E regizor și producător de film, dar puțină lumea știe că a dat la Medicină în anul Revoluției. Dar...
"Am zis: nu mai vreau la Medicină, vreau să fac Regie de film, pentru că eu cred că ăsta e drumul meu. Ai mei au fost luați pe neașteptate, a fost un cutremur în casă".
Tudor Giurgiu ne povestește "La cină" întâmplări mai puțin știute din viața lui.
"Bunica mea, ca să mai scape de mine, îmi dădea un microfon și eu cântam Angela Similea"
Cunoscutul om de film vorbește despre copilărie și primii ani de viață trăiți la Cluj, orașul natal care, mai târziu, a devenit gazdă pentru TIFF, festivalul pe care-l conduce și azi, vorbește despre primele filme văzute la cinematograf, în gașcă, despre cum a încolțit sămânța pasiunii pentru film și cum se naște un film, dar vorbește și despre ce i-a luat comunismul, un subiect abordat, de altfel, în filmul Libertate.
"N-am să uit niciodată - iarna aveam igrasie pe pereți și aveam un uscător de păr, tata mi-l dădea să usuc pereții".
Cum a făcut primii bani este întrebarea care a primit drept răspuns o poveste: "M-am nimerit la doi metri de megastar, nici nu știam unde să mă uit; bașii băteau, vibra tot corpul; mă uitam când la Michael Jackson, când la fetele alea; nu uitam să țin de cabluri și să-l ajut pe cameraman să se miște dintr-o parte într-alta".
Dacă filmele istorice înlocuiesc manualele școlare, ce înseamnă pentru Tudor Giurgiu cuvântul libertate, dacă filmul Nasty face parte dintr-o serie de documentare despre personalități, dacă l-a tentat vreodată să devină și actor și să apară in filmele sale, aflăm "La cină".
"M-a tăiat la montaj. Măi, Reko, chiar pe mine? Nu, nu, era prea lung. Era prea lung sau am jucat eu prost?"
Tudor Giurgiu vorbește, de asemenea, despre cei doi copii ai săi, despre educația pe care le-o oferă, dar ne dă detalii și despre relația cu soția lui, actrița Andreea Vasile, despre flori dăruite și cine romantice, dar și despre mersul la cinema ca simplu spectator.
"Bărbații trebuie sa plângă, nu e nimic nefiresc".