Mihai Eminescu ar fi fost mândru... !

Trebuie sa facem un Feat obligat.

Of.. eram așa mică..nu înțelegeam aceste versuri... dar timpul trece,viața vine,nu stă pe loc..și cu timpul,începi să îl înțelegi,dar niciodată total..De fiecare dată când îl ascult,sesizez ceva nou.. Mulțumesc mult pentru această piesă.

Una din cele mai frumoase poezii ale celui mai mare poet romantic , cantata mirobolant! Foarte frumos ..

Luceafarul este probabil cea mai complexa opera literara romana , trebuie sa ai un foarte mare grad de inteligenta ca sa o intelegi , si sa-i intelegi defapt mesajul subliminal , nu ma mira ca poate fi cantata , cam toate poeziile puternice ale lui Eminescu pot fi cantate (ex pe langa plopii fara sot etc) ma rog ce vreau defapt sa spun e ca tu (ma adresez celui care o canta , Ektro) ai facut ceva deosebit , care poate fi apreciat numai de oamenii inteligenti , tocmai de-aia ce-ai facut tu nu prea este apreciat , toti cauta prostie acum din pacate.. ma rog , felicitari , mai rar un rapperas ca tine sa aprecieze arta literaturii romane , mie sincer ce ai facut tu mi se pare o idee sclipitoare , mi se pare genial , mda cam asta am vrut sa zic , bravo tie !

mereu am cantat pe acasa Luceafarul pe beat`uri de rap, dar am evitat sa inregistrez sa nu trezesc criticii. tot respectul pentru curaj si prestatie!

A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la părinti Si mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfinti Si luna intre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Linga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce. Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamini, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visind ale ei timple De dorul lui si inima Si sufletu-i se imple. Si cât de viu s-aprinde el In orisicare sara, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apara. * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesind cu recile-i scântei O mreaja de vapaie. Si când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge miinile pe piept, I-nchide geana dulce; Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batind inchisi Pe fata ei intoarsa. Ea il privea cu un suris, El tremura-n oglinda, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prinda. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftind din greu suspina: - "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori în jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza!" El asculta tremurator, Se aprindea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda în mare; Si apa unde-au fost cazut In cercuri se roteste, Si din adânc necunoscut Un mândru tinar creste. Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestrei Si tine-n mâna un toiag Incununat cu trestii. Parea un tinar voievod Cu par de aur moale, Un vinat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afara. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea. Ca în camara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborit cu-al meu senin Si m-am născut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu să-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte." - "O, esti frumos, cum numa-n vis Un inger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata; Strain la vorba si la port, Lucesti fără de viata, Căci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau mă-ngheata." * Trecu o zi, trecura trei Si iarasi, noaptea, vine Luceafarul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-si aduca Si dor de-al valurilor domn De inim-o apuca: - "Cobori în jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti In locul unde piere; In aer rumene vapai Se-ntind pe lumea-ntreaga, Si din a chaosului vai Un mândru chip se-ncheaga; Pe negre vitele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevar Scaldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfasor Marmoreele brate, El vine trist si ginditor Si palid e la fata; Dar ochii mari si minunati Lucesc adânc himeric, Ca doua patimi fără sat Si pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu să-mi fii mireasa. O, vin', în parul tau balai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să rasai Mai mindra decât ele." - "O, esti frumos cum numa-n vis Un demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata! Mă dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei mă dor, Privirea ta mă arde." - "Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare?" - "Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as incepe - Desi vorbesti pe inteles, Eu nu te pot pricepe; Dar daca vrei cu crezamint Să te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pământ, Fii muritor ca mine." - "Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sarutare, Dar voi să stii asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mă voi naste din pacat, Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege." Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * In vremea asta Catalin, Viclean copil de casa, Ce imple cupele cu vin Mesenilor la masa, Un paj ce poarta pas cu pas A-mparatesii rochii, Baiat din flori si de pripas, Dar indraznet cu ochii, Cu obrajei ca doi bujori De rumeni, bata-i vina, Se furiseaza pinditor Privind la Catalina. Dar ce frumoasa se facu Si mindra, arz-o focul; Ei Catalin, acu-i acu Ca să-ti incerci norocul. Si-n treacat o cuprinse lin Intr-un ungher degraba. - "Da' ce vrei, mari Catalin? Ia du-t' de-ti vei de treaba." - "Ce voi? As vrea să nu mai stai Pe ginduri totdeuna, Să rizi mai bine si să-mi dai O gura, numai una." - "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri, Da-mi pace, fugi departe - O, de luceafarul din cer M-a prins un dor de moarte." - "Daca nu stii, ti-as arata Din bob în bob amorul, Ci numai nu te minia, Ci stai cu binisorul. Cum vinatoru-ntinde-n cring La pasarele latul, Când ti-oi intinde bratul sting Să mă cuprinzi cu bratul; Si ochii tai nemiscatori Sub ochii mei ramiie... De te inalt de subtiori Te-nalta din calciie; Când fata mea se pleaca-n jos, In sus ramii cu fata, Să ne privim nesatios Si dulce toata viata; Si ca să-ti fie pe deplin Iubirea cunoscuta, Când sarutindu-te mă-nclin, Tu iarasi mă saruta." Ea-l asculta pe copilas Uimita si distrasa, Si rusinos si dragalas, Mai nu vrea, mai se lasa, Si-i zise-ncet: - "Inca de mic Te cunosteam pe tine, Si guraliv si de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafar, răsărit Din linistea uitarii, Da orizon nemarginit Singuratatii marii; Si tainic genele le plec, Căci mi le imple plinsul Când ale apei valuri trec Calatorind spre dinsul; Luceste c-un amor nespus, Durerea să-mi alunge, Dar se inalta tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Patrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... In veci il voi iubi si-n veci Va raminea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niste stepe, Dar noptile-s de-un farmec sfânt Ce-l nu mai pot pricepe." - "Tu esti copila, asta e... Hai s-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Si nu ne-or sti de nume. Căci amindoi vom fi cuminti, Vom fi voiosi si teferi, Vei pierde dorul de părinti Si visul de luceferi." * Porni luceafarul. Cresteau In cer a lui aripe, Si cai de mii de ani treceau In tot atitea clipe. Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele - Parea un fulger nentrerupt Ratacitor prin ele. Si din a chaosului vai, Jur imprejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentii, Cum izvorau lumine; Cum izvorind il inconjor Ca niste mari, de-a-notul... El zboara, gând purtat de dor, Pin' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaste, Si vremea-ncearca în zadar Din goluri a se naste. Nu e nimic si totusi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitarii celei oarbe. - "De greul negrei vecinicii, Parinte, mă dezleaga Si laudat pe veci să fii Pe-a lumii scara-ntreaga; O, cere-mi, Doamne, orice pret, Dar da-mi o alta soarte, Căci tu izvor esti de vieti Si datator de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire, Si pentru toate da-mi în schimb O ora de iubire... Din chaos, Doamne,-am aparut Si m-as intoarce-n chaos... Si din repaos m-am născut. Mi-e sete de repaos." - "Hyperion, ce din genuni Rasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuni Care n-au chip si nume; Tu vrei un om să te socoti, Cu ei să te asameni? Dar piara oamenii cu toti, S-ar naste iarasi oameni. Ei numai doar dureaza-n vint Deserte idealuri - Când valuri afla un mormânt, Rasar în urma valuri; Ei doar au stele cu noroc Si prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Si nu cunoastem moarte. Din sinul vecinicului ieri Traieste azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarasi soare; Parind pe veci a rasari, Din urma moartea-l paste, Căci toti se nasc spre a muri Si mor spre a se naste. Iar tu, Hyperion, ramii Oriunde ai apune... Cere-mi cuvintul meu dentii - Să-ti dau intelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia muntii cu paduri Si insulele-n mare? Vrei poate-n fapta să arati Dreptate si tarie? Ti-as da pamintul în bucati Să-l faci imparatie. Iti dau catarg lângă catarg, Ostiri spre a strabate Pamintu-n lung si marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Si pentru cine vrei să mori? Intoarce-te, te-ndreapta Spre-acel pământ ratacitor Si vezi ce te asteapta." * In locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Si, ca si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revarsa. Căci este sara-n asfintit Si noaptea o să-nceapa; Rasare luna linistit Si tremurind din apa. Si imple cu-ale ei scântei Cararile din cringuri. Sub sirul lung de mindri tei Sedeau doi tineri singuri: - "O, lasa-mi capul meu pe sin, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Si negrait de dulce; Cu farmecul luminii reci Gindirile strabate-mi, Revarsa liniste de veci Pe noaptea mea de patimi. Si de asupra mea ramii Durerea mea de-o curma, Căci esti iubirea mea dentii Si visul meu din urma." Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fata; Abia un brat pe git i-a pus Si ea l-a prins în brate... Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi, balaie. Ea, imbatata de amor, Ridica ochii. Vede Luceafarul. Si-ncetisor Dorintele-i increde: - "Cobori în jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si în gând, Norocu-mi lumineaza!" El tremura ca alte dati In codri si pe dealuri, Calauzind singuratati De miscatoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut In mari din tot inaltul: - "Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Traind în cercul vostru strimt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor si rece."

Cum sa dai dislike?! Poemul e minunat...o poveste de dragoste imposibila iar vocea e si mai minunata!!!

Aveam 5-6 ani, cand am auzit pentru prima data versurile astea minunate. Imi recitau parintii mei, Luceafarul, cand eram mic si... inca mai exista un strop de iubire intre ei.. ❤ :(

15 ianuarie, La multi ani Mihai Eminescu !

Frate , din partea mea ai tot respectu' din lume pace !

Băiatule! Ai o voce care costă milioane de dolari, milioane de glasuri introduse în ea. Ai toată susţinerea mea. Am rupt butonul de replay. Îţi îndrum vocea să plece la Românii au talent cu scrisoarea a 3 a sau cu Luceafărul. Mi-aș paria și viața pe tine că vei câștiga. Te susţin în continuare. Succes.

Nu-s fan al poeziilor. Dar pe rap rupeee. Big like

Eu sunt una dintre marele fane ale lui Mihai Eminescu ..💖 Ce pot să spun despre acest poet este că a pus suflet în toate poeziile . Sunt minunate mai ales Luceafărul . 💖

respect.. m-ai lasat fara cuvinte. Mi-am dat seama ca daca Emineascu traia si astazi era rapper :)

10 Minute de fericire, adevar si foarte mult talent. Acum 2 zile te-am descoperit si am ascultat de peste 100 de ori piesele tale, esti genial.

Mihai EminescuLuceafărul A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată. Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâini, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade draga fată. Cum ea pe coate-şi răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle. Şi cât de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. ... Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Şi când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închişi Pe faţa ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Şi apa unde-au fost căzut În cercuri se roteşte, Şi din adânc necunoscut Un mândru tânăr creşte. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. - Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă

Multumesc din suflet, imi trebuie la scoala si asta e cea mai simpla metoda de-a-o invata.

Nici să am 5 vieţi de trăit într-una, nu m-aş fii gândit Rap pe Eminesc! Foarte tare, Un fel de *Eminescu*

respectul meu pentru ektro care au avut curajul sa.l cante pe Eminescu. Acum daca recunosti o valoare esti dispretuit.

Nu ma satur sa ascult.. respect omule.

Cât de frumos 😍😔Eminescu ar fi mândru de tine .Imi imaginez fiecare vers ❤️

fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la părinti Si mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfinti Si luna intre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Linga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce. Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamini, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visind ale ei timple De dorul lui si inima Si sufletu-i se imple. Si cât de viu s-aprinde el In orisicare sara, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apara. * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesind cu recile-i scântei O mreaja de vapaie. Si când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge miinile pe piept, I-nchide geana dulce; Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batind inchisi Pe fata ei intoarsa.

te roooog du-te la Romanii Au Talent,poate asa va intelege lumea ce a insemnat si ce inseamna Mihai Eminescu pentru cultura. #Muzicabuna

- Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece, Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece.

"Ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece " 🥀

doar atea vizualizari ??? doar 100 de mii ? este incredibil ! doar 100 de mii de romani in tara asta (( ; trist, foarte trist ! cea mai frumoasa poezie care a existat vreodata ! unde sunteti domnule Eminescu ?

Acum am realizat cat de important este acest poet...pacat ca in scoli nu ne este prezentat asa..la orele de romana asa ar trebui predat..cu instrumental..sa poti simti emotia Luceafarului..nu invatat rezumate si porcari pe care le uiti..asa ceva cum ai putea uita?

Hai cu Eminescu la bac 2019!!!! Mai coboară o dată la noi muritorii !!🙏🏻

e mai usor de invatat ca o melodie pt un 10 la romana

Acestea sunt versurile scrise de Mihai Eminescu. Ce frumos! Sā pui cultural autenticā a celui mai renumit poet al Romaniei pe muzica milenialā! Ce dulce, citā frumusete! Multumim.

"Cum e fecioara intre sfinti , si luna intre stele" 😍😍

Bravo frate,esi unul dintre putinii RAP-eri buni din romania, RESPECT !

partea a doua Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele - Parea un fulger nentrerupt Ratacitor prin ele. Si din a chaosului vai, Jur imprejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentii, Cum izvorau lumine; Cum izvorind il inconjor Ca niste mari, de-a-notul... El zboara, gând purtat de dor, Pin' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaste, Si vremea-ncearca în zadar Din goluri a se naste. Nu e nimic si totusi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitarii celei oarbe. - "De greul negrei vecinicii, Parinte, mă dezleaga Si laudat pe veci să fii Pe-a lumii scara-ntreaga; O, cere-mi, Doamne, orice pret, Dar da-mi o alta soarte, Căci tu izvor esti de vieti Si datator de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire, Si pentru toate da-mi în schimb O ora de iubire... Din chaos, Doamne, -am aparut Si m-as intoarce-n chaos... Si din repaos m-am născut. Mi-e sete de repaos. " - "Hyperion, ce din genuni Rasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuni Care n-au chip si nume; Tu vrei un om să te socoti, Cu ei să te asameni? Dar piara oamenii cu toti, S-ar naste iarasi oameni. Ei numai doar dureaza-n vint Deserte idealuri - Când valuri afla un mormânt, Rasar în urma valuri; Ei doar au stele cu noroc Si prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Si nu cunoastem moarte. Din sinul vecinicului ieri Traieste azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarasi soare; Parind pe veci a rasari, Din urma moartea-l paste, Căci toti se nasc spre a muri Si mor spre a se naste. Iar tu, Hyperion, ramii Oriunde ai apune... Cere-mi cuvintul meu dentii - Să-ti dau intelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia muntii cu paduri Si insulele-n mare? Vrei poate-n fapta să arati Dreptate si tarie? Ti-as da pamintul în bucati Să-l faci imparatie. Iti dau catarg lângă catarg, Ostiri spre a strabate Pamintu-n lung si marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Si pentru cine vrei să mori? Intoarce-te, te-ndreapta Spre-acel pământ ratacitor Si vezi ce te asteapta. " * In locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Si, ca si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revarsa. Căci este sara-n asfintit Si noaptea o să-nceapa; Rasare luna linistit Si tremurind din apa. Si imple cu-ale ei scântei Cararile din cringuri. Sub sirul lung de mindri tei Sedeau doi tineri singuri: - "O, lasa-mi capul meu pe sin, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Si negrait de dulce; Cu farmecul luminii reci Gindirile strabate-mi, Revarsa liniste de veci Pe noaptea mea de patimi. Si de asupra mea ramii Durerea mea de-o curma, Căci esti iubirea mea dentii Si visul meu din urma. " Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fata; Abia un brat pe git i-a pus Si ea l-a prins în brate... Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi, balaie. Ea, imbatata de amor, Ridica ochii. Vede Luceafarul. Si-ncetisor Dorintele-i increde: - "Cobori în jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si în gând, Norocu-mi lumineaza! " El tremura ca alte dati In codri si pe dealuri, Calauzind singuratati De miscatoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut In mari din tot inaltul: - "Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Traind în cercul vostru strimt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor si rece. " Alte poezii de dragoste de Mihai Eminescu Ce e amorul? De cate ori iubito? Dorinta Venere si Madona Craiasa din povesti De ce nu-mi vii Departe sunt de tine Fat Frumos din tei Floare albastra Inger de paza Iubind in taina Luceafarul O, ramai Pe langa plopii fara sot Sara pe deal

Mai vrem Eminescu, asa reusim sa invatam si noi :d !! Big Like ! :)

Doamne, mi s-a facut pielea de gaina.... pana acum nu am auzit-o asa , bravo :)

doamne mi sa făcut pielea de găină respect boss nu am mai auziți niciodată așa de frumoasă mai făcut să plâng sincer :')

Sa dea acum Luceafarul la bac toti iau punctaj maxim !! :))

Sunt curios câți ascultători Ektro au primit"Luceafărul"la bacalaureat.

Omule ești genial ! Îți mulțumesc ca exiști ! M-ai ajutat enorm , este mult mai ușor să învăț Luceafărul sub formă de cântec .

am ascultata si de 100 de ori si nu m-am plictisit de ea.. e super chiar transmite sentimentele.... big like

Piesa de nota 10 ... mult RESPECT!!!

Asa o sa invete mai multa lume Luceafarul...inclusiv eu :)

Stii ce-am facut!? Am descarcat melodia de pe un site si acum o cant prin casa s-o invat,imi trebuie pentru liceu ! :))) Multumesc pentru ajutor !! ♥♥

Luci 1. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. 2. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. 3. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. 4. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. 5. Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade dragă fata. 6. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. 7. Și cât de viu s-aprinde el În orișicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. 8. Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. 9. Și când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; 10. Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă.

Prea putine vizualizari ... nu am citit nici o data mai mult d eprimele strofe , acum am ramas adanc impresionat :) Bravo omu , sti ce faci

Foarte bine omu' . Apreciez munca ta , asa vor mai citi si tinerii romani Luceafarul

Si uite cum mi-am dedicat 30 de minute intr-o zi acestui om ascultand de 3 ori piesa asta.Respect ca ne mai aduci aminte de scoala si de Eminescu !!

Asa putem invata si noi Luceafarul :)

Respect! E o adevarata arta modul in care canti!

Cine alt cineva s-ar fi gândit să creeze o piesă de genul acesta daca nu doar poetul nostru Ektro #Estibestial

Spor la bacalaureat :))

Ești minunat măi... nu am văzut acesta melodie pana acum... O canti așa frumos ...multe felicitări 😍😘😘❤❤💙💙 E cea mai frumoasa poezie ...❤

Daca Eminescu traia in zilele noastre asta facea

Mihai Eminescu - subiectul al III-lea la BAC profilul REAL, Respect xD

Asa mai merg la BAC :))

Nu am cuvinte , Sa iti spun cat te respect pentru Melodia asta ...

Bravo Ektro , CRAIOVA E LA PUTERE :X !

Big Like man,doar asa o pot invata si eu :D este de 100 de ori mai reusita decat varianta lui Puya,plus la toate la tine este full,Continua sa canti ca o faci bine.

Eu am dat bacu de ceva timp, dar tot ascult aceasta melodie, este o placere, poezia trebuie sa o intelegi ca sa iti placa.

Genial si de mare ajutor pentru cei care retin mai bine o melodie decat o simpla lectie 😍😍

Bravo Ektro !Tine-o tot asa! Mai recita melodi cu versuri de la Eminescu, e foarte fani!! Cel mai tare artist esti!!!

Asta adevarata arta , am ramas fara cuvinte Bravo Ektro !

Respect Ektro ! Oltean clean.

💪, nu pot să nu ascult o zi.. rupe boxele la muzică

2023 nimeni

ai salvat asa multe vieti cu asta

o ascult mereu #respect ,Eminescu ar fi mandru! tine-o tot asa

Frumos omule! Respect! Poate asa il vor invata copiii

Mă înclin! Să-ţi dea Dumnezeu sănătate!

Cea mai tare nu ma satur so ascult....nu te lasa ektro tineo tot asa si mai fa melodii de genul asta ......... RESPECT

Un mod nou de a invata .... Respect ...

Respect ektro cel mai tare reppar din cauza ta am devenit reppar mersi miai dat un vis sunt baiat si stau pe telefonul lu mama te salut RESPECT

La mulți ani, Eminescu! 💥

Acus in 2024 simt poezia asta din suflet.

Bravo băi Ektro! Ești tare!

2016 cineva? R.E.S.P.E.C.T EKTRO !!!

Iti ascul melodiile de atata vreme piesa din 2013 ti-a iesit super ''LUCEAFARUL'' Sper sa-mi raspumzi!!!

Ektro esti cel mai tare spor in ceea ce faci

Am luat un 10 la română. Mulțumesc. Ești genial.

Va felicit pentru aceasta superba initiativa!

Doamne ce emotie imi tasmite,e mai usor de inteles cand e spusa sub forma de candec.Bravo frate e deosibita.Sper sa mai faci melodi de astea :X

Merge foarte bine pe muzica, pentru că poezia eminesciana are o muzicalitate aparte.

Nu credeam vreodată că o să sufăr și o să plâng și pe "Luceafărul"

cu ajutorul tău am reuşit să-nvăţ "Luceafărul". mulţumesc!

In locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Si, ca si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revars. Căci este sara-n asfintit Si noaptea o să-nceapa; Răsare luna linistit Si tremurind din apă Si imple cu-ale ei scintei Cărrile din cringuri. Sub sirul lung de mindri tei Sedeau doi tineri singuri: - O, lasă-mi capul meu pe sin, Iubito, sã se culce Sub raza ochiului senin Si negrit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gindirile străbate-mi, Revars liniste de veci Pe noaptea mea de patimi. Si de asupra mea rămii Durerea mea de-o curma, Căci esti iubirea mea dentii Si visul meu din urm. Hyperion vedea de sus Vimirea-n a lor fată; Abia un brat pe gît i-a pus Si ea l-a prins in brate... Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi, blaie. Ea, imbătat de amor, Ridică ochii. Vede Luceafarul. Si-ncetisor Dorintele-i increde: - Cobori in jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si in gind, Norocu-mi lumineaza! El tremur ca alte dăti In codri si pe dealuri, Calauzind singurtti De miscătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut In mări din tot înaltul: - Ce-ti pas tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Traind in cercul vostru strimt Norocul và petrece, Ci eu in lumea mea mã simt Nemuritor si rece.

Coaie, o ascult de 2 zile in continuu, nu pot să cred că ceva de care fugeam în liceu că de dracul, ar putea să mi placa așa mult mai tarziu

cel mai bun și plăcut mod de a învăța, prin muzică! foarte frumoasă ideea. o idee bună, melodie pe măsură!

Am de invatat pentru poimaine , mama , chestia asta ma ajutat atat de mult !!

Sunt frumoase versurile chiar acum ascult

Dapp, oficial e 2021 si inca ascult asta...

pana sa ascult minunatia asta, n-am realizat ce frumoasa e poezia asta

2017 și tot nu ești mult mai apreciat de cât trebuie. 😢

Daca Eminescu ar trai in zilele noastre nu l-am mai auzii in poezii,l-am auzitli pe beat

Mi-e scarba cand vad cati mucosi il huliti pe geniul poeziei romanesti, iar voi sunteti straini si de normele elementare ale limbii romane. Deschideti ochii si nu mai traiti in ignoranta

Iti multumim pentru tot Ektro, pace

Tot respectul pentru tine! Bravo,foarte buna treaba!

Super tare, te susțin la toate videourile

Ea, imbatata de amor, Ridica ochii. Vede Luceafarul. Si-ncetisor Dorintele-i increde: - "Cobori în jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si în gând, Norocu-mi lumineaza! " El tremura ca alte dati In codri si pe dealuri, Calauzind singuratati De miscatoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut In mari din tot inaltul: - "Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Traind în cercul vostru strimt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor si rece. "

frumos bravo ! esti o stea printre stele !