oameni care au mai ramas cand si cand la cate o conversatie si aparent pareau interesati de tine. evident ca dupa ce inchideai telefonul sau te salutai de la vreo intalnire, iti dadeai seama ca oamenii aia s-au restartat si au uitat efectiv de durerea ta si merg inainte ca doar nu pot sta blocati in durerea ta.... dar macar era ceva ce iti ofereau oamenii aia! dar cei mai multi oameni, prietenii ce credeam ca am, familia largita ce credeam ca e atenta, aici includ socri, cumnate, veri , matusi etc.... pfff... ce mare dezamagire! au urmat cativa ani de durere si depresie practic, ce sa mai, ca trebuie sa ii spun pe nume! timp in care am imbatranit efectiv!!! carti de dezvoltare personala citite ca sa inteleg mai bine ce s-a intamplat si cum pot trece prin toate astea, nopti si zile de plans si de durere in suflet, ceva ce nu credeam efectiv ca poti trai... cred sincer ca abandonul asta pe care l-am simtit atunci din partea celor din jur m-a facut sa resimt toata durerea asta a pierderii tatalui meu mult mai intens!!! nu m-a ajutat deloc sa pot gestiona mai usor situatia! sa imi revin si sa merg inainte!! totul a fost mult mai intens cred ca si datorita acestui soc pe care l-am avut in plus! de a vedea cati de putini oameni chiar conteaza! ce sa mai zic, ca peste cativa ani cand abia functionam dupa tot ce a fost, in 2021 am aflat ca si mama tot un cancer un faza terminala are... a fost ceva crunt doar mesajul initial de a realiza ca trebuie sa o iau de la capat! sa retraiesc realitatea aceea groaznica! singurul lucru bun din aceasta a doua experienta cu mama bolnava a fost faptul ca nu am mai avut nici o asteptare de la oameni! nu am mai simtit ca ma dezamageste nimeni! am stiut ca mi-am invatat lectia de data trecuta, nu e nimeni langa tine si prea putini empatizeaza cat de cat cu situatia ta! concluzia e ca incercarile grele in viata iti schimba clar perspectiva asupra oamenilor si a vietii in general, ajungi sa iti pui muuuulte intrebari si nu gasesti raspunsurile decat dupa multa introspectie interioara si dupa multa energie si emotie consumata!!! cel mai bine e sa nu avem asteptari si sa pui baza pe tine insati, sa te prioritizezi, sa nu mai faci concesiile care simti ca te frustreaza si ca pe termien lung mai mult ai dat decat ai primit! Adela sa ai sanatate multa si putere in toate incercarile! sa iti dea Dumnezeu gandul cel bun! sa te indrepti pe calea cea buna tie pe termen lung! numai bine! te pup!

Acum te am descoperit și deja te adoooooooor🥰🥰😘😘

Buna, Adela! Iti multumesc ca ai impartasit gandurile tale cu noi 🤗 sper sa treci mai usor peste toata perioada aceasta... Ma bucura totusi ca nu sunt singura care gandeste asa si in ultima perioada descopar oameni cu o maturitate emotionala similara si cu dorinta de dezvoltare. Te imbratisez cu drag. Pupici ❤️

La noi multi au plecat din pacate ma refer la majoritatea prietenilor au fost la bine dar la greu nu , nu au inteles situatia nostra ca viata noatra sa schimbat radical acum mai bine de 11 ani si nimic nu va mai fi la fel , asta e viata merge inainte . Eu sunt si omul care trantesc vorba in fata , le-am zi zis daca nu imi accepta copilul asa cum este cu bune si cu rele ...si cu asta am zis tot.

I missed you!!!!😘😘😘😘

Sunt de acord cu tot ce ai spus, Adela. Din păcate, suntem cam singurei în societatea asta. Așa suntem învățați, crescuți. Și eu mă simt singură și aiurea pt că nu pot vorbi cu ai mei. Sunt oameni în vârstă și nu îi înțeleg pe cei din generațiile noi. Problema este că trebuie să mai accept și bullshit-ul de la job, colegii sunt răutăcioși etc.

Bună Adela!La aceleași concluzii am ajuns si eu zilele acestea!Sunt de acord cu tot ce spui aici.

Cu referire la discuția de la min 20 îți recomand o carte pe care tocmai am citit o. Fețele tristeții scrisa de Savatie Bastovoi. Cred ca expune o parte din subiectele pe care ai încercat sa le atingi. Mie mi a placut mult. Nu știu exact la ce tristeți te referi tu în clip dar te îmbrățișez și te urmăresc cu mare placere.

Heeei , miss You 😍😍❤️

Trebuie sa atingi pragul, pentru a obliga pe sine sa schimbe lucrurile. Chiar si pe plan personal. In relatia cu copii, sot etc..Iti doresc mult noroc!

Eu am ajuns demult la aceste concluzii! De aceea nici nu prea am prieteni, adevărul deranjează de cele mai multe ori. Dar îmi este foarte bine asa! Am ajuns la concluzia ca viata este scurta și nu merita sa o trăiești pe placul altora. Fi cea mai importanta persoana din viata ta!!! 🥰

💜💜💜

Ade , sunt întru.totul în asentimentul tău, ma iubesc mai mult am grija de mine mai mult spun lucrurilor pe nume ,ma doare fix în cot dacă cuiva nu ii place .Te îmbrățișez de aici de departe.😘😘😘❤❤❤❤

te admir mult Adela si mereu mi s-a parut ca esti f puternica :) imi doream sa dai si un ex mai concret...adica tuturor ne-a fost greu in perioada asta si unii au schimbat ceva, altii au tras niste concluzii...eu pot sa spun ca cel mai mult au contat parea familiei si nu pot spune NU...parintilor de ex...asa parerea lumii nu cred ca trebuie sa conteze in asa mare masura

Am început sa spun destul de des "NU", pentru ca la fel ca și tine, am ajuns la concluzia ca trebuie sa mă iubesc mai mult. La asta se rezumă totul: la a te iubi cu adevărat și de a avea acea pace interioara pentru care, de fapt, alergăm cu toții (sper). Nu se sfârșește lumea dacă spunem "NU" din suflet și, cu siguranță, vom învața cu timpul ce contează pentru noi cu adevărat. Mult succes în a urma noua viziune asupra vieții și nu renunța la a dori sa fii fericită cu adevărat!

😘 😘

Buna,draga mea! Ai putea sa imi recomanzi un fond de ten rezistent pe tot parcursul zilei? Ma ferer la un machiaj profi, sa nu ii curga pacientelor de pe ten ca ar fi tragic. Eu am lucrat multi ani in domeniul beauty, insa sunt socata ca nu mai regasesc un porodus 100% si nu la un pret nesimit...

❤❤❤❤❤💓❤❤

Adela,un vlog despre loțiuni lejere cu spf 30,spf50 pentru ten mixt gras dar care are tendința de a face pete de la soare poți să faci?🙏... Am probleme cu tenul de la soare și cremele cu spf sunt prea consistente pentru tenul meu.

fata draga, bine ai revenit...again asta cu a spune Nu am invatat o la fost companie; am avut o perioada aglomerata in care efectiv nu renuntam la nimic din atributiile mele profesionale desi luam si chestii noi in plus; de unde eram top performer am ajuns, la un moment dat intr un moment in care nu imi mai dadeam interesul....de oboseala, suprasolicitare si alte cele; am fost, ca sa zic asa, urechiata de seful meu, care ulterior si a dat seama ca abordarea lui nu a fost cea mai potrivita si a remediat problema intr un mod care ulterior avea sa si puna amprenta asupra mea atat personal cat si profesional; au urmat niste chestii majore din punct de vedere profesional, chestii care desi imi ocupau foarte mult timp, ma faceau sa muncesc 12 sau mai multe ore pe zi, uneori si pe week-end, imi faceau placere; am muncit mult insa satisfactia fost majora, iar acum cu atat mai mult cu cat imi dau seama ca am invatat atat de multe chestii pe care am sa le duc cu mine toata viata; asa aglomerata cum eram invatasem sa spun nu, invatasem sa cer ajutorul si sa nu imi ma fie teama ca facand asta sunt considerata "incapabila"; dar asta necesita timp, necesita cunoastere de sine, cere sinceritate cu tine insuti, sinceritatea pe care nu multi, din pacate, sunt capabili sa o accepte Legat de prietenii si familie....din fericirea cei mai apropiati mie, partini, bunica (doar pe ea o mai am pe partea asta) matusa, unchiul si cei 2 verisiori ai mei (care mi sunt ca fratii...deh...sunt only child 😁) ma sustin in ceea ce fac Prietenii....well...am vazut ca se pot cerne...si sincer nu imi pare rau ca s a intamplat asa...cea mai buna prietenea a mea este de acum 34 de ani...si am trecut prin multe impreuna, dar a ramas mereu acolo...ne suportam cu bune si cu rele si sunt ferm convinsa ca o sa ne suportam si cand o sa dea roza scleroza peste noi Altii au aparut, au fos trecatori prin viata, si sincer nu mai fac de mult eforturi sa i pastrez; daca lucrurile se cern in functie de interese, de cum consideri tu ca ar trebui sa reactioneze sa si faca viata cineva, atunci clar nu ai ce cauta in preajma mea Sunt si acei prieteni care sunt acolo no matter what u do...acei oameni cu care desi uneori nu vorbesti luni bune, cand o faci, ai sentimentul ca parca v ati vazut ieri; oamenii astia sunt cei care isi auloc in viata si inima mea Unii oameni apar in vietile noastre ca sa ramana, altii sunt trecatori tocmai pentru a ne invata o lectie, lectie pe care trebuie sa aveam puterea, taria, vointa si luciditatea sa o invatam Nu am ajuns inca in acea etapa a vietii mele in care sa pot face doar ce vreau....si poate nici nu am sa ajung acolo...insa atat cat pot, incerc sa ma ghidez dupa acest principiu Te imbratisez cu drag si sper sa nu ti fi facut capul calendar 🙈

Hei! Am început să spun NU după ce în ianuarie 2022 am devenit mamă și iar în primele luni mi-a fost foarte greu emoțional! Mi-am dorit să-mi termin masterul, am reușit. Mi-am spus că eu POT să le fac și că eu trebuie să fiu fericită pentru că am fost singurul meu suport în acea perioadă.

În vara asta lam muncit în 3 locuri diverse pentru că de așa tipologie este munca mea deoarece am înlocuit persoane în concediul lor.În toate cele 3 locuri am avut stări diferite,am întîmpinat situații diferite și anume;unde mi sa spus inițial că o să fie bine m-am întîmpinat de situații neprevăzute și neplăcute și unde mi sa spus că no să fie bine tocmai că a fost bine.Dar... din toată experiența asta de muncă de vară mi-am dat seama de 3 lucruri importante;1- nu tre să mai cer părerea nimănui de fiecare dată cînd întîmpin o situație neplăcută mie sau neprevăzuta oricum dacă cer un sfat de multe ori vin cu critici la adresa mea și mai tare mă confund cu aceste așa zise "sfaturi",2- tre să mă ghidez de intuiția mea;adică dacă simt că no să fie bine pentru mine să nu mă mai bag oricît de multe alte argumente pozitive mi-ar aduce alții,3-nu este neapărat nevoie să dai tuturor explicație de acțiunile tale🤷... de ce? alții îți dau explicații ție de acțiunile lor cînd te acuză de ceva pentru a-și apăra fața 🤔⁉️ Nu! Eu de ce ar mai trebui să o fac🤔⁉️... În două cuvinte tre să tratăm pe alții exact așa cum ne tratează și tre să devenim mai egoiști pentru noi ca să stăm bine indiferent că restul se supără sau nu🤷... Da' nu mai pot eu de părerea altora și de ce gîndește restul despre mine de parcă vezi doamne restul mi-ar da mie de mîncare🤔🙄🤣... în sfârșit am ajuns so zic,Yeee 💪🤠🤩...

Sunt curioasa câți ani ai😁

Sa stii ca si eu consider ca am ajuns cam tarziu sa ma pun pe primul loc.Dar.....niciodata nu e prea tarziu

🤗🤗🤗💋💋💋🙏🙏🙏👍

Sa spui nu e foarte greu. Dar cateodata nuti permiti sa spui da.

Cred ca exagerezi in ceea ce priveste faptul ca sa nu ne stergem pe fata cu prosopul de maini ca mutam bacteriile..pai tocmai ai pus ambele maini pe fata..si bacterille astea au bagat frica in noi, dar fara ele nu putem sa traim.