Dacă ar fi să ne uităm și în alte locuri am afla că Isus e jertfa pentru lumea pentru care nu s-a rugat, iar acest fapt ne poate dezvolta înțelegerea. Ieșim din categoriile prestabilite, calvinist sau arminian, și începem să analizăm singuri. „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” - 1 Ioan 2:2.

Înțeleg întrebarea ca fiind: Ce ce Dumnezeu dă har numai unora, nu tuturor? Dacă cumva ați vrut să spuneți: De ce unii primesc harul oferit, iar alții îl refuză?, vă rog să îmi spuneți. Trebuie să avem în față textul biblic care face afirmația că Dumnezeu dă har numai unora dintre oameni. Care este acela? În lipsa unei astfel de afirmații nu putem afima noi că Dumnezeu dă har numai unor oameni, mai ales pentru că știm că: 1. La Sinai, după ce au fost rostite cele zece cuvinte, s-a înmulțit fărădelegea. În consecință harul s-a înmulțit și mai mult. Nu ar părea că e vorba doar de o parte dintre evrei, cea pentru care s-a înmulțit harul. Din contră, păcatul și abaterea s-a înmulțit pentru toți cei ce au auzit legea rostită, în consecință harul trebuia să fie pentru toți cei cu păcatul înmulțit: „Ba încă și Legea s‑a adăugat ca să se înmulțească abaterile, dar unde s‑a înmulțit păcatul, acolo harul s‑a revărsat și mai îmbelșugat, pentru ca, după cum păcatul a domnit aducând moartea, tot astfel și harul să domnească prin dreptate și să dea viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.” - Romani 5:20-21 2. Unii din Galatia care au primit harul, au respins apoi evanghelia și s-au întors la practicile păgâne (Gal. 4:10): „Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie.” - Gal 1:6 3. Harul aduce mântuirea pentru toți oamenii: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat” - Tit 2:11 4. Te poți abate de la har, deci de să ți-l dea Dumnezeu?: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” - Evrei 12:15 și „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.” - Iuda 4 și „Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.” - Gal. 5:4 Biblia ne prezintă harul nu ca ceva static, ci dinamic. Datorită harului toată lumea e chemată la pocăință, Isus a murit pentru toată lumea. Doar câțiva acceptă pocăința și doar acești primesc următoarele beneficii ale harului: iertarea și neprihănirea. Dar ei cresc în har, harul crește și îi crește. Trebuie să vegheze să nu cadă din har și să transforme harul în desfrâu.

Harul, este darul lui Dumnezeu cu un scop, să vină în ajutorul omului pentru a conștientiza starea sa, și pentru a-l îndruma la Hristos. - harul este un fel de conștiință exterioară, din afara omului care nu mai percepe glasul conștiinței interioare; - harul este un martor tăcut, care imprimă în conștiința și conștienta omului, despre cum este și în ce fel relaționează cu divinitatea. - harul este invitația lui Dumnezeu către om de a se întoarce la ascultare; in ziua judecății, dacă omul a încălcat Legea, însuși harul va osândi mintea celui vinovat prin conștientizarea și gravitatea păcatului , în comparație cu pierderea ocaziei de a fi ascultător la momentul respectiv.

Eu aș răspunde, mai simplu: Harul este darul nemeritat pe care Dumnezeu îl oferă TUTUROR oamenilor, dar pe care doar UNII și-l însușesc. Deci cei care nu au parte de har, nu au parte de el pentru că ... l-au refuzat. (Cel mai adesea pentru că nu voiau darul întreg, ci doar o parte a lui - doar iertarea, - dar harul este un dar ne-divizibil; dacă nu îl iei în întregime, nu îl ai deloc.)

Mulțumesc pentru corectură!

Creștinismul nu e delimitat de arminianism și calvinism pentru a fi arminieni dacă nu suntem calviniști. Nici de augustinieni și pelaginieni, cum ar fi mai corect să folosim categoriile. Să nu uităm că calvinismul și lutheranismul sunt doar reforme ale catolicismului. Creștinismul este însă cu totul altceva. Vom reveni cândva cu o analiză mai complexă a teologului din Hippona care a definit teologia Reformei, ptr că aceasta e doar o întoarcere la anumite învățături din părinții bisericești, prea puțin la Biblie.

​Scrie în Biblie despre voi! Depărtează-te de oamenii aceștia. cari învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului.

Cei ce au ajuns la cunoștința adevărului sunt cei ce au devenit augustinieni prin teologia reformată a Reformei Protestante? De ce întreb așa? Deoarece pentru Calvin, Augustin este interpretul fidel al învățăturilor biblice („Învățătura religiei creștine”, vol. 1, Cartea Creștină, 2003, p. 705). Dacă Augustin este interpretul fidel al Bibliei, iar Calvin este cel ce i-a adus opera la viață, teologia reformată este doar o întoarcere la învățătura incipientă catolică, a unui părinte bisericesc îndatorat pentru teologia sa platonismului și neoplatonismului, maniheismului și aristotelianismului. Subiectul acesta este deosebit de important.

Daca se considera biserica catolică a fi creștină, multi se înșeală deoarece fundamentul ei este gnosticismul. Astfel că mulți învățători din aceasta biserică nu au o înțelegere corectă a adevărului biblic. Tocmai și de aceea sunt contraziceri cu privire la înțelegerea Evangheliei și al Adevărului.