Multumesc!

mulțumesc pentru sugestie, voi aborda acest subiect într-un material viitor

Băile/piscinele comune erau omniprezente în cultura greco-romană a secolului 1 și nicăieri în Noul Testament nu sunt condamnate în vreun fel. Din perspectiva teologiei reformate biserica nu are dreptul să inventeze reguli. Ce ne interzice Dumnezeu prin legea morală trebuie respectat, dar noi nu facem alte porunci dincolo de ceea ce avem negru pe alb în Scripturi. Este amuzant cum neoprotestanții sunt oripilați de regulile inventate de biserica medievală dar el la rândul lor inventează tot felul de reguli fără număr.

Vlogul nu este despre slujbele celor ordinați în biserică ci despre statutul spiritual al femeii și al bărbatului care nu este ordinat. Veți putea descoperi o continuare a discuției în următoarele articole: www.evanghelicreformat.org/blog/2024/7/8/brbatul-nu-este-capul-spiritual-al-femeii www.evanghelicreformat.org/blog/efeseni-5-femeia-politista www.evanghelicreformat.org/blog/confuzia-lui-bavinc-si-preotia-crestina

@@mihaicorcea87 Mulțumesc!

@mihaicorcea87 Totuși mă aștept un răspuns la comentariul despre 1Cor.11 la care v-ați referit în clip! În comentariul acela nu m-am ref.la slujitori ordinați ,nici în celelalte comentarii și deci nu știu de ce dvs. ați înțeles așa!?

în expunerea dvs ,,bărbatul nu este capul spiritual al femeii,, porniți,iarăși, de la premise greșite in interpretarea 1Cor11!!! De unde din text ntelegeti că ap.Paul se ref. la ,,ordinea socială,, care nu trebuie tulburată? Astfel primele versete descriu o ierarhie a autorităților și în această ierarhie bărbatul are atribuții pe care femeia nu le are! Această ordine de autoritate str exprimată prin acoperirea sau neacoperrirea capului în închinare! Biserica lui Hristos este compusa din bărbați și femei iar capul este Hristos! Deci este neavenit in a combate ideea superiorității spirituale a bărbatului prin acest text! Totuși Scriptura îl numește pe bărbat capul soției sale,! Această prerogativa a bărbatului are și valențe spirituale și nu numai căci este comparata cu relația între Hristos și Biserica!

Interpretarea dvs la Ef.5 :21-31 ignora mențiunile din text ref. la Hristos și Biserica ,v23,24,25! Deci toată argumentația dvs pornește de la premise greșite pt.ca citiți textul prin ochelarii culturali !Cu același argumente aprobați,probabil, și cazurile de femei pastor și predicatori in Biserica formata din bărbați și femei? Deși va deziceți de feminism argumentele dvs servesc ,poate neintenționat, feminismului!

În primul rând, ”casa” în secolul 1 era ceva mult mai amplu decât în epoca modernă. O gospodărie avea între 20 și 80 de persoane inclusiv tot felul de rude, dar și slujitori/sclavi. Era în primul rând o unitate economică condusă de un paterfamilias, o unitate în cadrul căreia o femeie participa în diverse roluri. În al doilea rând această circumstanță adresată în versetul menționat de dumneavoastră nu este una exhaustivă deoarece avem în NT cazuri de femei cu o activitate antreprenorială chiar în afara acelei unități de ”casă” (după cum este cazul Lidiei). În al treilea rând aș menționa faptul că femeile sărace aveau o speranță de viață de max 30 de ani, mureau din cauza numeroaselor nașteri, din cauza dietei slabe în fieri și din cauza cancerului la plămâni. Deci diferă foarte mult circumstanțele între femeile sărace și cele mai înstărite care aveau și o viață mai lungă și nu erau slujitorare ci de multe ori stăpâne sau antreprenoare.... Tocmai de aceea, deși pentru perspectiva patriarhalistă Tit 2:5 pare foarte ”clar” a trata acel verset ca o regula universală și exhaustivă nu face decât să dovedească eroarea miopiei fundamentaliste

Textul menționat face referințe clare la bărbatul și copiii unei familii unde soției i se dau învățături. E o eroare fundamentală, o amăgire în a veni cu certitudini culturale și sociale legate de dimensiunea și compoziția familiei din primul secol care să anuleze, schilodească textul biblic insuflat divin. Iudeii din Berea citeau Scripturile și au fost lăudați de apostol pentru că astfel verificau dacă ce zicea Pavel și Sila e adevărat sau nu. Azi unora Biblia nu mai este suficientă, nici Cuvântul lui Dumnezeu. Este doar un pretext. Dumnezeu nu știa, nu a putut, a fost limitat și a informat eronat zeci de generații până a venit acum noua perspectivă adusă de teologii postmoderni. 1800 de ani toți creștinii au fost niște proști - asta argumentezi.

Perspectiva neoprotestantă pe care o reprezentați eșuează să înțeleagă natura umană a Bibliei. Biblia este cuvântul lui Dumnezeu întru totul adevărat, dar un cuvânt exprimat într-o formă umană, limitată, adaptată unor circumstanțe care uneori sunt trecătoare. Nu este vorba de ”postmodernism” ci de faptul că dumneavoastră ca urmași ai Reformei Radicale nu împărtășiți concepția despre Scriptură pe care o avea Reforma Protestantă. Tocmai pentru că, dumneavoastră radicalii aveți o concepție diferită despre Scriptură, tocmai de aceea aveți și o abordare diferită a interpretării Scripturii față de abordarea protestantă. Rezultatul abordării radicale este o interpretare superficială și mioapă care este întotdeauna anacronistă: citiți un text antic atribuindu-i semnificații moderne (ex viața casnică din modernitate) și apoi vi se pare că semnificațiile moderne pe care le asociați în mintea dumneavoastră cu textul biblic sunt mesajul insuflat divin. De fapt nu ați descoperit semnificația textului biblic ci doar folosiți textul biblic ca pe un ”loc de parcare” al ideilor care deja erau în mintea dumneavoastră modernă în legătură cu dilemele culturale stârnite de viața modernă.

​@@mihaicorcea87mai degraba cred ca a luat drept norma textul sacru, nu obligatoriu are idei preconcepute. Am observat ca problemele mai mari in familii le avem azi in comparatie cu cei din trecut. Si nu pot sa nu observ de asemenea ca filosofia aceasta moderna promovata de feminism a adus femeile in a-si abandona vechile ocupatii casnice in detrimentul aportului la asigurarea echilibrului si bunului mers al familiei. Dezastrul este mult mai evident astazi. Nu sustin ca modelul trecut este un succes total dar prin comparatie cu prezentul este un regres evident.

Pentru a adopta un text biblic ca normă înseamnă să îl interpretezi, să analizezi semnificația celui text și să ajungi la concluzii legate de cum se aplică. ”Simplitatea” din interpretarea fundamentalismului pare foarte pioasă dar de fapt este superficialitate și nimic altceva decât citirea în text a propriilor idei preconcepute.

Greu de spus pentru ca aceste perspective de obicei transcend granitele confesionale. De exemplu patriarhalismul poate fi gasit nu doar in neoprotestantism (unde este din belsug) dar si in ortodoxia rasariteana sau in protestantismul fundamentalist.

@@mihaicorcea87 la bisericile "moderne" in multe cazuri , femeilor este interzis să predice.... Am observat că bisericile moderne care se formează din alte congregații ( ei numesc grup de inițiativă , de obicei ei cred că congregația veche "nu este destul de biblică" ) întotdeauna resping botezul bebelușilor. Eu nu am văzut până acuma a o biserică moderna , care să practice botezul copiilor. Un fenomen interesant.

Ordinarea femeilor la slujirea cuvântului este o invenție modernă care face parte din perspectiva ”totul este cultural”, nici o biserică creștină înainte de secolul 20 nu a ordinat femei la slujirea cuvântului. Tocmai acest extremism al protestantismului liberal din modernitate care relativizează toate afirmațiile biblice despre bărbați și femei și nu mai recunoaște rolurile diferite pe care le au bărbații și femeile alimentează și mai mult extrema opusă a patriarhalismului. Tocmai de aceea ambele extreme, atât liberalismul ce ordinează femei cât și patriarhalismul ce segreghează femeile sunt fenomene moderne care își au originea în secolul 20 și în conflictele culturale ce se nasc din ideologiile moderne. Biserica istorică și protestantismul confesional pe care îl continuăm noi ca biserică reformată evită ambele extreme. Excluderea femeilor de la ordinare nu este o chestiune culturală ci o chestiune de vocație conform hotărârii lui Dumnezeu. În lumea greco-romană existau mișcări religioase păgâne unde femeile aveau un rol liturgic proeminent, Noul Testament nu le exclude de la ordinare pe considerente culturale ci pe motive ce țin de modul în care Dumnezeu a hotărât rolurile bărbaților și ale femeilor. Noi recunoaștem rolul distinct pe care îl are femeia și căruia bărbatului nu i-a fost dat (rol în nașterea de copii) și rolul distinct pe care îl are bărbatul căruia femeii nu i-a fost dat (rol nașterea spirituală a oamenilor prin slujirea cuvântului, după cum vorbește și Pavel despre slujire în limbajul durerilor nașterii Gal. 1:19). În același timp, deși femeile în protestantismul confesional istoric (la fel ca în restul creștinismului istoric) nu au ordinarea la slujirea cuvântului, este de reținut că nu sunt segregate de viața creștină pe care bărbații o au în biserică, nici de conversația teologică ce are loc între bărbații bisericii. În sensul acesta se poate observa prietenia apropiată care a existat între reformatorii secolului 16 și femei educate ale vremii care nu aveau discuții doar cu soții lor ci și cu slujitorii bisericii și cu alți bărbați din biserică.