Am predat 6 ani la Socolescu, liceul de arhitectură, și știu câți bani, nervi, speranțe și vieți mănâncă Arhitectura. Mă bucur enorm că ai picat, altfel nu te mai apucai de treaba absolut minunată pe care o faci acum.

Fain modul de a povesti, dar si cum a fost filmat storytelling-ul ii ce trebuie.

Mi-au dat lacrimile la partea cu "prea multă imaginație". Fără a avea intenția de a fi cinic, într-un sens, asta e una dintre cele mai "românești" chestii posibile pe care le-am auzit... Succes mult in continuare! Ești o inspirație!

"ai avut prea multa imaginatie" .... propozitia asta ilustreaza atat de bine viziunea de fosila a profesorilor (nu a tuturor, mai sunt si oameni ok) din facultatile romane. "Cine te crezi tu sa gandesti intr-un mod inovativ si sa imbunatatesti roata... cum de ai tupeul sa vii cu ceva nou si posibil revolutionar ! Te crezi mai bun decat noi ? Faci cum s-a facut de 400 de ani incoa sau nu vreau sa aud !" Mda... dincolo de cuvinte. Degeaba ne plangem de elevii si studentii nostri ca sunt slabi, ca nici cu profesorii nu mi-e rusine...

Eu am terminat facultatea de Arhitectura, dar e ok, că nici înainte nu prea aveam bani.

When Toma said „oameni care nu îți dau nimic înapoi” ... i felt that.

Interesante detalii, eu nu le cunoșteam. Îmi aduc aminte ca vestea ca nu ai întrat à fost pentru noi, foștii colegi, de necrezut. Motivul pt care ți-am lăsat acest comment este sa îți mulțumesc și reamintesc ca fără rezolvarea subiectelor copiate de la tine la proba de fizica de la Bac, probabil ca tot 2,80 as fi luat și eu. 😂

Vreau asa mult sa iti vad lucrarea aia de 2.80

Ar fi trebuit să fii mândru de replica șefului comisiei...se vede pe construcțiile actuale câtă lipsa de imaginație. Ăia din comisie,chiar dacă sunt arhitecți vechi, profesori la arhitectură sunt cei care au făcut facultatea în comunism și nu le trebuia nicio imaginație...făceau doar ce le spunea partidul și conducătorul iubit. Esti un om care a trebuit să muncească înmiit pentru tot ce ai obținut în viață și pentru asta RESPECT!👏

Ai un Mod in care vorbești , povestești , montezi și filmezi absolut genial . Am ascultat clipul asta de 3 ori și de fiecare data la fel de mișto

Cand ai prea multa imaginatie e util sa intalnesti un om cu vederi inguste care sa te ajute sa iti descoperi drumul in viata. Ti-a facut un bine. In loc sa te enervezi cu clientii, acum te hlizesti cu ei.

Extraordinara lectie de viata. Minunat modul in care povestesti. Genial omul din spatele a tot.

vai de capul nostru...cei care am intrat, am terminat si mai si profesam de atunci... acum ca lucrurile au fost in sfarsit explicate cu calm si detasare, iti dai seama in ce masina de tocat nervii ai intrat benevol, si ca probabil exista viata in afara arhitecturii, (pentru altii desigur)... Viata bazata pe incertitude nu se termina la sfarsitul facultatii... este esenta vietii de arhitect... iar mie mi s-a spus cu repros cam prin anul 4 din facultate de catre un profesor, ca gandesc prea mult... ca si cum nu asta trebuiau ei sa ne invete si sa ne incurajeze ! Notele maxime le luau cei care crosetau ca un ploter perfect proiectele, de la stanga spre dreapta, asternand cliseu dupa cliseu in stilul manierist al profesorului titular de grupa, forma fara fond, un desen perfect, in stil desigur foarte arhitectural, dar fara un gand coagulant, un concept, un narativ... cam asta e realitatea...

Ce ți au spus părinții tău sa te aduni într o directie, un lucru foarte inteligent.

Deci eu ma regasesc in tot ce ai spus tu. Am incercat anu asta sa dau la Actorie cu aceleasi asteptari atat ale mele cat si ale celorlalti pe care le-ai avut si tu. Si am picat tot cu o nota extrem de mica la care nu m-as fi asteptat nicio data pentru ca fac chestia asta de vreo 5 ani. Aceiasi problema cu faptul ca nimeni nu iti spune care sunt criteriile. Oricum, a fost extrem de motivational pentru mine acest clip si chiar iti multumesc.

Ce viata ^_^ Esti exemplul concret al maximei 'Nu renunta niciodata!' Chiar cred ca toate intamplarile din viata noastra au un rost si mai mult ca sigur si ale tale au avut. Te salut cu respect!

Ma gandeam ca si Hitler a picat de 2 ori examenul de arhitectura in Viena. Ce ma bucur ca nu i-ai urmat calea :))

Povestea de la sfarsit mi-a facut pielea de gaina, sincer, atunci cand am auzit ca cerinta era sa faci o jucarie m-am dus cu gandul direct la povestea cu invatatoarea. Wow! Impresionant!

De obicei chiar nu am rabdare la clipuri lungi dar la cum povestesti am stat si am ascultat cuvant cu cuvant. :)) foarte fain . Continua cu astfel de povesti .

Frumos, am facut liceu de arhitectura, pregatire, n-am intrat la Mincu, m-am dus la Spiru, am stat 2 ani si mi-am bagat piciorul la fel ca tine, am plecat in UK si am facut facultatea si masterul de arhitectura si acum profesez, este altfel sistemul de predare aici. Din ce-am inteles Spiru si-a inchis sectia de arhitectura :)))

Cat de importanti sunt educatorii, invatatorii si profesorii; iti pot inspira intreaga viata sau pot sa iti puna piedici peste piedici. Multumim pentru povestea frumoasa cu invatatoarea!

Am făcut liceul de arta pentru că de mica aveam înclinație înspre așa ceva. Am dat la liceu la arhitectura și din clasa a 9 m-am pregătit pentru facultate. Intra 12 m am hotărât să schimb pe design și am dat admitere acolo. Fusesem la pregătiri pentru design iar profesorul ne dădea mai speranțe că vom intra printre primii. Eram convinsă că va fi ok deoarece aveam in spate pregătiri pentru arhitectura dar și pentru design. Am picat cu brio admiterea iar alți colegi care abia au trecut clasa au intrat și la buget. Nu înțelegeam ce s a întâmplat, făcusem totul ok. Am trecut cu profesorul prin tot. Am făcut contestație dar nimic. Un an de zile am fost fustrata pe tema asta dar nu m am lăsat și din a doua tura am intrat ( aici este o chestie care am observat și în rândul colegilor și de la design și arhitectură, intra sigur cine merge la pregătiri la profesori universitari chiar daca îs prosti de rup). După ce am intrat fustrarea mi a crescut deoarece nu a fost cum mi am închipuit, la final a contat ce învățați tu singur, profesorii trăind încă în anii 70 care ne dădeau repetitiv aceleași teme. Și noi primeam note fara vreo explicație, totul fiind subiectiv. Regret ca m am dus pe acest domeniu...deoarece și după facultate, pe piata muncii totul este la fel de subiectiv, supraviețuiește cel cu pile și cu bani.

Acum ma bucur ca am dat la Peisagistica si nu la Arhitectura, desi ma identific foarte mult cu " inveti prin procesul de eliminare" si aici. E naucitor sa muncesti foarte mult la un proiect ca dupa 2 luni de munca sa ti se spuna doar " nu e bine" sau "e nerealist" dar sa nu ti se spuna elementele care il fac asa si de ce, apoi iei de la 0 un proiect pe care tre sa-l predai in 1-2 saptamani.

Cred ca as putea sa te ascult cum povestesti 10 ore neintrerupt fara sa ma plictisesc. Desi stiam povestea asta din ceva podcasturi in care ai povestit-o, a meritat sa o ascult din nou cu toate dedesubturile ei. :)

Sa-nteleg ca “prea multa imaginatie” este faptul ca ei te-au vazut ca pe un “show off” asa cum te-ai incapatanat sa desezi si ochelarii? :)) (si eu am renuntat, recent, la facultatea de pictura, cam din aceleasi motive.

Multumim pentru inca o parte din viata ta. Povestesti foarte bine :)

Cred că mult mai bine o duci acum , decât a-i fi putut să o duci dacă deveneai arhitect . Dacă intrai la facultate , poate nu mai luai niciodată " calea stand-up-ului " , și nu mai ajungeai să faci podcast-uri și să ai show-uri în toată țara . Nu mai ajungeai să îl cunoști pe Popesco , bine asta nu e chiar un lucru rău , sau să faci acel podcast caritabil , sau chiar să stai o oră și sa râzi , ascultându-i pe Natanticu și pe Bunică-sa cum se ceartă , sau pe Sorin care face dedicații :)) Ești tare bă băiatule ! Keep the good work !

Salut! Si eu am facut Mincu, mare greseala, dar acum printre altele salvez pisici si oameni care vor sa dea la arhitectura....

Wow super interesant materialul. Multumesc pentru ca ai impartit asta cu publicul.

Felicitări pentru canalul de pe KZfaq, deși fizic nu am fost la un stand up de al tău, am ascultat pe KZfaq și chiar sunt bune, diferite fata de ceilalți cumva. Îmi plac și poveștile de genul asteia.

Toma esti un om superb! Am ascultat cu multa placere povestea ta. Eu am facut parte la un moment dat dintre cadrele didactice de la Spiru de la o alta facultate decat cea de arhitectura. Unele personaje din cadrul facultatii erau cadre din SRI care pur si simplu ne intimidau si ne impiedicau cand incercam sa producem educatie de calitate. Au fost profesori si din capatul celalalt al spectrului care erau foarte independenti si capabili sa nu fie influentabili. Eu am fost doar asistent acolo si nu prea stiam cum statea treaba atunci. Mai mult m-am speriat cand am vazut ce primitivi si agresivi erau o parte dintre cadrele didactice. Am impartasit cu tine aceasta poveste pentru ca o vad ca o completare la povestea ta. In Romanai industria educatiei nu a generat cel mai cel mai educativ proces. Simt ca as avea mai multe sa iti spun, dar acum o sa ma duc direct la final si o sa iti urez numai de bine! 🙏

Super! Big up și la cât mai multe povești, Toma!

Prea tare, more more :D!

In concluzie, esti un om foarte tare! Mersi pentru poveste. Si eu urmeaza sa am o admitere grea si ma ajuta sa aud astfel de povesti.

Toma, mi-a placut foarte mult story-ul. Ai un fel de a povesti si de a monta foarte misto! Plus povestea, care este incredibila si in acelasi timp cu aroma amara locala atat de puternica.

Maaamă boss.... lacrimi! Până la lacrimi! Ești super tare! Baftă multă în continuare 😘👍❤💪

O poveste de viata spusa cu suflet. SUPERB!

Esti un om deosebit, Toma care ii inspira si pe altii!! Si pe langa faptul acesta ai o minte deschisa, ceea ce inseamna jos palaria!!Sanatate si mult succes in continuare!!

Multumesc! Nu am putut da la arhitectura din motive de alta natura, asupra carora nu prea aveam influenta, iar asta m-a frustrat si inca o face uneori. Insa acum ca ti-am auzit povestea si inteleg in ce fel functioneaza facultatile de genul, care de, ar trebui sa promoveze imaginatia si initiativa, ma ajuta sa fiu multumit cu alegerile facute ulterior si implicit mai multumit de mine. Poate astazi nu ne-am mai fi bucurat de micutzul...Toma si de glumele lui daca ai fi intrat :))). Keep up the good work!

Arhitectura e cea mai mare țeapă, unul din regretele mele cele mai mari.. nu recomand nimănui! Și acum țin minte, eram anul 3 și mă întreabă un băiat care știa că sunt la arhi dacă ii recomand, cum e facutlatea etc..eu foarte optimist i-am zis că e fain și că ii recomand cu drag. La 6 luni m-am întâlnit cu el și l-am întrebat dacă a început pregătirea. A zis că am fost singura persoană care i-am recomandat să meargă din vreo 8-10 persoane cu care a vorbit.. am înțeles și eu mai târziu cum stă treaba

Foarte tare. Felicitari pentru tupeul de a lua deciziile acelea dificile.

Apreciez cand un cineva ! Care lupta cu sine.... si cu restul. Totusi a reusit . Bravo !

Foarte frumos si intetesant felul cum povestesti😊. Este emotionanta povestea ta despre admitere si ma bucur ca are un deznodamant fericit.

Foarte cursiv interviul, tonul cu bun simț, felicitări, eu am terminat până la urmă arhitectura dar m am lovit de aceleași probleme, spre deosebire de Toma am făcut liceu de arte, am colegi care de acolo au ieșit economiști sau medici, facultatea a fost doar o tranziție de 6 ani alde care aveam nevoie că ne dădea o hârtie la sfârșit, atât, cu care de fapt nu faci nimic că mai trebuie sa mai aștepți minim 2 ani că să iei alta hârtie dând alt slezamen, deci arhitectura durează ,minim 8 ani..... Și acum îmi pare rău că nu. Continuat la secția de arhitectură peisagera unde intrasem în paralel,la agronomie, tot de frica armatei anii înainte de NATO....

Foarte frumos povestit, Toma! Felicitări pentru devotament și pentru puterea de a lua astfel de decizii

respect maxim. succes in continuare.👍

mi au dat lacrimile. bravo, Toma!

Minutul 16:55... mama mea picteaza de la 4 ani. Cand am terminat eu clasa a 12-a, ea a ramas somera. Nefacand niciodata facultatea, am zis sa ne inscriem amandoua, eu la Engleza, ea la Arte plastice, la noi in oras. Toata vara a mers la pregatirea organizata de profesorii de la Arte, si-a cumparat toate materialele, facea schite si desene in fiecare zi... in toamna, la examen... au picat-o cu 4... pentru ca ea avea deja stilul format. A terminat pana la urma Etnologie, iar eu Engleza, acum sunt profesor... dar pentru fazele de genul picarii tale si a mamei mele... imi bag piciorul in el invatamant universitar tampit!

M-a impresionat pana la lacrimi povestea, in mare parte pentru ca mi s-a parut foarte trista, dar m-am si bucurat pentru momentul cu ariciul. Foarte bine editat, also!

Tot respectul și admirația Toma!Ești un om deosebit,m- impresionat povestea și mă întreb ce arhitecți pregătesc facultățile ,după ce am înțeles explicațiile tale!

Ce om fain esti !M a emotionat mult povestea ta ,vreau mult sa cred ca adevaratii romani sunt ca tine .Ador vocea ta si pronuntia frazelor .Multumesc mult. P.s esti foarte bun si in stand up chiar daca esti cinic.Kiss

Foarte misto, ti-am dat subscribe ! :D

Mi a placut tot timpul de tine. Asa cum esti tu , mi se pare ca esti un super tip. Te am ascultat zilele trecute la podcastrul Boomerul si milenialul si am venit aici sa urmaresc filmuletul " Cum am picat la arhitectura!". M a atras subiectul pentru ca sunt inginer constructor si lucrez zilnic astazi cu arhitecti. Vin chiar dintr o familie in care sora mea a dat si ea la facultatea de arhitectura si a picat si ea prima data cand a dat. Mi se pare foarte tare povestea si o sa o tin minte.

Multumesc ca ai impartasit experienta asta, e ceva ce nu mi-as fi inchipuit vreodata.

Termin anul 3 la Arhitectura si pot spune ca aprob tot ce spui legat de gandirea din facultate. Big up,mai ales ca ai filmat asta in incinta :)))

Am ras , aproape am plâns , dar sigur m-am emoționat in valuri. Plăcut de urmarit filmul, extrem de plăcut de ascultat. Este o surpriză plăcută sa aflu ca mai exista oameni educați, tu fiind unul, si deci mai exista speranta. 🖖e de bine

Nu pot spune decat: Jos palaria, Toma! Imi pare rau ca a fost nevoie sa treci prin asemenea experiente legate de "sistem" (obisnuit sa nu-ti dea nimic, ci doar sa gaseasca noi oprtunitati de a-ti arata ca "esti prost" - ceea ce nu e deloc ce ar trebui sau macar aproape de realitate) ... dar cred ca schimbarea directiei a fost de bun augur, cel putin din punctul nostru de vedere, asa ca acum avem placerea sa te ascultam, aici povestind sau la standup distrandu-ne. Iar tu te bucuri de aprecierea noastra si perseverezi ;) Respect deosebit parintilor tai care au avut puterea sa treaca peste "asa se obisnuieste" sau "nu se face ..." ... si sa te sprijine in decizia de a renunta la facultate.

Esti un storyteller grozav. Astept cat mai mult continut de genul, mie personal imi place enorm!

Imi place foarte mult povestea ta! Am trecut prin ceva asemanator: eram cea mai buna la meditatii si am fost singura care a picat examenul. Nici nu ma gandeam ca nu voi intra! Cateva saptamani mai tarziu am dat admitere la Urbanism, foarte dezinteresata, am si plecat mai devreme din examen, ca sa vad in cadrul rezultatelor ca sunt prima pe lista. In momentul ala nici nu stii daca esti bun cu adevarat sau nu. Un an mai tarziu am dat iar admiterea la Arhitectura si am si absolvit 6 ani mai tarziu, dar acel eveniment chiar m-a marcat la vremea respectiva! Multumesc pentru poveste si succes in continuare!

Poate că am pierdut un arhitect bun, dar am câștigat un Artist Genial ! Felicitări Toma, ești Minunat ! ❤

Toma: Da examenul. Tot Toma: Face de 10. Proful: 2. Tot Proful: Prea bun, prea ca la tara!

Tutu Oprea a fost un mare profesor al arhitecturii, nefiind niciodată profesor in arhitectură. Curios este ca multi formatori excepționali de viitori arhitecti - Tutu, Costi Ciurea, Serban Nițulescu etc. - nu au fost niciodată profesori la Mincu ci "doar" meditatori, dar lor le păstrează generații intregi de arhitecti o profundă recunoștință pentru șansa de a-i fi format. Eu am avut șansa de a fi avut si la Mincu niste profesori extraordinari: Victor Fulicea, Victor Iliesiu, Corneliu Ghenciulescu, Zeno Bogdanescu, Sorin Vasilescu dar ei sunt o generație care s-a stins. Păcat.

Foarte frumos filmat ,foarte frumoasa povestea ,bravo!

Super fain - multumim pentru ca ai impartasit povestea ta. Si eu mi-am dorin foarte mult sa dau la Arhitectura, pentru ca pe vremea aia nu stiam ce este aia Ilustrator si nu aveam incredere ca pot deveni pictor... Cum parintii vroiau un viitor "stabil" pentru mine, am ajuns sa fac ASE-ul...Iti imaginezi ca nu am facut mare lucru cu el... Acum, plecata din tara, sunt fotograf de vreo 10 ani si sunt in sfarsit implinita. Inca mai desenez si pictez pentru mine, dar sunt fericita ca slujba/afacerea mea (fotografia) ma ma ajuta sa ma exprim creativ :)

Un clip deosebit. Foarte fain. Bravo Toma 👍

Mulțumim pentru relatare și mesaj! Ești cel mai tare!

Ma regasesc foarte mult in povestea ta..desi eram cotata la meditatie de catre profesor ca eu si cu o alta persoana sigur vom intra, de restul nu era sigur. Am incercat sa intru de 2 ori la arhitectura si nu am reusit, ceea ce psihic m-a daramat. In schimb, la arhitectura de interior, lucrarea mea a fost aprecitata ca find a doua cea mai buna lucrare. Cand am dat examenul la arhitectura de interior am fost intr-adevar mult mai relaxata, ce-i drept pentru ca inainte de examenul asta mai avusesem si examenul de admitere de la urbanism pe care l-am luat. Desi, foarte fericita de prestatia mea de la arhitecura de interior (si in sinea mea cam asta imi doream sa fac:amenajari de interior), am hotarat sa raman totusi la urbanism, caci in urma unei astfel de facultati aveai un acel ´´ drept de stampila´´ si ma gandeam ca acest drept iti ofera o siguranta mai multa. Cu toate acestea, am ajuns sa fac tot ce mi-a placut sa fac de la bunul inceput si anume sa ma ocup de amanajari de interior si asta fac de 10 ani in cadrul unei firme din Austria unde acolo am invatat cu adevarat. Si ai totala dreptate, este un haos in cadrul facultatii: nu te invata nimeni ci afli doar ce gresesti si daca vrei sa treci de acest examen trebuie sa te incadrezi intr-un anumit sablon. Sinapsele multor profesori nu se pot conecta cand vad ceva ce nu apartine din sistemul lor de gandire si mi-as dori ca pe viitor sa numai existe asemenea tipuri de examene pentru ca efectiv este ca la un concurs de miss univers . nu te incadrezi in anumite standarde de frumusete PA!.. fix asa este si la acest tip de examen.. PS . Ti-am recunoscut lucrarea, pentru ca un an mai tarziu am dat la amenajari, si tin minte cand profesoara mea de arhitectura Daniela (care a reprezentat pentru mine ce a reprezentat Raluca pentru tine) mi-o dadea ca exemplu in special pentru ca era fascinata de imaginatia acelui student care a facut acea lucrare.. si acel student se pare ca tu ai fost. Felicitari!

Bai nea Toma, sa mai faci genul asta de conținut, pe mine m a captat si am ascultat cu plăcere pana la capăt! Foarte misto!!🤙🏼🤙🏼

100% Inspirație. Povestea ta este confirmarea faptului ca dacă vrei sa nu muncești niciodată în viata, trebuie sa faci ceea ce îți place. Succes!

Ai un stil foarte emotionant de a povesti. Si dincolo de asta, eu stiindu-te din stand up, e foarte validant pentru mine sa vad ca dincolo de succesul pe care ai inceput sa il ai de la un anumit moment esti si tu om :)

Genial ! Felicitari si succes pe viitor ! Orice sut in fund e un pas inainte ar zice orice roman :)

Este fascinant cum la inceputul acelei veri credeai ca o sa faci niste bani din acel proiect si ca o sa intri printre primii la arhitectura si apoi toate s-au intamplat exact pe dos. Felicitari ca nu ai renuntat si ca ai ajuns un asa om talentat si de incredere ✌️

Waw Toma super povestea! Am ascultat-o cu ochii inchisi si am retrait toata acea perioada( de la Oprea spre facultate). Cu corecturile lui, cate emotii aveam, si hasura care niciodata nu imi reusea atat de intensa pe cat o dorea :)),mereu imi spunea sa apas pe creionul ala

'Pentru ca are prea multa imaginatie' - MA SCUZATI, POFTIM?! Asta e criteriul numarul 1 pentru care te admit la orice facultate in strainatate, ceea ce nu face decat sa confirme cine tine sforile in Romania si cum se face arhitectura in general. Arhitectii trebuie sa fie avantgardisti cu gandire critica si imaginatie, nu arici de birou... /rantover Man, eu am facut 2 ani de arhitectura in Timisoara si dupa ce am picat un proiect scurt de anul 1 de 4(!) ori si mi s-a zis in continuare ca 'Nu avem timp sa dam feedback individual' m-am decis ca nu invat nimic in felul asta si am plecat in UK. Am experimentat in Romania pe propria piele exact ce zici tu de 'ti se da impresia ca esti prost' si ca lucrezi in zadar fara sa inveti nimic concret. Ma tot intrebam de ce lucrez ca fraiera pana seara tarziu zilnic, si in weekenduri si nu am deloc timp liber, dar nici nu simt ca ma dezvolt sau ca invat ceva ce ma va ajuta in meserie. Acum, in 3 luni imi termin Masterul in Arhitectura in UK si pot spune ca am avut si o viata pe langa facultate, comparativ cu cele 70-80 ore/saptamana pe care le lucram in facultate in Romania, dar si ca ma simt pregatita sa lucrez intr-un domeniu in care pot sa imi exprim parerea si sunt incurajata activ sa am o viziune curioasa si imaginativa asupra viitorului... Tot raul e spre bine, iti sta bine ce faci acum si cred sincer ca esti mai fericit asa decat daca ai fi ramas cu arhitectura...

Ai talent de povestitor si o voce calda. O sa iti mai ascult povestile. Eu am facut contabilitate, m-am chinuit 3 ani luuuungi si acum traiesc din scris, pasiunea mea din copilarie.

Felicitări pentru narație! Mă bucur că n-ai intrat la acea arhitectură. Dacă vrei să vizualizezi metaforic ce s-ar fi ales de tine dacă intrai, privește la priza aia de pe peretele cu geamuri de la Mincu, vezi fumul care a înnegrit peretele în jurul ei. Priza aia - ăla ai fi fost tu, la terminarea facultății.

Salut! In primul rand felicitari pentru poveste si initiativa, aveand in vederea reach-ul pe care il ai, ajung multe insight-uri si la cei ce nu au avut treaba cu arhitectura. Imi imaginez ca sunt multi altii care au trecut prin lucruri similare, eu spre exemplu, am facut socolescu, pregatire a 11 si a 12 pt arhitectura, admitere arhitectura: 2 si cva, admitere urbanism: 4 si cva, admitere design de produs: in primii 10 la buget ¯\_(ツ)_/¯ . Acum fac grafica pt jocrui pc/console :)) . Tine sus munca buna!

Foarte fain povestesti, si e oarecum evident ca ai veleitati artistice. E mare lucru in ziua de azi sa poti sa gasesti modele in viata, de la o varsta frageda, cu care sa rezonezi interior. Pt mine a fost aprox la fel, doar ca pe filiera informatica, si invatatoarea m-a sustinut sa continuu daca asta vreau sa fac cu adevarat. Cand am avut primul "calculator" HC85/Cobra, care incarca programe/jocuri de pe casete audio cu banda magnetica, nu stiam ce e Basic, dar faptul ca puteam scrie programe in Basic, era ceva ce am stiut ca vreau sa fac mereu. "Sa orice calculatoare" - cum ar zice Toma 😅😎

Super subectul, keep it going !

Mi am imaginat totul exact ca atunci cand iti imaginezi o carte.Super tare povestea si legatura mai ales!!Dovada faptului ca fiecare om pe care il intalnim in viata asta este un cadou sau o lectie!!!like pt doamna invatatoare dislike pt "deci nu"! Mult succes Toma!!!

Draga Toma, te admir. Ești unul dintre oamenii fericiți, dăruiți cu talent și inteligența, care nu pot accepta regulile artificiale și arbitrare ale unei societăți mediocre. Faptul că profesorii nu au admis că ai prea multa imaginație este doar vârful aisbergului. Majoritatea oamenilor nu admit că un individ să iasă din rând prin calitățile sau principiile sale. Mărturisirea aceasta a ta este emblematică pentru conflictul dintre generații și pentru ceea ce au de suportat tinerii noștri, in opinia mea. Te felicit pentru puterea pe care ai avut-o să îți croiești propria carieră și îți urez numai bine.

Extraordinara povestea! Mai vrem!

mai vreau povestiiiii, consider ca esti un om super interesant si ca avem ce invata de le tine, esti tare :D

Povestești frumos, dragule!

Multumim ca ai impartasit cu noi aceasta lectie de viata!

Canalul asta e o surpriza. E bine si asa serios! Felicitari!

Cu cât respect ți-au putut da acești profesori de la arhitectură. Când credea că le-am văzut pe toate, mi-a ieșit acest filmuleț în cale. Râd și plâng în același timp

perfect descris modul de predare, ala eeee! fix ala e :)))

Ai castigat un membru. Esti extraordinar. Urmaresc cu mare interes tot ceea ce faci. Te felicit! :)

nice story Toma! wish ya all the best!

Deși sunt în sesiune, te-am ascultat cu drag. Mulțumesc.

Am ascultat asta lucrand pe niste planuri, mi s-a facut si dor si groaza de Mincu. Dor de niste cursuri in corpul vechi (in special la Fresce) si atelierele fara de sfarsit; groaza de lucratul + predatul pe parcursul intregului an, nu doar in sesiune cum se intampla la restul facultatilor. E cu love/hate arhitectura asta in functie de ff multe variabile, dar conteaza sa iti placa ce a iesit la finalul zilei.

Realistă și minunată povestire. Și deși apreciez tehnica de storytelling, trebuie să o spun - acela este un melc (care și-a pierdut casa și și - a pus în loc carcase de castane). Toma, ne datorezi acum un desen cu arici - arici!

Mda. Știam că ești special,au fost primul stand-uper căruia i-am dat credit, datorită stilului tău isteț ,dicției si felului in care relatezi. Merçi!

ador story-urile astea si sper sa mai faci !

Vrem mai multe povești de genul. Genială si asta dar si cea cu țeapa. Keep it going. Subscribe

Bravo Toma, mi-a placut

Salut Toma! ...Accept...si respect...Sunt un contabil (ASE) care toata viata lui a visat ca singurului vis (meserie) este sa fie ARHITECT !!! Era ceva mai mult decat Sf Gheorghe omorand balaurul ... tabloul din camera in care am crescut... La momentul ala (epoca de aur) si la mintea mea de 15-16 ani am considerat ca este cea mai "destepta chestie " de facut ! Dar... pentru ca eram baiat de la tara...provincie... 200 km de BUCURESTI ... profersorii de la Tonitza (unde a insistat tatal meu sa ma inscrie in clasa a VIII a ) au concluzionat ca "baiatul ar fi mai bine sa faca mai mult exercitiu" , am trait si am crezut (foarte multi ani din viata mea) ca eu as fi fost ... cel mult un NONarhitect! Vreau sa iti mai spun ca acum sapte ani am luat hotararea de a-mi da licenta! Mi-am proiectat propria-mi casa ( proiect complet de structura si arhitectura ) care a trecut fara probleme de toate AVIZELE ( Sunt convins ca avizele nu sunt certificate de profesori la arhitectura, dar in ROMANIA, mai important decat un proiect, o idee, o prostie... sunt AVIZELE), am obtinut autorizatii si toate cele si acum ma bucur ca locuiesc in PROPRIA-MI MEA CASA! Dar, sincer , m-ai intristat cu video-ul asta, pentru mi-ai adus aminte ca de 40 ani (de cand cunosc eu) nu s-a mai intamplat nimic...

Pe cat de surprinzator, pe atat de corect: Au avut dreptate astia - ai prea multa imaginatie, dupa un rand de bunici arhitecti. Ti-ar fi zburat gandul dincolo de realitatea casei. E posibil sa fie asa, n-ar fi o observatie daunatoare, clar :)

sala aia e horror pentru mine (cea din primele minute). acolo dadeam examen la structuri si materiale:)))