„Iubirea este singura putere prin care sufletul învinge moartea.” (Pr. Dumitru Stăniloae)
.
„Sămânţa de muştar este simbolul Împărăţiei Cerurilor, în înţelesul creşterii ei de la ceva foarte mic către ceva uriaş. Mântuitorul, vorbind poporului în pilde despre Împărăţia lui Dumnezeu, spune că „asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui” (Luca 13, 19). Aceasta înseamnă că Împărăţia Cerurilor în sufletul omenesc va deveni mai mare decât orice altceva care creşte în suflet. Ramurile sale vor atinge Cerul şi Îngerii lui Dumnezeu vor veni pe aceste ramuri.” (Sf. N. Velimirovici)
_______
/ preotovidiumartis
.
un gând frumos, o picătură de iubire, aici: picaturideiu...
_______
„ ...ştim că toate lucrurile lucrează împreună, spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu." (Romani 8:28)
_____________________
„Dacă ai semăna iubire:
La un magazin, în noapte,
S-a oprit un trecător.
A bătut discret, în poartă
Și-i deschise un negustor!
Fără însă să-l privească,
Pe cel care i-a deschis,
Începu să povestească:
Am bătut, atras de scris !
Eu treceam din întâmplare
(Și-s mirat, cinstit vă spui),
Scrie c-aveți la vânzare,
Darurile Domnului !
Negustorul îi surâse:
- Spuneți! Ce ați fi dorit?!
N-aţi bătut la porţi inchise.
Spuneți şi veți fi servit!
Când își inălță privirea
Și-o opri pe negustor.
Și mai mare-i fu mirarea,
Căci e-un înger păzitor!
Curios, străinu' întreabă:
Vreau sã cumpăr! Costă mult?!
Îngerul cel fără grabă,
Spuse: --Totu-i gratuit!
Gratis?! zice trecătorul,
Plin de curiozitate!
Cât de generos e Domnul,
Că ne dăruie din toate!
Stau pe rafturi așezate,
Lucruri ademenitoare
Pachețele cu speranțe,
Cu iubire și iertare!
Cu credință, fericire.
Nu îi pare să lipsească,
Nimic din ce își dorește,
Toată rasa omenească!
Greu de ales și totuși, cere:
Să îmi dai, te rog, iubire...
Și-apoi să-mi dai iertare,
(toată o vreau !) și fericire!
Să nu uiți să-mi pui speranța,
Singura ce îmi rămâne
Ori de câte ori viața
Tot la probe mã supune!
Și gândindu-mă la semeni,
Dă-mi salvarea, dacă vrei
Pentru rude și prieteni,
Pentru mine și ai mei.
O sticluță de credinţă,
Cât mai multă sănătate,
Mie, pentru orice ființă.
Ce zici îngere? Se poate?!
Îi prepară un pacheţel.
Am pus tot ce aţi cerut!
Străinul, privind spre el:
Murmură: --Speram mai mult!
Tu, te așteptai mai mult!
Dar aici sunt foarte multe!
Dumnezeu ţi-a dăruit,
Doar semințe și nu fructe!
Tu le ești agricultorul!
Ia-le ! Fructele vor crește!
Căci așa a lăsat Domnul:
O sămânță se-nmulţește!
Dac-ai să semeni iubire,
Tot iubire-ai să culegi!
Când vei seamăna iertare,
Roadele-ți vor fi întregi!
Chiar și când este furtună
Și-n asprimea vântului,
Să salveazi întotdeauna,
Darurile Domnului!”
_____________________
„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmul 26; 1, 2)