Fraților, de-a lungul timpului, și mai ales în ultimii 150 de ani, arta s-a schimbat așa de mult că nici nu mai știi la ce te uiți, iar procesul ăsta s-a accelerat și mai tare când un băiat pe nume René Magritte, s-a gândit să facă glume în tablourile sale. Așa a ajuns un măr care seamănă cât se poate de bine cu un măr, să nu fie un măr, o pipă să nu fie o pipă și un portret să fie portret doar cu numele, căci înfățișează orice în afară de ce contează cu adevărat: fața persoanei căreia i s-a făcut portretul. Picturi ale unor obiecte obișnuite puse în contexte neobișnuite te fac să ai senzația la început că știi la ce te uiți, pentru ca mai apoi, cu cât le privești mai mult, să devină mai ciudate. Arta modernă și mai ales cea suprarealistă se simte ca un infarct. Ai senzația că știi la ce te uiți dar de fapt nu recunoști nimic. Totul pare familiar, dar în același timp anapoda. Ești nevoit să te uiți la tablouri de parcă ai privi norii și ai spune cu ce seamănă.
Să apelezi la interpretare nu e doar acceptabil ci și preferabil, pentru că arta nu mai vine gata digerată. Artiștii moderni te lasă să vezi în arta lor dincolo de ce și-au dorit ei să spună, dacă au vrut măcar să spună ceva. Magritte a fost unul dintre cei mai entuziasmați artiști când vine vorba de mister, lăsându-și spectatorii să găsească adevărata poveste din spatele culorilor. Dar pentru a înțelege cum au început lucrurile trebuie să pornim de la rădăcini.
Susține conținutul: / zaiafet
ZaiaShop: www.zaiashop.ro
Instagram: / zaiafet
Facebook: / zaiafet
Mail: horia.sarghi@gmail.com
Aparatură Folosită:
Cameră: bit.ly/2CRMfNB
Obiectiv 1: bit.ly/2XroIwM
Obiectiv 2: bit.ly/2KvvJqM