E posibil ca următoarele acțiuni să fie una singură și nu două complementare sau opuse? „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales (gr. ekloge) ca să ducă Numele Meu [...]” - Fapte 9:15 „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat (proskaleomai) [...]” - Fapte 13:2 „Pavel, chemat (gr. kletos) să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu [...]” - 1 Corinteni 1:1 (vezi și Romani 1:1)

@@EvangheliaVesnica din mulțimea celor ce alergau spre iad, la ales, iar din mulțimea celor aleși, la chiemat pentru o slujba. Sunt două situații diferite!

Nu rețin vreun text biblic sau o serie de versete care să construiască această idee, dar o iau totuși în considerare și întreb: Dacă mai întâi este chemarea și apoi este alegerea (conform Matei 20:16; 22:14:; Ap. 17:14), de ce în cazul lui Pavel e mai întâi alegerea și apoi chemarea? Sunt oameni aleși, dar nechemați? Dar chemați, dar nu aleși? La ce interval de timp au loc cele două acțiuni diferite, indiferent care este ordinea?

Meca la momentul respectiv nu era nici un centru de comerț.

Da, am specificat că este relativă. Nici celelalte granițe nu sunt exacte.

Probabil urmăriți de pe telefon. Pe tableta în full screnn și pe calculator se văd bine. Voi scrie mai mare pe viitor pentru a fi vizibil și pe telefon. Mulțumesc pentru sugestie!

Plecând de la presupunerea că nu căutați o formă de divertisment și un canal ce întreține diverse stări mentale și emoționale, mi-ar face o bucurie să știu care considerați că sunt îmbunătățirile ce ar trebui aduse canalului și emisiunilor în ceea ce privește dezvoltarea spirituală și intelectuală, sursele de documentare, ponderea informațiilor sau orice altceva de genul acesta, având în vedere faptul că fiecare episod trebuie să se adreseze în același timp la o diversitate de persoane.

La data înregistrării acestui studiu nu am avut toate datele de care trebuia să țin cont și nu am revenit asupra subiectului. Pe scurt: Hristos se botează în anul al 15-lea al domniei cezarului Tiberius Claudius Nero. El a fost al doilea împărat roman și a domnit de la moartea lui Augustus, în anul 14. Așadar al 15-lea an de domnie ar fi anul 29. „În ultimii ani ai vieții sale, Augustus s-a retras din ce în ce mai mult din ochii publicului, deși a continuat să facă afaceri publice. Îmbătrânea, iar bătrânețea în antichitate trebuie să fi fost considerabil mai debilitantă decât în zilele noastre. În orice caz, Tiberius a fost instalat ca succesor al său și, în anul 13 d.Hr., era deja practic împărat. În anul 4 d.Hr. primise acordarea de puteri atât proconsulare, cât și tribuniene, care fuseseră reînnoite în mod firesc ori de câte ori era nevoie; în anul 13 d.Hr., imperium-ul lui Tiberius a devenit coextensiv cu cel al lui Augustus. În timp ce călătorea în Campania, Augustus a murit liniștit la Nola, la 19 august 14 d.Hr. Tiberius, care se afla în drum spre Illyricum, s-a grăbit să ajungă la fața locului și, în funcție de sursă, a ajuns prea târziu sau a petrecut o zi consultându-se cu prinții muribunzi.” - Garrett G. Fagan, De Imperatoribus Romanis: An Online Encyclopedia of Roman Rulers and their Families. Din cercetările istorice anul 29 este anul al 14. Totuși, dacă Luca se referă și la domnia de dinainte, când era coregent cu Augustus, atunci anul 26/27 ar fi anul al 15-lea. În al doilea caz, perioada s-ar potrivi pe o profeție din Daniel 9 care ar putea fi încadrată între anii 457 î.Hr. și 27-34 d.Hr. Însă nu trebuie să uităm eroarea lui Dionisie Exigus care a plasat greșit anul 0, ca an al nașterii lui Hristos. Toate acestea trebuie puse împreună și făcută transformarea cronologiei de la fondarea Romei la cea în fc. de Hristos. Din lipsă de timp mi-am oprit cercetările pentru moment în acest domeniu.

@@EvangheliaVesnica ok, dar pe mine ma interesează interpretarea pe care ați făcut-o la Daniel 8,9!

Sunt încă în studiul cărți Daniel și Apocalipsa. Sunt multe legături între ele și alte cărți ale Scripturilor, cum ar fi Isaia și Ezechiel, dar nu numai. Doar ca exemplu, mireasa din Apocalipsa 21:9-10, cetatea care are temelii tari (Evrei 11:10) este o profeție paralelă cu Isaia 49:18 sau 54:1-6 conf. Galateni 4:26-27. Daniel 8 și 9 par a se întrepătrunde unul cu celălalt. În Daniel 8 este prezentată cucerirea Imperiului Medo-Persan de Imperiul Macedoneano-Grecesc și apariția unei puteri ce ține până la sfârșitul lumii și a cărei apariție este sfârșitul stăpânirii grecești. Pot identifica astfel a patra fiară (Daniel 7:19, 23) și cornul cel mic (Daniel 8:9) ca fiind una și aceeași putere - Imperiul Roman. Mai departe, odată cu împărțirea IR în două și ridicarea națiunilor lucrurile devin mai complexe și încă trebuie să cercetez. Daniel 9 este în mod cert o trimitere spre Domnul Hristos, venirea Sa pe pământ și lucrarea precum și luptele Sale.

Din nefericire, Luther a îndreptat spre persoane și naționalitate atitudinea împotriva iudaismului manifestată de teologii creștinismului primar: „Aproape fiecare autor creștin important din primele cinci veacuri ori a scris un tratat împotriva iudaismului, ori a făcut din această chestiune o temă dominantă într-un tratat dedicat altui subiect." - Pelikan, Tradiția creștină, vol. 1, p. 39. Nu este exclus însă să fi fost și atunci ceva mai mult decât o răfuială cu iudaismul, iar Luther să fi moștenit nu doar teologia primară, ci și spiritul creștinismului primar. Aș afirma că problema mare a lui Luther, exprimată în cuvintele „Ce vom face noi, creștinii, cu acest popor respins și condamnat, evreii?” (LW, 47, 11) a fost că 1) nu l-a înțeles pe Pavel, care a spus clar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!” (Romani 11:1) și 2) nu a înțeles evanghelia care-i face pe cei credincioși dintre neamuri co-moștenitori cu fiii credincioși ai lui Avraam. Însă în privința anabaptiștilor a manifestat și sentimente de toleranță.

În general creștinii sunt dependenți în sens negativ de tradiția din care fac parte, fie ca vorbim de creștinism apusean, răsăritean sau protestantism. Tot în general, dependența este subiectivă pentru că cei din biserici sunt ignorați cu privire la temele de bază ale Scripturii și istoria propriei tradiții. Totuși, unii dintre ei văd anumite probleme, dar pentru că nu înțeleg sursa acestora se reorientează spre alte tradiții sau, în disperare pentru reformă internă, unii devin fundamentaliști, iar alții liberali (cele două fețe ale unei reforme eșuate). Cunoașterea evangheliei, secondată de aprofundarea istoriei imparțiale ne pot salva din propriile capcane.

@@EvangheliaVesnica Așa este ,din păcate creștinul se mulțumește cu informația de pe internet ,considerand-o buna și merge mai departe!

Depinde de intenția avută, dacă a existat vreuna. Termenii „neamuri” sau „păgâni” se pot înlocui reciproc și se aplică d.p.d.v. biblic la oricare altă naționalitate cu excepția celei evreiești. Prin altoirea neamurilor (Romani 11), aceștia își pierd caracterul păgân, dar tot rămân dintre neamuri. Ap. Pavel nu s-a ferit să folosească termenul „neamuri” pentru credincioși: „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al neamurilor.” - Romani 11:25 Iacov, Petru spun și ei: „De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu… Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!” - Fapte 15:19, 23 Alt exemplu: „Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri.” - Fapte 10:45 Ținând cont de exprimarea apostolilor nu cred că am putea spune exprimare corectă vs. una greșită. Potem evidenția dacă dorim convertirea unui păgân și să nu mai spunem că e dintre neamuri, dar dacă nu o facem nu e nicio greșeală pentru că el e dintre neamuri, nu urmașul direct a lui Avraam.

@@EvangheliaVesnica filmulețul are o temă, și eu cu referire la temă, am făcut observația! Ideal ar fi ca Biserica sa nu fie formata din pagani dintre neamuri, sau pagani dintre evrei! Ci din credincioși dintre neamuri (națiuni) și evrei! Dar mulțumesc pentru răspunsul așa detaliat!

Oh, da! Va veni o vreme când lucrurile se vor limpezii. Poate după ce ne aducem aminte de o problemă pe care o avem: t.me/evangheliavesnica/86

Voi încerca să văd ce pot face. Volumul este setat în general sub o limită de siguranță pentru a nu apărea distorsiuni. Voi merge puțin mai sus.

Cunosc realitatea din biserici și vă înțeleg durerea. Să ne rugăm ca Dumnezeu să aibă milă de noi și să fie mai departe credincios legământului pe care l-a făcut în dragostea Sa pentru ființa umană: „Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb. […] Domnul Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.” (Deuteronomul 29:1, 30:6) „Iată, vin zile”, zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor”, zice Domnul. „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea”, zice Domnul: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare”, zice Domnul, „căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” (Ieremia 31:31-34)

Foarte trist să spui că un lider creștin nu reprezintă creștinismul. Un adevărat dezastru însă pentru că e o stare reală. Din nefericire nu numai în ortodoxie. Dumnezeu să vă întărească prin cunoașterea lui Isus Hristos!

@@EvangheliaVesnica Biserica a devenit o afacere si nu o binefacere asta e trist.Sa ai masini de lux restaurante etc iar familiile nevoiase sunt uitate,flamande si neajutorate iar banii care se syrang de la credinciosii sunt trimisi la patriarhia romana "marele alb Daniel."

Ceea ce este o afacere nu poate fi biserică, dar se ascunde sub principiile bisericii și se numește așa pentru a acoperi ceea ce este nelegiuit și pentru a crea o imagine de integritate. „Bisericile” își sporesc veniturile chiar și prin jocurile financiare de la bursă, inclusiv industria de armament fără a mai lua în calcul toate celelalte afaceri - hoteluri, spitale, firme, asigurări etc. Desigur, afacerile acestea sunt ținute departe de ochiul credinciosului de rând. Priviți la Hristos. El este capul bisericii, precum și Cel pe care este construită. V-aș recomanda să urmăriți episodul acesta (kzfaq.info/get/bejne/i9eEirKVyOC-hHU.html) în care un preot plânge starea bisericii sale. Sunt puțini astfel de oameni.

Subiectul este foarte vast și nu poate fi abordat într-un comentariu. Sunt multe slujbe religioase și fiecare are istoria ei. De exemplu vecernia și utrenia sunt dedicate pentru a pregăti credinciosul ortodox pentru slujba liturghiei și fiecare are istoria sa. Pe de o parte avem o istorie a slujbelor la nivel ortodox mondial și apoi avem particularitățile din fiecare națiune. Voi face referire la liturghie, un serviciu foarte important al preoției ortodoxe. În trecutul greco-roman al lumii, cuvântul liturghie desemna orice întâlnire obișnuită ce se desfășura pe baza contribuției comunității. Creștinismul acelor timpuri a preluat acest nume și l-a pus pentru întâlnirile bisericești unde avea loc comemorarea cinei Domnului și viața Mântuitorului de la naștere la cruce. Dar cum s-a trecut de la cina lui Isus cu ucenicii la liturghie în miezul zilei nu am reușit să descopăr. Nu există o istorie a ce s-a întâmplat cu creștinismul între anii 70 - 130. Și nici după aceea nu avem totul clar. În general istoria slujbelor ortodoxe începe așa: „Slujbele religioase de bază ale liturghiei au fost stabilite pe cale orală încă din timpurile apostolice.” Însă, așa cum ați sesizat, nu se poate crea o legătură clară între preoția levitică sau a lui Melhisedec și preoția creștinismului, cu atât mai mult a detaliilor legate de efectuarea slujbelor. Apostolii nu amintesc nimic despre aceasta, ba mai mult vorbesc despre Hristos ca Mare Preot și despre preoția tuturor credincioșilor: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră.[…] Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 4:14, 6:16) ca împlinire a Psalmii 109:4 (Sinodală) sau 110:4 (Cornilescu): „Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec”. „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9) ca împlinire a legământului avraamic (noul legămând): „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exodul 19:6) Așadar, deși Dumnezeu dorea ca tot poporul lui Avraam să fie un neam de preoți în cadrul legământului avraamic, din cauza unor circumstanțe pe care nu le descriu aici se intră în legământul de la Sinai cu o preoție dintr-o anumită seminție, cea a lui Levi. Hristos vine și preia preoția, dar nu cea levitică, ci cea a lui Melhisedec, despre care Biblia nu spune nimic și fiecare credincios devine un preot, așa cum descriu textele de mai sus. Pentru că avem o schimbare a preoției se schimbă și legea: „odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.” (Evrei 7:12) Ce știm sigur este că forma de liturghie care s-a păstrat până astăzi vine din secolul al IV-lea de la Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur care au pus în scris ceea ce se făcea atunci. Deși aproape identice, cele două forme au dat naștere la două rituri, cel al lui Ioan și cel al lui Vasile. Ceea ce eu bănuiesc că s-a întâmplat este ceea ce este descris de Will Durant, o combinație a unor elemente din Scripturi cu ceea ce se găsea în lumea greco-romană de atunci: „Dacă Iudeea îi dăduse creștinismului o etică, iar Grecia, o teologie, Roma i-a dat organizarea; toate acestea, împreună cu o mulțime de credințe rivale, pe care le-a absorbit, au intrat în sinteza creștină. Biserica nu s-a mulțumit doar să preia obiceiuri și forme religioase existente deja la Roma înainte de creștinism, precum etola sau alte veșminte ale preoților păgâni, folosirea tămâii și a apei sfințite pentru purificări, lumânările și candela aprinsă mereu în fața altarului, adorarea sfinților, arhitectura bazilicii, dreptul roman ca bază a dreptului canonic, titlul de pontifex maximus, purtat de suveranul pontif, și, în secolul IV, limba latină ca instrument nobil și durabil al liturghiei catolice. Mai presus de orice, Roma i-a lăsat moștenire bisericii un sistem uriaș de conducere care, atunci când autoritatea lumească s-a prăbușit, a devenit structura diriguitoare a religiei creștine. … Biserica romană a mers pe urmele statului roman; a cucerit provincii, a înfrumusețat capitala și a impus disciplina și unitatea de la o graniță la alta. Roma a murit, dând prin moartea ei naștere bisericii; biserica s-a maturizat, moștenind și însușindu-și responsabilitățile Romei.” - Civilizații istorisite, Will Durant, Editura Prietenii cărții, pagina 227.

@@EvangheliaVesnica Multumesc ,dar nu mi-ati spus totusi care este oranduiala lui Melchisedec una trebuie sa existe daca ni se spune de ea.Si as mai dori sa imi spuneti daca puteti si stiti care este invatatura Nicolaitilor pe care Iisus o uraste??????

Nu pot spune prea multe despre Melhisedec. Biblia ne spune că era preot și împărat al Salemului, orașul care avea să devină mai târziu Ierusalimul, iar la împlinirea legământului avraamic va deveni Noul Ierusalim. Cel mai importat e că Melhisedec era și preot și împărat, iar Isus este la fel. Dacă nicolaiții din cartea Apocalipsa sunt cei descriși de părinți apostolici, deși nu se poate demonstra aceasta, atunci ei sunt un grup de oameni care au adoptat învățăturile unuia din cei șapte diaconi, pe nume Nicolae din Antiohia, o problemă mare fiind imoralitatea sexuală. O altă opinie, diferită de a părinților apostolici, este că nicolaiții nu au legătură cu unul din cei șapte diaconi, iar marea lor problemă era antinomianismul, adică erau împotriva legii, un fel de desfrâu spiritual.

​@@anaselar6230Nu trebuie privit ca un derivat de la numele Nicolae . Acest nume NIKOLAOS din limba greacă este format din două cuvinte : NIKOS = biruitorul , învingătorul , stăpânitorul , dominatorul , impunătorul și celălalt este LAOS= poporul , cei de rând , enoriașii . Deci în Creștinism au apărut două clase : conducători= stăpâni și membrii obișnuiți . Învățătura Nicolaiților aduce masele de suflete la tăcere și supunere față de cler=conducător. Adevărat că conducătorii religioși trebuie ascultați și prețuiți dar numai în situația în care aceștia sânt cu adevărat slujitori ai LUI HRISTOS , nu mândri ,nu lacomi , nu lumești ci să se facă pilde=exemple sufletelor pe cari le păstoresc , să se ocupe de fiecare suflet ca să nu fie rob al păcatului . Dacă nu există responsabilitate dăruire pentru slujire ci numai interese : număr cât mai mare , FALĂ atunci TOTUL (scaune și onoruri ) au un singur RĂSPUNS : ,, DUCEȚI-VĂ CĂ NU VĂ CUNOSC ".

@@EvangheliaVesnica Desfrau spiritual inseamna inchinare la idolii???.

Aș spune că este din cauza unui alt mod de a înțelege făgăduințele lui Dumnezeu.

Pentru prima întrebare sunt informații în descriere. Pentru realizarea episoadelor folosesc cărți și articole din mediul universitar, dar și confesional. Concluziile și abordarea îmi aparțin.

Va rog frumos daca puteti si vreti atunci cand dati example din Evanghelie sa si cititi imediat capitolul si versetul respectiv ca sa putem intelege mai bine facand legatura intre cuvantul dumneavoastra si versetul respectiv pentru ca nu am ajuns sa memoram toata biblia si e imposibil sa verificam imediat astfel intrerupem audiere materialului.

Mulțumesc pentru sugestie. Am să țin cont de ea pentru episoadele audio podcast ori de câte ori este posibil. Uneori, pentru cursivitatea textului auzit și pentru ca acesta să nu fie prea încărcat, nu pot face referire la pasajele biblice. Ceea ce este audio pe canal sunt fișiere audio, nu video, realizate pentru aplicațiile Spotify (podcasters.spotify.com/pod/show/evangheliavesnica0) sau Podcast (podcasts.apple.com/us/podcast/evanghelia-ve%C8%99nic%C4%83/id1516373596), de aceea nu pot adăuga textul peste imagine, Însă voi putea pune pe ecran toate referințele biblice la orice episod video și așa voi face de acum. Majoritatea episoadelor sunt și video, ca de exemplu acesta unde suntem acum are corespondent video aici - kzfaq.info/get/bejne/mcyhlamH2K2tn3U.html. Așadar pe viitor, când sunteți pe un episod audio unde nu amintesc referințele biblice căutați pe canal să vedeți dacă episodul este și video, unde vor fi scrise referințele sau pasajele biblice. Doamne-ajută!

Mulțumesc pentru sugestie! Pot și voi ține cont de ea când realizez episoade podcast (audio doar). Când voi pune un material audio extras dintr-un episod video, cum e cazul aici, nu va fi posibil. Dacă urmăriți video nu veți avea problema semnalată. La fiecare podcast pentru care există episodul video aveți link în descriere. Exemplu acest podcast are în descriere link spre: kzfaq.info/get/bejne/Y7lkeqR3qtG8ZXk.htmlsi=UUSrRILuahAVQ9b3

Interesant oximoron. Irelevant însă.

Se poate să faceți pe scurt o listă cu câteva din prostiile din grămadă? Bănuiesc că un creștin care și-a luat timp să concluzioneze astfel acest studiu o face pentru a îndrepta pe cei greșiți. Nu pot să mă înșel. Pentru a ne fi de folos e nevoie ca fiecare prostie pe care ne-o veți semnala să fie însoțită de un pasaj biblic care în mod limpede evidențiază prostia. În legătură cu faptul că Isus nu a spus ucenicilor totul, amintesc versetul: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să văcălăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” - Ioan 16:12-15. Asta nu înseamnă că Vechiul Testament nu conține tot adevărul, ci că ucenicii nu puteau să-l poarte încă pe tot. Noi suntem mult mai departe decât ucenicii - un adevăr pentru cei neîngâmfați.

@@EvangheliaVesnica sa spui la ora aceasta revelația nu este complecta și sa citezi versetul din Ioan, asta înseamnă să lași o ușă deschisa, prin care se nasc și apar tot felul de revelații, cum ar fi Elen Wite, Mohamed, fondatorul Mormonilor. Atât timp cât în 2 Corinteni Pavel ne spune: Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca prin noi înșine, să învățați să nu treceți peste „ce este scris“: și nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt. Acum dacă Pavel ne cere sa nu trecem peste ce este scris, o fi fost complecta revelația sau nu? Și referitor la armonizarea doctrinelor Pavel versus Iacov, Pavel spune : schilodescase o dara cei ce va tulbura, oricine ar fi ei nu-mi pasa! Nu votbesc despre mântuire aici! Și cred ca trebuie luate toate textele în care Pavel întra în conflict cu doctrina iudaica și susținătorii ei(Iacov) și cei veniți de la să trimiși de Iacov! Și va mai spun ca unui om născut din nou nu trevuie sa vina Iacov să-i spună, credința fără fapte este moarta! Omul călăuzit de Duhul Sfânt face fapte ale credinței cu drag și simte nevoia sa le facă! Asa este la noi.

Nu rețin să fi studiat revelația, canonul și subiecte tangente în această discuție. Nici măcar tangențial. Nu rețin să fi spus că revelația nu s-a încheiat. Dar dacă tot ați adus vorba? 1. Ce verset biblic ne spune că revelația s-a încheiat? 2. Ni se spune când s-a încheiat revelația? 3. La ce se referea Pavel când a spus „să învăţaţi să nu treceţi peste ce «este scris»”? Unde era scris? Cine a scris?

@@EvangheliaVesnica revelatia sa incheat. Căci pînă la Ioan au proorocit toți proorocii și Legea. 11:14 Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină. 11:15 Cine are urechi de auzit, să audă. Deci toti proorocii si-au facut treaba! Deci lui Pavel si celorlalti Apostoli , nu lisau dat revelatii noi ci descoperirea tainei ce de viacuri era ascunsă! Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui Dumnezeu. 1:26 Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, 1:27 cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Să întregesc sau sa-l complectez cuvantul lui Dumnezeu! Deci revelatia este întreaga de la Ioan! Dar daca vreti sa răstălmăciți scripturile, succes!

M-ar fi ajutat un răspuns sistematizat, punctat pentru fiecare întrebare în parte. Așa mi-ar fi fost mai ușor să înțeleg răspunsul și poate chiar să-l înțeleg corect. Acum, știind că ați avut intenția să răspundeți întrebărilor de la cele trei puncte din comentariul meu anterior, intuiesc că la punctul: 1. nu mi-ați indicat care este versetul biblic care spune negru pe alb că revelația s-a încheiat, dar mi-ați citat Luca 16:16, un verset care nu afirmă că revelația s-a încheiat, dar poate fi ușor transformat în afirmația că revelația s-a încheiat. 2. dumneavoastră deduceți din Luca 16:16, Matei 11:14 și Coloseni 1:26-27 că revelația s-a încheiat, deși nu ni se spune că revelația s-a încheiat în niciun pasaj biblic. Timpul dedus de dumneavoastră pentru încheierea revelației este apariția lui Ioan Botezătorul. 3. nu mi-ați răspuns nici peste ce nu trebuie să trecem, dar deduc că ați vrut să spuneți Scriptura Vechiului Testament. În consecință, deși nu avem un text biblic care să afirme negru pe alb că revelația s-a încheiat, ați dedus din textele pe care le-ați amintit, prin transformarea lor, că aceasta s-a încheiat la sau înainte de Ioan Botezătorul și deci peste ceea ce nu trebuie să trecem este Scriptura Vechiului Testament. Mergând pe aceste concluzii, dacă am înțeles bine ceea ce ați spus, se ridică următoarele întrebări: 1. Ținând cont că revelația s-a încheiat prin lege și prooroci și la timpul lui Ioan Botezătorul, care doctrine și practici pe care dumneavoastră și biserica de care aparțineți le credeți și practicați, dar care nu sunt scrise în revelația care a ținut până la Ioan? Trăgând concluzia - din faptul că amintiți de încetarea revelației - ca aparțineți unui curent al Reformei Protestante foarte aproape de Luther/Calvin pot spune să sunt multe doctrine și practici pe care le aveți din afara revelației și care au fost formate din tradiție. 2. Dacă revelația s-a încheiat cu legea și proorocii, până la Ioan, ce facem cu carte Apocalipsa, „Revelația în greacă”? Acolo ne este prezentată revelația lui Isus Hristos, multe lucruri fiind din lege și proroci, ca de exemplu Geneza și Daniel, dar sunt și multe completări la acea revelație ce a ținut până la Ioan. „Descoperirea (apokalupsis - revelația) lui Isus Hristos, pe care ia dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.” În plus față de revelația despre care spuneți că este încheiată sunt: lucruri prin care vor trece biserici din anumite localități, faptul că templul din ceruri conține un chivot, pecețile, trâmbițele, prima și a doua moarte, îngeri trimiși cu evanghelia veșnică ș.a.m.d. Ce facem cu ceea ce spune Iuda despre Moise și nu se găsește în revelația încheiată la timpul lui Ioan? Eu nu am afimat că revelația nu s-a încheiat, dumneavoastră spuneți că da. Indicați-mi minutul unde fac această afirmație: Revelația s-a încheiat. Eu chiar cred că Scripturile iudaice sunt complete și Dumnezeu nu trebuie să ne aducă învățătura nouă, ci doar să ne descopere ceea ce nu știm, ceea ce am afirmat în acest episod (kzfaq.info/get/bejne/o96WmMuemNXah3U.html). De ce îmi urați succes dacă sunt pe o cale greșită? Să fie „datorită” îndemnului lui Pavel: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii.” (Galateni 6:1). Și dacă nu vă împovărez prea mult, cum mi-ați predica dumneavoastră mie evanghelia (legământul cel nou, făgăduința, jertfa, țara, moștenirea, învierea, îndreptățirea prin credință etc.) prin revelația încheiată la timpul lui Ioan Botezătorul. Întrebarea nu este ironică, ci chiar foarte serioasă pentru că e deducția normală a ceea ce ați afirmat. Nu doar, normală, ci chiar corectă.

Nu tot, într-adevăr. Însă, tot așa, nu tot ceea ce a fost predicat și scris de cei pe care părinții îi considerau eretici era greșit. Influența lui Augustin, spre exemplu, a fost și este încă puternică. În introducerea unei serii de studii, „Biblia, așa cum este ea”, am oferit câteva realități istorice despre această influență - kzfaq.info/get/bejne/lcV9mJBe2bOokoU.html

@@EvangheliaVesnica La varsta de 16 ani cand am inceput sa citec biblia mai ales din romani am inteles alegerea si predestinarea ,asta acum vreo 30 de ani pe atunci nu stiam nimic de Augustin , Kalvin

În Fapte 15 și 21, și Galateni 2 ne sunt prezentate greșelile lui Iacov cu privire la evanghelie. Însă nu cred că în epistolă mai păstrează aceleași idei. Totuși, chiar dacă le mai păstra la momentul scrierii epistolei, ele nu sunt prezentate în epistolă. Ea este despre „credința Domnului nostru Isus Hristos” (Iacov 2:1). Scriind evreilor, Iacov nu vorbește deloc despre circumcizie și legământul de la Sinai, ci doar despre rezultatele credinței în moralitate. Astăzi la ora 19:00 se va posta partea a patra din serie - Pavel și Iacov - unde discutăm despre acest subiect.

@@EvangheliaVesnica priviți prezentarea pe care o face Iacov, lui Avram dezvoltând mântuirea prin fapte, apoi priviți prezentarea pe care o face Pavel în Romani, prezentând mântuirea prin credință și prin aceasta ne dam seama ca nu sa dezlipit deloc de conceptele iudaice! Romani 4- Iacov 2, 21, 26.

În Romani sau Galateni subiectul este neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință (Pavel) în contrast cu răsplata pe care o dă El pentru neprihănirea obținută prin ascultarea de legământul de la Sinai (iudaizanții). În epistola lui Iacov nu avem acest subiect. Deloc. Nu este amintită nici circumcizia, nici legea lui Moise, nici vechiul legământ, ci păcatele unor iudei ce mărturiseau că cred în Hristos (înălțarea, lauda de sine - 1:9, 10 etc.). Faptele despre care Iacov vorbește nu sunt cele legate de circumcizie și legea lui Moise, care sunt condamnate de Pavel în Romani și Galateni, ci sunt cele apreciate de Pavel ca de exemplu în Romani 2:13 sau Galateni 5:22-25. În Iacov e un subiect complet diferit, cu un principiu complet diferit, concluzionat de Iacov astfel: Avraam a fost considerat neprihănit pentru că L-a crezut pe Dumnezeu (Gen. 15:6), iar această afirmație a Scripturii (a lui Dumnezeu) a fost confirmată prin ascultarea sa atunci când a fost trimis să-și jertfească fiul (Gen. 22). Tot așa, conform lui Iacov, cel ce are credința lui Isus Hristos va confirma deținerea credinței prin faptul că nu caută la fața omului, nu se laudă etc. Chiar dacă Iacov încă mai păstra ideile de care a fost condamnat de Pavel, ele nu sunt vizibile în epistola sa. În epistolă este evidențiată credința lui Isus Hristos: încercarea credinţei voastre lucrează răbdare - 1:2 s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc - 1:6 nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând* la faţa omului - 2:1 Știu că poate fi problematic versetul 2:24, dar acesta nu intră în contradicție cu Pavel pentru că faptele de aici nu sunt faptele de care vorbește Pavel. Ne-ar fi fost mai ușor să știm ce s-a întâmplat cu Iacov, dar nu știm, totuși, el este prezentat de Luca ca parte a bisericii lui Hristos. Și asta e suficient.

A-be-ce-darul creștinului autentic, care este pe cale de dispariție totală, conform cu ce stă scris în Cartea Sfîntă, Științifico-fantastică la (Apoc.12:17; 14:12) O întrebare retorică pentru toți bieții pocăiți păcăliți an-alfa-beți spiritual: A)-Oare ce obicei au avut atît Domnul Iahșua Cristos, cît și Pavel, care ne-a poruncit din partea lui Iahșua Cristos să călcăm pe urmele lui, întrucît el a călcat pe urmele lui Cristos sau majoritatea pocăiților sînt păcăliți, încît poporul lui Dumnezeu aproape în întregime piere din lipsă de cunoștință, fiind o pagubă pentru suflet, inclusiv pentru majoritatea absolută a evreilor și toți mesianicii, cît și toți pastorii și profesorii universitari, inclusiv adventiști, respectiv reformiști nu sînt capabili nici măcar teoretic, darămite practic să explice cum au fost formulate în original cele zece porunci și mai ales ce înseamnă fiecare poruncă ? Conform cu ce stă scris în Cartea Sfîntă la Gal.3:19: B)-Oare care lege a fost adăugată și mai ales la ce a fost adăugată ? C)-Oare din ce pricină a fost adăugată și mai ales pînă cînd a fost adăugată ? D)-Oare de către cine a fost adăugată și prin cine a fost adăugată ? 1)-Oare ce fruct interzis au mîncat bieții Adam și Eva, iar ei au fost cumva inocenți ? 2)-Oare mai există acel fruct interzis, iar dacă mai există cumva, mai mănîncă cineva din el și sînt cumva inocenți ? 3)-Oare ce înseamnă că omul a ajuns ca Dumnezeu și mai ales cine face excepție de la această regulă universală ? 4)-Oare cine au fost fiii lui Dumnezeu și mai ales cine erau uriașii din vechime ? 5)-Oare din ce cauză arca lui Noe avea 30 de coți, adică aprox. 15 metri înălțime ? 6)-Oare din ce cauză Domnul Iahșua Cristos a dat potopul cu 15 coți, adică aprox. 7,5 metri deasupra munților ? 7)-Oare din ce cauză David a fost numit om după inima lui Dumnezeu și cine se mai conformează în totul totului tot voii lui Dumnezeu ? 8)-Oare școlarizarea copiilor este după voia lui Dumnezeu și pe nimeni nu interesează voia lui Dumnezeu, fiindcă majoritatea absolută sînt an-alfa-beți spiritual ? 8)-Oare căsătoria la primărie este după voia lui Dumnezeu sau pe nimeni nu interesează voia lui Dumnezeu, fiindcă toți s-au compromis prin eman-ciparea femeii ? 9)-Oare plecarea în străinătate este după voia lui Dumnezeu sau mai degrabă Iahșua Cristos i-a izgonit din țară pe majoritatea absolută a românilor, iar majoritatea s-au obișnuit acolo, precum evreii în Babilon, iar în viitorul apropiat vor fugi în țară, ca o căprioară speriată de fiare ? 10)-Oare din ce cauză Iahșua Cristos nu l-a înștiințat pe Avraam să nu se coboare în Egipt în timpul primei mari foamete, încît el ar fi rămas fără soție dacă El nu l-ar fi pedepsit aspru pe faraon ? 11)-Oare din ce cauză Iahșua Cristos l-a înștiințat pe Isaac să nu se coboare în Egipt în timpul celei de-a doua mare foamete, ci l-a binecuvîntat însutit chiar în anul secetos, încît s-a îmbogățit ? 12)-Oare ce înseamnă arhanghel și cîți există și mai ales cine este Arhanghelul Mihael, nicidecum Mihail și ce înseamnă că El Se va scula foarte curînd ? 13)-Oare cum se numește Cartea Sfîntă a lui Dumnezeu și mai ales cum se interpretează ? Mie mi-e scîrbă de Biblie ! 14)-Oare cine este dumnezeu ? Mie mi-e scîrbă de el ! Oare înțelegi tu ce citești ? Nuuu, nuu, nu răspunde, dacă este cineva ?! Totul poate fi folosit împotriva ta, dacă răspunzi aiurea, tipic hreștinește !!!

Vă mulțumesc pentru gândurile postate! Mi-e teamă că ceea ce numiți dumneavoastră erezie este adevărul. Conținutul acestui canal este realizat folosind Scriptura ca singură autoritate pentru credință, învățătură și practică religioasă (așa s-au ridicat bisericile în primul secol, fiind obiceiul apostolilor de a predica din Scripturi). Sunt excluse complet opiniile tradiției, conciliile ecumenice sau învățăturile bisericilor, oricare ar fi ele. Astfel, este numai normal ca cineva care se adapă din alte izvoare să găsească nepotriviri între ideile prezentate pe canal și cele ale căror acoperire și logică vin din alte surse decât Scriptura. Oricum, mi-ar plăcea să știu care sunt cele mai importante erezii pe care le-ați observat, afirmațiile subiective, fără acoperire și cine este autoritatea care ar trebui să acopere afirmațiile.

Puteți urmări seria „Originea și istoria creștinismului și a bisericii” accesând linkul de mai jos. Acum sunt 10 episoade publicate pe canal în format video și încă câteva dezbateri. Aici este secțiunea de audio (podcast) și episoadele sunt în urmă față de cele deja publicate video. Accesați acest link (kzfaq.info/sun/PLFYDaShhr36vAIJPom5SrSb9Wu-OPURum) și se vor deschide toate episoadele din serie care sunt deja publicate, iar în viitor se vor adăuga și cele pe care le voi realiza. Seria este în desfășurare. Sugerez să urmăriți episoadele începând de la primul pentru că au legătură între ele. Har și pace de la Domnul Hristos! kzfaq.info/sun/PLFYDaShhr36vAIJPom5SrSb9Wu-OPURum

@@EvangheliaVesnica Multumesc mult

Multumim. Foarte bine documentat. Domnul sa te binecuvinteze.

Legat de cei 2000 de ani de care amintiți și de folosirea puterii crucii prin însemnare, care ar fi referințele din cărțile Noului Testament care ne arată folosirea de către apostoli a crucii așa cum menționați dumneavoastră? Ar fi interesant să citim despre aceste practici și idei în primii zeci de ani de existență ai creștinismului, din timpul în care apostolii care au fost cu Isus și Pavel predicau evanghelia.

@@EvangheliaVesnica Faptul că în Noul Testament nu se menționează folosirea Sfintei Cruci nu înseamnă că sfintii apostoli nu îl foloseau. In Noul Testament se prezintă lucrarea de răspândire a creștinismului și nu minunile care se făceau de creștini. Dar în viețile martirilor se menționează clar ca se însemnau cu semnul crucii pt a birui pe vrăjmași: spre exemplu la martiriul sfintelor Sofia cu fetele ei Agapis, Pistis, și Elpis care au murit că martire în anul 137 d.Hr - înainte de a intra la imparatul Adrian s-au însemnat cu semnul crucii pe care îl și mărturisesc ca putere a lui Hristos. Sunt pomenite pe 17 Septembrie. Și exemplele sunt foarte multe... Sunt multe adevăruri de credință despre care cărțile NT nu amintesc nimic. Deci NT nu cuprinde tot adevărul credinței

Plecând de la ideea că N.T. nu cuprinde tot adevărul, mă gândesc dacă următorul raționament poate să ne ajute să deducem dacă apostolii au acordat crucii - ca obiect; nu ca eveniment ce a avut loc pe ea (i.e. jertfa Mântuitorului) - un rol esențial în lucrarea lor, și aceasta nu a fost o practică apărută ulterior după moartea acestora. Presupun că ceea ce părinții apostolici sau bisericești au învățat și practicat este ceea ce au moștenit de la apostoli. Atunci, pe lângă însemnarea bolnavului la săvârșirea minunii (sunt relatate minuni în N.T., nu însă și folosirea crucii), apostolii ar fi trebuit să venereze crucea, precum și alte obiecte și ființe. Venerarea crucii, a altor obiecte și ființe, precum și obiecte dedicate lui Dumnezeu, este un act prezent în istoria creștinismului și dacă practica este apostolică ea a trecut de la apostoli la ultimul părinte el bisericii. Însă dacă nu este apostolică atunci trebuie să răspundem la o întrebare - treia de mai jos. Îl voi cita acum pe ultimului părinte al bisericii, Ioan Damaschinul, care spunea: „Al doilea tip [de venerație] este cel prin care venerăm creaturi prin care și în care Dumnezeu a lucrat mântuirea noastră, fie înainte de venirea Domnului, fie în timpul întrupării Sale, cum ar fi Muntele Sinai și Nazaret, ieslea din Betleem și peștera, locul sfânt de pe Golgota, lemnul crucii, cuiele, buretele, trestia, lancea sfântă și mântuitoare, veșmântul, tunica, pânzele de in, cearșaful de înfășurare, mormântul sfânt, izvorul învierii noastre, piatra de mormânt, Sfântul Munte Sion, și din nou Muntele Măslinilor, poarta oilor și incinta binecuvântată a Ghetsimaniului. Pe acestea și pe altele asemenea le respect și le venerez, precum și orice templu sfânt al lui Dumnezeu și orice loc în care Dumnezeu este numit, nu datorită naturii lor, ci pentru că sunt receptacole ale energiei divine și în ele Dumnezeu a binevoit să lucreze mântuirea noastră. Și venerez îngerii și ființele umane și toată materia care participă la energia divină și care servește mântuirii mele, și le venerez datorită energiei divine.” - Orationes de imaginibus tres, III, 36, apud. Cyril Hovorun, Eastern Orthodoxy in Its Texte, p. 587. Raționamentul apostolilor cu privire la credință și practică este evidențiat de următoarele două texte biblice: „Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.” (Galateni 3:15). „Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul. Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere, câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.” (Evrei 9:16-17). Apostolii au învățat că un testament (evident și al Domnului Hristos) capătă putere și este întărit la moartea celui ce l-a făcut. În cazul lui Hristos, moartea Lui. După ce testamentul a fost întărit prin moarte, acesta nu poate fi anulat sau modificat. Pe baza principiului enunțat de apostoli, nimic nu poate intra în legământ după moartea Domnului Isus, mai ales în chestiuni de teologie, practică și venerație. Astfel apar întrebările: 1. Unde înainte de moartea lui Isus vedem venerarea crucii sau folosirea semnului sau a obiectului? 2. Dacă nu găsim așa ceva, au modificat apostolii legământul, adăugând la el chestiuni nescrise în Scripturile pe care le-au predicat și după care și-au compus epistolele? 3. În cazul în care apostolii nu au învățat și predicat despre cruce ceea ce spunea Ioan Damaschinul, cum a fost posibilă intrarea unor practici și învățături într-un legământ care nu mai putea fi modificat de vreme ce făcătorul lui murise?

@@EvangheliaVesnica Biserica strămoșească nu anulează nici un cuvânt din Noul sau Vechiul Testament. Cum am mai spus: Faptul că nu se vorbește despre cinstirea sf. Cruci nu este un argument care sa ne ducă la concluzia că ea nu exista în biserica primară. Altfel spus: dacă cinstirea crucii ar fi fost un lucru rău părinții bisericești din primele secole ar fi spus în canoanele sinoadelor ca să se elimine practica închinării. Dar, dimpotrivă toată istoria Bisericească ne da marturie despre puterea și cinstirea ei. De ce bisericile protestante care apar după 1500 ani de creștinism se bazează pe o omitere din Scriptură și nu ia în calcul milioanele de mărturii ale creștinilor ?? Și încă o intrebare: Oare creștinii s-au înșelat 1500 ani și Martin Luter deținea el adevărul ??? Tradițiile și dogmele Bisericii sunt fundamentate pe adevăr și pe Harul lui Hristos care a condus Biserica Sa la TOT ADEVARUL.

Faptul că Scriptura păstrează o tăcere deplină asupra acestui subiect este suficient pentru ca cineva să nu acorde atenție învățăturilor care încep abia în al II-lea secol. În lipsa unui așa zice Domnul, după Scripturi, nimeni nu poate fi condamnat că nu primește învățătura de la oameni ca de la Dumnezeu. Ca să se demonstreze că învățătura părinților apostolici sau bisericești este de la Domnul, aceasta trebuie să fie regăsită în Biblie. Apariția protestantismului a fost la început o reacție de revitalizarea a creștinătății apusene, sora creștinătății răsăritene. Lipsa de reacție la redeșteptare, însoțită de activități coercitive împotriva reformatorilor, a dus la apariția bisericilor protestante. Luther și Calvin au încercat să conducă creștinismul apusean la teologia lui Augustin, un părinte al bisericii. Deși au dat la o parte, în teologie și practică, multe elemente din creștinismul apusean, nu au lepădat tot ceea ce nu se găsește în Scripturi. Ei nu sunt un criteriu pentru mine. „De ce bisericile protestante care apar după 1500 ani de creștinism se bazează pe o omitere din Scriptură și nu ia în calcul milioanele de mărturii ale creștinilor ?” Așa cum spuneam, bisericile protestante și fondatorii lor (fără nicio excepție) nu sunt relevante pentru mine. Eu nu iau în calcul mărturiile oamenilor pentru că nu pot să fie justificate cu Scriptura. Omiterea în acest caz este lipsa învățăturii, iar prezența ei începând cu al doilea secol arată că a fost adăugată mai târziu. „Oare creștinii s-au înșelat 1500 ani și Martin Luter deținea el adevărul ?” Oamenii se pot înșela mii de ani în religiozitatea lor. Un exemplu sunt evreii. Martin Luther nu deținea adevărul; însă a descoperit unele părți ale lui. Dacă „Tradițiile și dogmele Bisericii sunt fundamentate pe adevăr și pe Harul lui Hristos care a condus Biserica Sa la TOT ADEVARUL” atunci acestea trebuie să se regăsească în Biblie. Nu putem numi adevăr ceea ce nu e în Biblie. Sau putem numi, dar nu putem argumenta cu o autoritate mai înaltă decât cea a oamenilor că într-adevăr este așa. Criteriul după care eu gândesc subiectele este Scriptura, iar în acest subiect Scriptura este tăcută. Tradiția nu are nicio valoare dacă nu este ancorată în Scripturi, așa cum am argumentat aici: kzfaq.infof8Xyd2II-ug?feature=share