“Bau”.

De-a lungul vieții am avut parte de două întâmplări "paranormale", ambele vizând pe bunicii mei. Prima și poate și cea mai înspăimântătoare dacă pot spune așa, a avut loc acum câteva veri când, venind dintr-un parc împreună cu mama și mătușa mea, am avut impresia că omul ce venea din fața noastră era exact bunicul meu, care murise cu doar câteva luni înainte. Îmi aduc și acum perfect aminte că am înghețat de spaimă în mijlocul străzii și am tot privit omul acela până când a trecut pe lângă noi și s-a făcut dispărut prin mulțimea de oameni prezenți în jurul nostru. Am crezut inițial că totul s-a petrecut doar în mintea mea, dar faptul că mătușa mea a deschis subiectul și a relatat același lucru, mă face să cred că ceva-ceva a fost acolo. A doua întâmplare, îl vizează pe bunicul din partea mamei. Cu o săptămână înainte de a deceda, am visat că bunicul celei mai bune prietene fusese ucis de tren și avea gura poziționată într-un fel tare ciudat, cumva strânsă într-un colț. Deși nu am dat prea mare importanță în momentul în care m-am trezit, abia după o săptămână am suferit poate șocul vieții mele. Când am mers să aprind o lumânare în locul unde sicriul bunicului meu se afla, am spus să arunc o ultimă privire celui ce mi-a înseninat copilăria cu poveștile lui. Când mi-am îndreptat privirea înspre el, am putut vedea pe chipul său aceeași imagine pe care o avusesem în vis - un chip posomorât, cu gura strâmbă. Din cauza spaimei care mi-a învăluit instant întregul corp, nu mi-am mai putut privi nicio secundă bunicul decedat. Îmi era mult prea frică să îl privesc. Nu știu cât de "paranormale" sunt aceste chestii sau dacă o să mă credeți. M-am gândit totuși să le împărtășesc aici, cu voi, deoarece nu am avut niciodată curajul să vorbesc cu glas tare despre ele. Nici măcar în ziua de astăzi, deși au trecut ani buni de la cele întâmplate.

Acel moment cand videoclipul nu are reclama nici la inceput, nici la mijloc, nici la final. Superb!

Ar fi o idee să cauți pe net sa vezi dacă au mai fost persoane cazate acolo care au trăit experiente similare. 🙂

Doamne, muream de frica ! Culoare secrete, obiecte personale lăsate , podele care scârțâie … nimic curat acolo…nu știu dacă reușeam sa stau mai mult de o seara. Ați fost taaare curajoase!

Hello! Ne plac poveștile cu psiho-pupu pentru că probabil majoritatea a trăit ceva în direcția asta. :)) Am rememorat și eu acum un episod trăit acum vreo 4 ani, într-un hotel monument istoric unde ce-i drept se zvonea că în urmă cu ceva timp fusese cineva care se împușcase acolo. Exact în camera în care eu și cea mai bună prietenă avea să locuim vreme de vreo 3 luni. Coincidență sau nu, cu doar câteva zile înainte să pierd un om extrem de drag se întâmpla chestiunea. M-am trezit din somn după vreo oră după ce adormisem. Era un hotel vechi și în ciuda finisajelor mai recente, comuniste, era clar că mă așteptam ca una-alta să mai scârțâie și să nu funcționeze pentru că deh, clădire veche. Ciudat era că, în loc să aud podeaua, tramvaiul sau orice altceva, auzeam cum apa de la toaletă se trăgea încontinuu. Am bănuit inițial că era prietena mea la baie, dar am văzut că dormea liniștită lângă mine. Apoi am zis că o fi fost de la alte persoane cazate în camera de vis-a-vis (eram la ultimul etaj, ultima cameră de pe stânga și exista doar o cameră vis-a-vis). Am așteptat ore bune, dar sunetul nu contenea. Mi-am zis apoi că probabil s-a stricat toaleta, dar mi-a fost prea frică să cobor din pat și să verific, așa că m-am hotărât să semnalez problema la recepție dimineața. Problema e că sunetul mă consuma psihic și emoțional și nu mai reușeam să adorm. Mi-am pus într-un final căștile și am adormit. Dimineața nu se mai auzea apa aceea. Prietena mea a zis că nu a auzit și că nici nu a fost vorba de ceva reparație. Totuși, eu rămân convinsă că ce am auzit a fost pe bune. La câteva zile distanță, eu, care dorm cu pătura strânsă sub bărbie și la 30 de grade, m-am trezit că pătura mea ajungea la o distanță considerabilă de pat, întinsă ca și cum ar fi fost pe pat. Și nu o singură dată, ci în două nopți diferite. Au fost clar niște lucruri dubioase acolo și doar acolo, în acea cameră. Am locuit încă 6 luni în același hotel, într-o altă cameră, de data asta singură, dar nu am mai trăit niciodată aceleași lucruri. Prietena mea a spus că a simțit și ea un fel de prezență dubioasă, dar nu s-a concretizat în a auzi sau vedea vreodată ceva suspect acolo. Întâmplător, într-o seară, ne aflam mai mulți colegi de serviciu la restaurantul hotelului și jucam ceva. Momentul în care am decis că eu trebuie să mă mut de urgență de acolo a fost când colegii mei povesteau legende din hotel și aminteau de oameni care de-a lungul timpului s-au plâns că au auzit sunete sau lucruri nefirești. De altfel, doamnele de la recepție erau și ele îngrozite de nopțile la etajul 3 pentru că, după spusele lor, când au mai fost chemate de diverși oameni să verifice ce se aude...au auzit și ele lucruri mai diferite. Chiar m-au întrebat, mai mult în glumă, dacă și eu am auzit vreodată ceva. Atunci am înlemnit. Pentru că până atunci eu nu știam de domnul care s-a sinucis acolo sau orice altă poveste care să-mi fi influențat subconștientul. PS. După comentariul kilometric pot doar să zic că eu cred în energii și cred că unii oameni sunt mai receptivi decât alții în a le simți. Și eu am sentimentul că am mai fost în anumite locuri și uneori simt că unele case mă copleșesc și simt nevoia să le părăsesc cât mai repede.

Înfricoșătoare poveste si mai ales descrierea prietenei tale m-a facut sa ma transpun cu voi in acel moment. Personal, cred ca ceea ce s-a întâmplat acolo a fost ca a intrat cineva in carne si oase prin acele usi secrete, cineva care avea cheile cu care sa deschida acele usi inchise. Tind sa cred asta pentru ca e prea mare coincidența sa fi vazut si simtit amândouă acelasi lucru in acelasi timp (visele/ nalucirile nu prea se transmit de unii la altii). Dar cat timp nimeni nu ne-a demonstrat de unde venim si unde ne ducem, adevărul nu il vom putea ști cu certitudine.

Sunt din Constanța. Noi avem aici o poveste nu tocmai plăcută despre Hotelul Intim. Se crede că e bântuit de o fată. Sunt multe povesti cu întâmplări stranii petrecute în Hotelul Intim, însă principala poveste pe care o știu toți din zonă spune că o tânără orfană bolnavă de leucemie a murit într-una din camerele hotelului. Neavând vreo rudă, angajaţii hotelului s-au ocupat de înmormântare, apoi i-au pus lucrurile în beciul hotelului. Dar multă vreme, peste noapte, lucrurile ei reapăreau în faţa camerei în care locuise. Eu multa vreme am fost sceptică în privința acestor lucruri până când mi s-au întâmplat mie personal. Știi cum se spune până când nu te lovești de pragul de sus nu îl vezi pe cel de jos și mi-a deschis puțin ochii asupra unor lucruri. Tot într-o clădire istorică, consacrată din Constanța și anume vestitul Cazino de pe faleză, atunci când încă era părăsit. Am fost sa fac niste poze înăuntru cu niste prietene și am văzut o apariție stranie, și acum când mă gândesc mi se face pielea de găină și mi se ridică părul pe ceafă. Faceam poze cu prietenele mele într-una dintre camere, cu un candelabru mare superb, când am simțit ceva in spatele nostru, nu pot sa explic cum nici tu și nici prietena ta nu ați putut explica. O stare de tensiune, teamă inexplicabilă, parcă toate simțurile îți devin ascuțite, simți cum cineva te priveste. Așa că ne-am întors toate in direcția aceea. Atunci am vazu, era o doamnă din altă epocă, îmbrăcată cu o rochie vaporoasă din dantela albă, ne privea pe toate cu o expresie ștearsă pe chip. Nu era transparenta sau ceva anormal, era ca o persoană vie. Nu știu cât am stat acolo toate privind-o pe doamna aceea, însă la un moment dat am făcut noi o mișcare ceva, nu îmi mai amintesc exact însă cert este că doamna a dispărut pur și simplu în neant. O să țin minte chestia asta cat voi trai, cel mai mult pot sa spun cu mana pe inima e senzația de neliniște și teama ce am simțit atunci, parcă ne picura cineva apă rece că gheața pe șira spinării. Am fugit de acolo cat am putut de repede și nu cred că o să mai revin mult timp, chiar daca o sa se redeschidă după renovare. Nu mă interesează dacă mă veți ridiculiza, asta este experiența mea. Nu mă interesează comentariile răutăcioase pe această temă, așa că vă rog să vă abțineți. E o chestie umpic traumatizantă totuși. Nu cred că a fost halucinatie in grup cum se spune. Toate am văzut același lucru și am avut aceleași simțiri. Toate am fost cuprinse de panică și când am ieșit tremuram toate de frig și erau 30 de grade afara in luna august, însă parcă toată căldura din noi fusese absorbită de doamna aceea.

E foarte posibil sa fi fost o persoana reala ptr ca din ce stiu eu acele apartamente erau mult mai mari si au fost ulterior impartite in 2-3 apartamente mai mici, iar culoarele erau ptr servitori si comunicau cu toata casa :) apartamentul este superb oricum si ai avut o experienta inedita! Te imbratisez

Eu am trait cea mai ciudata experienta cu mai multi ani in urma, pe cand eram inca la liceu. In acea zi, venisem de la scoala foarte obosita si adormisem bustean pe canapea. N-as putea spune cat apucasem sa dorm, insa imi amintesc de parca s-a intamplat ieri ca m-am trezit sarind la propriu din canapea deoarece mi se aruncase apa in față. Speriata, am ciulit instantaneu urechile asteptand sa ii aud pe unul dintre parinti fie tipand la mine, fie razand. Cum nu am auzit nimic, am mers imediat in hol pentru a vedea totusi care dintre ei venise acasa si imi facuse asta. Uimita sa constat ca sunt singura, inca si mai bulversata decat la trezire, m-am intors in sufragerie si mi-am indreptat privirea spre tavan pentru a vedea daca nu cumva s-a inundat vecinul si de aici apa. Cum nici asta nu se intamplase, m-am asezat buimaca pe canapea incercand in continuare sa gasesc o explicatie. Mi-am spus ca sigur visasem si ca, probabil, doar transpirasem, insa uitandu-ma la asternut si pipaindu-mi parul, fața etc totul era ud exact de parca cineva aruncasa o cana cu apa si in niciun caz ca atunci cand transpiri. Chiar am cautat in jurul meu si apoi prin restul casei o cana, pahar, orice inca ud de apa gandindu-ma ca poate sunt somnambula si mi-am facut singura figura cu apa. Stiu, suna teribil de amuzant si nebunesc, insa, la peste 20 ani de atunci, inca nu am o explicatie pentru ceea ce s-a intamplat in acea zi. Mentionez ca nu am crezut si inca nu cred in fantome.

Eu am trait experiente similare, indeosebi in Romania. Aici in italia cand am povestit nimeni nu ma crede si spun ca e doar in mintea mea. Probabil noi in Romania credem mai mult in asemenea chestii,nu stiu. Prima experienta a fost intr o seara cand ma intorceam cu un prieten de la casa altei prietene care statea peste drum de noi, era ora 12 noaptea, iar cand traversam strada la un moment dat ne am intors capul in stanga unde era o rascruce de drumuri si am vazut in jur de 4-5 caini negri mari care stateau si se uitau la noi. Aveau asa ochii rosii si ne priveau fix. L-am intrebat daca si el vede ce vedeam eu insa el era deja fugit si plangand catre usa blocului nostru, el fiind mai mic decat mine. A doua experienta a fost cand ma intorceam cu o prietena de la o discoteca la noi in comuna. Ne intorceam pe jos pt ca nu era departe, era din nou ora 12 noaptea, iar la statia de autobuz (ultimul autobuz trecea la ora 21:30 !!) era o femeie slaba care statea jos acolo unde se asteapta autobuzul, cu o valiza langa ea, avea o gluga in cap. Eu i am spus prietenei mele "ce o face femeia asta asteptand masina asa tarziu" iar in momentul acela ea a ridicat capul avand acea gluga pe cap, insa in acea gluga nu era nimic , era gol, negru,fara un chip. Ne am speriat ,tremuram,am intors capul imediat sa nu ne mai uitam la ea, si stiu ca ii spuneam ei sa nu cumva sa se uite inapoi ci sa continuam sa mergem inainte. Pt ca la noi se zice ca daca vezi asemenea chestii ciudate, sa nu cumva sa te uiti inapoi,ci sa iti continui drumul tau inainte. Stiu ca nu imi mai simteam picioarele de cat tremuram ,nu stiu cum am ajuns acasa dar ne era tare frica. Vezi tu, mie mi se spune ca a fost in mintea mea, insa am fost mereu cu cineva care a vazut mereu ceea ce vedeam eu ... Sa fi fost in mintea noastra nu stiu, dar ceea ce simti cand traiesti asa ceva nu uiti toata viata, si nu poti explica altora acea senzatie. Doar cine le traieste intelege. Te pup si mi a placut mult acest video !!

Foarte interesantă experiență și delicat modul în care ai prezentat-o încât să nu influențezi nicio părere. Cu siguranță există lucruri peste nivelul nostru de înțelegere.

Numai când văd acel apartament mă apucă tot felul de stări, n-aș fi stat acolo Ever🤣. Oricum casele vechi mi se pare că au tot felul de energii dubioase. Apropo de pisici, și mie mi s-au întâmplat chestii ciudate cu ele, după ce a murit bunicul meu. Amândoua și-au fixat privirea spre un perete alb, au început să miorlăie și apoi își mișcau privirea ca și cum s-ar fi mișcat cineva. A fost super creepy situația și chiar cred că animalele simt și văd lucruri pe care noi nu le vedem. A fost super interesant video-ul❤️

Cand ai adus aminte de oameni care pierd pe cineva drag, mi-au dat lacrimile. Eu am pierdut-o pe mami pe 30 octombrie :( si nu credeam ca se va intampla vreodata asa ceva.. era in spital, de covid, de 10 zile. Si inainte sa ma sune de acolo sa ma anunte, s-a intamplat ceva ciudat ce m-a pus pe ganduri si mi-a facut pielea de gaina. Stateam pe banca cu cumnata mea si nepotii pe langa noi, era soare, caldut, nici firicel de vant. Liniste. Dintr-o data, langa noi a cazut un cos de gunoi. Ne-am uitat una la alta si mi s-a facut pielea de gaina. Atunci am simtit o mare frica si de ce mi-a fost frica, s-a intamplat. In max juma de ora m-au sunat de la spital sa imi spuna...sunt sigura ca mami a trecut pe langa noi. La o saptamana dupa ce am pierdut-o, am vazut un curcubeu pe un nor, in plina zi cu nori albi pufosi. Pe alt nor vazuse inainte si fratele meu, in forma de cruce. Suntem siguri ca a fost mami :( . Mai ales ca ii trimisesem la spital un mesaj de incurajare pe o foaie A4 si am desenat un curcubeu. Nu stiu cum am putut sa scriu despre toate astea. Nu e deloc usor, dar mi-ai adus aminte. Foarte creapy casa din Paris, chiar ma gandeam ca esti foarte curajoasa sa dormi cu prietena ta intr-o casa mare straina. Cred ca intepeneam daca vedeam usile alea incuiate sau daca auzeam ceva noaptea.

Buna Andreea! In casele vechi, acele culoare erau facute special pentru servitorii casei. Astfel ca, majordomul sau camerista sa nu incomodeze pe locatari, sa nu umble cu tava cu mancare prin saloane, ei trebuiau sa fie prezente discrete. Deci nu erau “culoare secrete”, ci cred eu mai degraba incaperile personalului. Ce mi se pare bizar este ca acolo erau haine si obiecte de toaleta. Primul care pare a fi “ciudat” in povestea asta este cel care v a inchiriat.?! Cine inchiriaza nu tine asa ceva in apartament, exact cum ai spus si tu. Decat daca are niste “doage lipsa” saaau daca cineva locuieste acolo. Poate cineva locuia acolo si mai facea un banut extra inchiriind, dar oricum faptul ca noaptea voi ati simtit ceva ciudat confirma ca ceva era neregula, indiferent cum o dam. Uite de asta eu evit airbnb pentru ca nu stii niciodata peste ce proprietar ciudat dai, cine are acces in apartament etc. Prefer hotel!

Ah, așteptam de mult povestea asta! Locul chiar arăta plin de istorie și de energia vremurilor trecute, ar fi fost puțin bizar să nu se întâmple chiar nimic. Foarte ciudată faza, iar având în vedere că atât tu, cât și Andreea v-ați trezit, v-ați uitat către același punct, ați avut același sentiment neplăcut dimineața înseamnă că a fost ceva acolo cu adevărat. Dacă a fost un spirit, tind să cred că nu era unul malefic, cu intenții rele, ci doar ceva ce venea "la pachet" cu apartamentul, un protector, un urmaș al lumescului generațiilor trecute. Ar fi interesant de aflat de la proprietari ce și cum, deși bănuiesc că nu ar fi deschiși neapărat să discute despre asta. Și eu am avut astfel de experiențe în casa în care locuiesc. Nu e nici pe departe atât de veche, n-are nici măcar un secol, dar ambii mei bunici au murit aici, unul din ei într-un mod cu adevărat tragic. Încă de când ne-am mutat aici, am simțit de foarte multe ori o prezență puternică în casă, mai ales atunci când rămâneam singură. S-au întâmplat chestiile clasice: trântit de uși când nu era curent care sa le miste, obiecte căzute deși n-ar avea cum să cadă, umbre pe la geamuri etc. Niciodată nu m-am simțit amenințată de această prezență, ci doar sâcâită de aceste mici gesturi de "bântuială" de care chiar m-aș putea lipsi. Acum ceva vreme, pasionată de vrăjitorie, cristale, inferferențe ale lumii noastre cu altele, pe care nu le putem percepe decât foarte vag și alte buhuhu-uri tematice, am decis să mă ocup personal de acest spirit ușor nesuferit, mai ales că și-o cam luase în cap, manifestându-se cu regularitate și aducându-mă în pragul panicii de fiecare dată. Cum în popor se zice că între Paște și Înălțare, sufletele celor trecuți la cele veșnice se pot întoarce pe pământ să-și viziteze familiile rămase în viață( fie vorba între noi, ori vii să stai cu noi la masă, ciocnești un ou, ori mă lași nesperiată), m-am gândit că-i un moment propice să cer socoteală sus-numitului spirit. După sacrificii nocturne, pacturi cu necuratul și alte blestemății ( glumesc, desigur, n-a fost așa complicat), am aflat ce bănuiam deja: că într-adevăr, există un suflet rătăcit in casă, dar este un umil protector și nu vrea neapărat să deranjeze. Măcar nu mută chestii ( bine, încă nu m-am trezit cu patul în mijlocul grădinii) , nu se holbează noaptea la noi cu dormim ( sau nu-l simt eu), nu sperie nici ciurda de pisici adorate ( poate-l sperie ele??), e chiar un strigoi ok. Poate e doar timid, sau îi e lene, ori l-au băgat în sperieți puterile mele de mare Mafalda :))) Înțeleg deci perfect situația, ba chiar mi-ar plăcea să am și eu o astfel de experiență, să mă iau la întrecere de bântuit cu orice spirit care încearcă să facă pe interesantul și să-mi tulbure prețiosul somnic.

Buna Andreea, Am si eu o poveste personala. Era vara anului 2010, fiind copil pe atunci stăteam afara cu ceilalti copii mai mari mai mici, locuiam la sat in perioada aceea. Cred ca eram 10 (nr. persoane) in total, se intunecase destul de bine, de fapt cred ca era aproximativ ora 22:00. Noi ne jucam si alergam pe acolo, intamplarea face ca am traversat o straduta, care gazduia o casa foarte veche, avea doua etaje, ferestre imense, chiar si o usa mare din lemn. Cu totii stiam de ea si nu era nimic special cu casa respectiva, doar un mic detaliu si anume casa nu apartinea nimanui. Acum, nu vreau sa par nebuna sau altceva, nici nu stiu exact de ce m-am dus pe acolo, insa un singur lucru stiu. Am vazut o fetita de vreo 9 ani care statea in drum (strada nu era foarte bine iluminata)...am crezut ca era unul dintre copii de afara, dar in mai putin de o secunda a disparut. Nu stiu exact daca mi-am inchipuit sau poate este alta explicatie acolo. Dar eu am vazut fetita aceea si stiu sigur de asta! P.S Da, eu cred ca exista si alte energii pe lumea asta si eu cred prima varianta a ta! Pupici😍🤩🥰

Piele de găină 😳 chiar dacă dormeai subconștientul lucrează si cu siguranță ceea ce ai simțit a fost acolo. Pentru siguranța data viitoare fără camaruțe închise dubios, niciodată nu se știe peste ce psihopat poți da.. Partea buna 🙆 pozele sunt demențiale chiar a fost o casa superba! O mare mare placere sa te ascult, te urmăresc cu drag 🤗

Și eu am trăit, in timpul facultății, o experiența asemănătoare. Doar ca a fost de câteva luni, aproximativ un an. Mi-am luat chirie in primul an de facultate intr-o casa foarte mare, pe stil vechi. Cu grijaje la geamuri, holuri imense un oglinzi aurii, mobilier de “conac vechi” scări interioare din beton cu fier negru, pod plin cu haine vechi și mult mobilier uitat acolo. Se face ca, camera mea, era fix in fata scării care ducea in beci 🙃 toate trosneau acolo, încercam mereu sa ma liniștesc cu asta, însă ajunsesem intr-o perioada in care începea sa trosneasca masa de televizor încet apoi din ce in ce mai tare… stăteam in pat și simteam sa ma uit într-un anumit loc lângă masa aceea de televizor și simteam o frica uriașă. Luminile din casa aceea erau foarte slabe.. in baie preferam șampon in ochi decât sa ii închid 🙃Am slăbit in anul acela 15 kg pentru ca lucram și efectiv nu dormeam noaptea de loc de frica, doar ce prindeam somn după amiaza ca era încă lumini, însă când ieșeam la 22 de la munca, dormeam doar între 7 și 12 dimineața. Încă și acum simt o frica de ma cuprinde plânsul. Pe vremea aceea, era o camera la un preț foarte mic și la doua străzi de facultate. Nu știam cum este cu mijloacele de transport din București și nu aveam nici curajul sa caut in alta parte. Era o teama prosteasca. Însă stiu ca acolo am simțit multe prezente, nu doar una. Asta pana când intr-o dimineața la 3 m-am văzut eu pe mine dormind in pat, levităm deasupra mea, (nu stiu daca delirăm de la oboseala și frica) și m-am speriat atât de tare încât am sunat-o pe mama mea plângând isteric. Am plecat de acolo cu tot bagajul in doua zile de acolo. Plus multe altele. So, you are not alone! ❤️ ly

Si în ton cu povestea ta, în ultima parte din clip se întunecă de multe ori imaginea:))). Te a ajutat și soarele sa creezi cadrul perfect!:)

Bună, Andreea! Mă bucur ca ai împărtășit cu noi această experiență,te urmăresc de mulți ani dar nu îmi amintesc să îți fi comentat vreodată pentru ca ,recunosc,îmi place mai mult să te ascult. Dar pentru ca ai deschis acest subiect îmi fac curaj să las aici un comentariu și să îți împărtășesc o experiență similară pe care am trait-o în timp ce eram eram cazată intr-o casa veche ,superbă.În toiul nopții ne-am trezit amandoi din cauza "scârțâitului" tavanului care se auzea deasupra noastra foarte puternic. La acel moment am crezut ca sunt doar cei cazați deasupra noastră care nu au somn,însă la micul dejun proprietara ne-a spus ca momentan au camere disponibile doar la etajul 1 întrucât mansarda este în renovări și ca poate au fost niște pisici. Ni s-a facut mai tare frică când am aflat că deasupra noastră nu era nimeni cazat pentru ca nu credeam niciunul ca niște pisici ar fi fost atat de grele încât sa scârțâie tavanul în așa fel din cauza greutății lor.

Andreea, este un subiect foarte inspirat,ar fi foarte tare astfel de episoade și cu Ana Rubeli de la aiciastat, cu siguranță a trăit și ea astfel de întâmplări în decursul carierei sale! 🤗mi-a plăcut foarte mult acel episod ❤

Lumina a colaborat cu tine perfect pentru subiectul clipului acesta. Ce mi-a plăcut!🤗

Si eu cred la fel ca nu suntem singuri in universul asta, chiar daca inca nu putem demonstra lucrul asta. Eu am mai mereu senzatii de deja-vu, parca cunosc de undeva situatia si decorul din jurul meu. Pentru o fractiune de secunda am impresia ca am mai trait momentul ala sau cel putin l-am visat.🙄😂😂

Intamplarea ta imi aduce aminte de un film vazut acum vreo doi ani. Era vorba de un tip care isi inchiria apartamentul din New York in special femeilor pentru a le urmari noaptea! Si avea tot asa gen o camara unde se inchidea si de unde le urmarea. Sincer, nu exclud varianta sa fi fost chiar un om care a intrat in casa noaptea. Bineinteles ca nu exclud nici varianta cu „spiritele“. Si mie mi s-au intamplat chestii ciudate imediat dupa moartea bunicilor in sensul ca inca le simteam prezenta in casa.

Buna, Andreea! Ma bucur ca in sfarsit ne-ai povestit "patania" din Paris. Personal fac parte dintre acei oameni care cred in spirite (si voi povesti cate ceva imediat), asa ca, ma bucur cumva sa vad si povestile altora, care imi confirma ca nu sunt "cu-cu" :)) Este un pic mai inspaimantator sa credem ca a fost un om in camera aceea, pentru ca oamenii chiar sunt capabili sa faca rau, insa eu cred ca a fost un spirit (cum spuneai si tu, al cuiva care a trait, probabil recent, acolo), pentru ca, rational vorbind, daca ar fi fost o persoana, parchetul ar fi scartait mai mult si poate s-ar fi auzit si o usa, sau altceva care sa denote prezenta umana. Spun si de ce cred in spirite. Intai, stiintific vorbind, totul este energie, si noi si animalele si orice e viu, si, la fel ca o stea care moare si noi o vedem in continuare si dupa milioane de ani, si oamenii si alte fiinte lasa in urma lor un fel de "umbra" de energie, care nu dispare imediat. Mai cred si ca moartea nu este decat o alta forma de viata, iar ca unii oameni nu vor/pot sa se desprinda de tot de viata asta, atunci cand le vine momentul sa plece, fie pentru ca sunt prea atasati de corpul acesta (gazda), fie pentru ca le este mila de cei ramasi in urma sau poate chiar frica de ce ar putea urma. Referitor la povesti, voi incerca sa fiu scurta. Ceva similar cu ce vi s-a intamplat voua am patit eu si sotul meu. El s-a trezit in mijlocul noptii privind speriat catre usa camerei in care eram, iar eu l-am simtit ca s-a trezit si, privind in aceeasi directie, i-am descris ce am vazut, el confirmand ca vede acelasi lucru, si anume, o femeie in flacari plangand. Alta poveste, legata de persoanele dragi: locuiesc cu sotul in casa parintilor mei, mama s-a mutat intr-un apartament mai mic, tata nu mai este. Dupa ce s-a dus tata, l-am simtit in fiecare an in casa (o senzatie de caldura si imbratisare) in preajma Craciunului, Pastelui, zilei lui de nastere si zilei in care a decedat, FARA sa ma gandesc la el. Alta poveste, cu pisica noastra de data asta, o am acasa. S-a trezit sotul intr-o dimineata sa mearga la baie si pisica noastra se afla in hol, privind catre sufragerie si fiind toata infoiata. El s-a dus in sufragerie, s-a ridicat instant parul pe el, iar pisica refuza sa intre in camera. M-a trezit pe mine, m-am dus in camera si am simtit acelasi lucru, precum si o senzatie acuta de frig (ne asteptam sa iasa aburi din gura, desi, iarna fiind, caloriferele duduiau de caldura incat stateam in tricou). Simtind frig, mi-am dat seama ca nu este spiritul tatei, si, mai mult decat atat, ca nu este unul singur. Luna, pisica noastra, statea in hol infoiata, privind fix cand catre canapea, cand catre unul dintre fotolii. Eu mi-am facut curaj si am vorbit, cerandu-le fie sa ne spuna/arate ce vor, fie sa plece si sa nu ne mai sperie pisica. Instant s-a incalzit in camera, iar parul de pe noi s-a potolit si pisica a intrat in camera. Ne-am asezat amandoi peste locurile unde se uita pisica, crezand ca poate asa ne comunica ceva si iar s-a ridicat parul pe noi, cateva secunde insa. Nu am aflat ce vor, dar ceva din energia lor era diferita, ceea ce m-a facut sa cred ca este vorba despre un cuplu, niste spirite ratacite. Cu cateva zile in urma am vizitat mai multe zone istorice din tara, ceea ce ma face sa cred ca am "colectat" ceva in acea excursie. Eu am plecat la serviciu, aparent cu unul dintre spirite, iar sotul a ramas acasa cu Luna, insa in alta camera, cu celalalt. La fel ca la tine, Andreea, a scartait un pic parchetul intr-o zona a camerei in care nu se afla nimic si nimeni teoretic. Eu, la serviciu, eram singura in dimineata aceea, si am cautat pe internet cateva informatii despre sufletele ratacite, citind (si confirmandu-mi-se ideea pe care voiam si eu sa o pun in practica) ca trebuie aerisita camera/casa pentru ca acele suflete sa plece. Asta am si incercat sa fac, insa fara prea mult succes, pentru ca ceva sau cineva ma impiedica sa deschid usa de la balcon. La fel a patit si sotul dupa ce i-am transmis si lui informatia. Abia dupa ce am spus amandoi cate o rugaciune, chemandu-ne ingerii pazitori (desi nu pot sa ma consider super credincioasa, cred ca cei dragi care nu mai sunt pe lumea aceasta, ne protejeaza in continuare din alta dimensiune) am reusit sa deschidem usile si astfel sa plece spiritele/energiile/fantomele...cum vrei sa le spui. Si mai am si alte povesti dar asta a fost cea mai infricosatoare pentru noi. Nu indraznesc sa povestesc astea oricui sau prea des, insa te-am auzit pe tine si am citit aici o multime de povesti, care de care mai interesante si am zis sa impartasesc si eu voi voi experientele mele. Ti pup si spor in toati, Andreea!

Buna Andreea. Am avut o experienta similara intr-o casa din Polonia, in care eu si familia mea ne-am cazat pentru cateva zile. Casa avea cu mult peste 300 de ani si era de o frumusete cum nu am mai vazut. Dupa ce am verificat fiecare camera, am descoperit foarte multe obiecte personale, chiar si un atelier de pictura in pod. La finalul sederii noastre, o singura incapere ramasese neverificata, si anume subsolul. Ceea ce ne intriga foarte mult, era sa aflam cum functioneaza sistemul de incalzire al casei, motiv pentru care am hotarat (eu si sora mea, mai la urma si tata), sa coboram in "inspectie". Odata ajunsi acolo am descoperit foarte multa mobila veche acoperita cu cearceafuri. Continuand sa avansam, am ajuns langa o zona in care am crezut ca se afla lenjeriile de pat, pregatite pentru urmatorii oaspeti. Foloseam blitul de la telefon pentru a face lumina, asa ca nu se vedea extrem de clar. Brusc, mormanul de lenjerii a inceput sa se miste si ne-am dat seama, ca cineva dormea acolo. Probabil am tipat in momentul acela, dar am si fugit afara. Mai tarziu putin, am inteles ca defapt domnul care ne predase casa, si care ne spusese ca pleaca la apartamentul lui din oras, nu avea in realitate o alta locuinta. Cel mai probabil (speram noi), avea o alta intrare, exterioara, prin care ajungea in subsol, unde dormea, intr-un frig extrem, infofolit cu cateva plapumi. Domnul si-a cerut scuze, si nu parea rau intentionat. Doar un batranel care incerca sa stranga niste bani pentru nepotii lui. Probabil nu a fost frumos nici din partea noastra ca am cotrobait pe acolo, insa usa era descuiata, iar noi eram extrem de fascinati de casa. Totusi, in locul batranelului putea fi cu totul alta persoana.. De obicei nu comentez la niciun videoclip, insa experienta ta mi-a amintit de ceva ce am trait pe propria piele si nu am putut sa ma abtin. Sper totusi ca nu a mai fost nimeni cu voi in casa.. Te admir mult, si sper ca nu te-am speriat mai tare. Pupici!

Mama ce mi-as dorii maxim sa mai faci videocilpuri de genul !!…. Mulțumesc pentru videoclip !😊

Abordarea ta calmă atunci când povestești o astfel de experiență este liniștitoare . ❤️

Bunica mea a murit cand aveam eu 2 ani, dar cateva luni bune dupa, eu le tot ziceam alor mei ca o vad pe mamaie prin casa si ca ne face cu mana si rade la noi. Acum nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a intamplat atunci, dar mi-am speriat putin parintii in perioada aia 😅

Andreea, multumesc mult pentru clip. Mi-a dat putin fiori povestea. Cred ca multi dintre noi am trait la un moment dat o experienta neobisnuita. Ceea ce ai trait tu e foarte infricosator oricum ar fi - fie ca a fost un om, o energie sau vreun spirit ceva. Iar daca ar fi un om e iar cu atat mai ciudat - mi se pare ca trebuie sa fii un om ciudat ca sa folosesti culoarele alea noaptea ca sa intrii in camera cuiva. Unul din multele lucruri inexplicabile care mi s-a intamplat a fost urmatorul: cand aveam 13 ani, ai mei au zis sa schimbe usa de la o intrare in casa (stateam la tara), numai bine ca acea intrare e practic un hol mic care da direct da direct in camera mea si a surorii mele. Fiind vara, stateam cu usa si geamul deschis si cum in acel hol nu mai era usa aceea masiva aveam vedere direct afara. E de mentionat ca e la un oarecum inalt casa si atunci inca nu aveam scari decat de celalata parte a casei. Deci daca as fi pus piciorl afara fin acel hol as fi avut un metru si un pic pana jos. (note: toate detaliile sunt relevante). Ei bine, sora mea statea in pat (avea vedere directa afara :)), iar eu ma jucam de calculator in celalat colt al camerei. La un moment dat, sora mea (tot de 13 ani) ma striga speriata si arata cu degetul spre usa (afara) si imi spune ca e ceva acolo. Cand am vazut ce expresie inspaimantata avea m-am ridicat sa vad daca e ceva cum spune ea. Ce am vazut nu stiu nici un ziua de azi - era i chestie care desi ar fi trebuit sa fie luminata (pentru ca atat luminile din camera noastra, cat si cele de pe hol erau aprinse) arata efectiv ca un corp negru, cu ochi sticlosi si un fel de crestaturi ( nu stiu cum sa le decriu) pe cap. Nu sunt sigura foarte sigura de asta, dar cred ca am vazut si gheare. Efectiv pentru o secunda, care se simtea ca vesnicie, am inghetat, chestia respectiva uitându-se direct la mine. Cred ca ghearele sau un orice caz un detaliu pe care nu mi-l amintesc foarte bine “m-a scos” din starea de soc si am reusit sa reactionez. Efectiv am zis “aoleu” am trantit usa si m-am pus in ea. Am stat putin in liniste, socate si efectiv inspaimantate - ne gandeam ca poate e inca afara chestia respectiva. Dupa am inceput sa ii strigam pe parinti pana a venit mama la noi. Cum spuneam. Era un mentru si un pic pana sa pui piciorul afara pe pamant din holul ala, iar orice ar fi fost chestia aia, avea avea inaltimea necesara ca sa i se vada ghearele(?) sau ceva de genul. Ceea ce face poveste mai ciudata e ca pana sa ii strigam noi pe parinti, ne-au spus ca au auzit ceva trecand de doua ori pe casa ( si chiar nu ne tachinau sau asa ceva) si efectiv am dormit cu ei in dormitor (cu lumina aprinsa :)) Deci nu stiu ce a fost, dar sper sa nu mai traiesc niciodata asa experienta. Nu am reusit sa o uit nici dupa 12 ani. Nici eu, nici sora mea. 😖

Ești cea mai frumoasă și elegantă doamnă pe care am văzut-o vreodată!Iti urmăresc fiecare vlog cu foarte mare încântare!Te ador atât de mult!Sper sa nu te lași niciodată de KZfaq,nici în cazul în care vei avea copii!

Buna Andreea felicitari pentru acest vlog si in special pentru subiectul ales . Eu sunt Spiritual Life coach si Past lives regression therapist locuies in SUA de peste 5 ani iar cand am inceput sa am primele semne de trezire spirituala am experimentat fniste evenimente stranii ca cel pe care l-ai descris si au tot continuat sa apara pana in momentul de fata:)). Intuititiv i-ti pot spune ca ceia ce am simtit vi-s a vis de prezenta din dormitorul vostru ca nu era un spirit ci mai degraba o persoana reala a carui energie este din pacate ,, creepy''. Slava Domnului ca nu v-a facut nimic. Nu as vrea sa ma intelegegi gresit nu sunt nici ghiitoare nici phychic readers nimic de acest gen doar o persoana care a treut printr-un ciclu de experiente spirituale si prin urmarea unor cursuri din Statele Unite specializate in siritualitate am ajuns sa potintelege anumite lururi care pentru unii par aiurelii dar personal pot spune ca sunt reale. Dar eu asta fac cu asta ma ocup ofer asistenta oamenilor care devin,, Awaken'' si cred ca asta se intampla in acest moment cu tine. I-ti recomand din tot sufletul o carte foarte interesanta ,, Many lives many Masters'' o carte scrisa de celebrul Dr. Brian Weiss si sper sa-ti palca si sa te faca sa intelegi anumite lucruri esti un suflet frumos continua sa evoluezi spiritual pentru ca prin ceia ce faci tu exprimi iubire si liniste esti realmente o oaza de lumina si caldura sufleateasca pentru nou cei care te urmarim. Felicitari pentru Vlog

Legat de acele culoare despre care mentionezi la 12:44: este foarte posibil ca aceastea sa ffi fost destinate servitorilor. Un lucru foarte comun pentru persoanele instarite ale vremurilor respective.

Eu nu pot spune ca am văzut, treaza fiind, o anumita chestie, dar, recent pierzându-l pe tata mi s a întâmplat de câteva ori sa îl visez în camera în care stau și eu. Un exemplu fiind, eu dormind cu bebelușul în pat ( tata murind la doua zile după ce am născut, deci nu a apucat sa își vadă nepotul💔).. l am visat pe tata stand pe marginea patului și spunându-mi ca sta ca sa nu cada copilul din pat, m am speriat evident și în vis fiind conștientă ca el nu mai este: cum sa stea lângă copilul meu? . Trezindu- ma și uitându-ma, da, copilul chiar mai avea puțin și cădea din pat. Nu știu ce a fost, dacă a fost o coincidenta, dar îndurerată fiind, vreau sa cred ca el are grija de noi de acolo de sus. Ca el este îngerul păzitor al copilului meu💙

Cât de tare mi-ar plăcea să mai introduci astfel de povestiri în daily vloguri. Pupici☺️

Buna Andreea! Am asteptat de foarte multa vreme acest vlog in care sa ne povestesti despre intamplarea asta bizara. Eu sunt o persoana care crede, ca in lumea asta se pot intampla diverse lucruri fara ca noi sa le putem explica. Pot spune ca si eu am avut cateva povesti mai putin obisnuite legate de acest subiect, iar majoritatea evenimentelor care iti ridica parul pe maini, s au intamplat cand eram mica. Mi a povestit adesea mama ca intotdeauna vedeam chestii mai putin obisnuite, sau visam evenimente de pana sa ma fi nascut, de care nici macar nu auzisem. Iti inteleg sentimentul de neliniste si semnele de intrebare pe care le ai in legatura cu evenimentele petrecute in casa aceea, si pentru siguranat sufleteasca mai mult in momentul de fata sper ca prima varianta a povestii este cea reala.Ca si tine, si eu am o pasiune pentru lucrurile vechi si mai ales pentru locurile care ne spun o poveste si care au un bagaj de istorisiri de spus, dar sincera sa fiu intotdeauna am luat in calcul si sufletele proprietarilor care posibil, probabil s au atasat putin mai mult de ele, lasandu si o amprenta putin mai pregnanta decat ar fi fost nevoia. Fara sa ma mai lungesc vreau sa itit spun ca am gasit povestea ta mai mult decat interesanta sau distranctiva, ci ca o afirmatie pentru lucrurile pe care le am experimentat si eu, si vreau sa mai spun ca astept cu sufletul la gura urmatoarea istorioara de genul , bineinteles, asta daca mai ai:))) . Te stimez si te apreciez enorm si sper sa ne bucuri cu povestile si invataturile tale mult timp de acum inainte.🐈‍⬛

Exista anumite energii:negative. Eu cred,in anumite lucruri paranormale .Exista anumite lucruri ,pe care noi nu le vedem ,percepem ,etc. Esti foarte minunata ,draga mea! Superbi cerceii .Iti sta foarte bine parul .Pupicios multos!🤗😘

Am trait de-alungul vietii foarte multe astfel de experinte ciudate, dar cea mai ciudata fost cand bunicul meu a decedat iar toate lucrurile din curte au inceput sa fie mutate in diferite locuri, pasi care se auzeau prin curte, o mana rece pe umarul meu si povestirile pot continua. Mi-a facut placere clipul acesta, ca de fiecare data, ma regasesc complet.

Acel moment când sunt mai scary comentariile ca video-ul 😱

Unul din subiectele mele favorite🖤 Eu sunt undeva la mijloc, la fel ca și tine, nu știu exact ce să cred. Sincer, mi-ar plăcea să știu că există ceva, în altă dimensiune, o altă...viață. Ar fi frumos.

Wow. Asa poveste. Ar fi intr-adevar dubios sa fi fost o fiinta umana si nu un spirit. Eu lucrez intr-o casa de batrani,care ar fi fost construita undeva in 1800. Nu stiu sa dau o data exacta. In orice caz,are aproximativ 200ani. In turele mele de noapte,in care,by the way,acum imi tii companie 😂😂,am simtit uneori anumite lucruri. Am avut anumite ... stari. Fiind o institutie veche de aproape 200ani,clar au trecut multe generatii si multi batrani au sfarsit acolo. Imi amintesc ceva,cred ca a fost undeva in 2016-2017. Am fost trimisa sa lucrez pe o anumita sectie(faimoasa pt intamplari dubioase😅). Undeva in jurul orei 1.00 am plecat spre pauza,pauzele din tura de noapte reprezentand evident,somn😅. In camera unde se lua pauza,era un pat relativ creepy,camera ... ciudata,goala si rece. Un sentiment ciudat. Eu fiind fana filmelor de groaza,am asociat aceea incapere cu o camera a unui spital bantuit( atat a putut creierul meu sa scoata in acel moment😅). De altfel,tot blocul arata dubiosel,nu doar noaptea ci si ziua. Insa,intunericul noptii amplifica dubiosenia. Personal,nu m.am putut odihni in acea incapere. Am iesit in mai putin de o ora. Simteam o oarecare apasare. La cateva nopti distanta,am fost pe aceeasi sectie,iar dupa pauza,unul din asistenti parea putin speriat... de ceva.. din discutiii,am inteles ca el nu a putut dormi,simtind ca ceva sau cineva il sufoca si a plecat din acea incapere fiind speriat de ce a simtit. Acum,trecand de senzatii,stari etc. O experienta fizica pe care am avut.o in,ce sa vezi,o alta tura de noapte. Am fost alocata in acea noapte unei singure paciente( eu lucrand ca infirmiera(englezescul care giver sau carer)),iar ,,misiunea mea" pe acea seara a fost sa supraveghez o pacienta ce parea a agitata noaptea(restless) doar in camera ei. Partea creepy nu intarzie sa apara. In timpul noptii,stand cu fotoliul lipit de patul pacientei,patul barierele ridicate(asa cred ca se numesc,)bariere de protectie pe ambele parti ale patului. Lipita fiind de patul ei,simteam orice miscare. Nu stiu sa spun cat era ceasul,nu am nicio idee,sunt detalii pe care nu mi le mai amintesc,simt fotoliul ca se misca(eu citeam,automat privirea mea era in alta parte,am presupus ca pacienta incearca sa coboare,se misca sau este agitata din oarecare motiv). Ei bine,nu. Dansa dormea,probabil calca pe nori pufosi,nu se misca insa fotoliul meu inca o facea. Miscarea nu s-a oprit. Fiind obosita,am presupus ca mi se pare. Am verificat pacienta in nenumarate randuri insa ,,fotelul meu" parea miscat de cineva sau ,,ceva",ca si cand ar fi fost cutremur. Cutremur nu a fost😅. Imi amintesc ca am gasit motive atunci doar ca sa uit acest eveniment. Evident a intrat in dosarul de uitate,pana acum un an. Povesteam in tura de noapte intamplari dubioase din casa. Ce a simtit fiecare. Si brusc,out of nowhere,imi revine amintirea ,,fotelului" ce se misca fara ca,cineva fizic sa il atinga,impinga etc. Mentionand doar numele sectiei,am fost intrerupta de colega de tura care a descris perfect acea camera unde candva a fost o pacienta dubiosica,extrem de rea(aproape posedata ar spune unii) . Am inghetat instant. Inima a luat.o razna. Si povestind pas cu pas ce se intamplase, am inteles si starile de agitatie ale bietei femei,pacientei ce mi.a fost ,,alocata" in acea noapte. Cred ca a fost mai creepy amintirea a celor intamplate si confirmarea lor de catre colege,toti cunoscand-o pe cea din trecut,decat ce am simtit atunci,incercand sa fiu rationala la momentul respectiv. Cred si eu,ca si tine,ca nu suntem singuri. Ca exista mai mult decat stim sau vedem. Si ar fi zeci de intamplari ce ar putea fi povestite. Usi ce se inchid si deschis fara ca cineva sa le atinga. Perdele ce se misca,fara ferestre deschise. Pasii nimanui ce se aud pe coridor,chipuri umane ce par a ne privi,desi pacientii dorm. Si toate aceste lucruri apar noaptea. Dar,dintre toate,povestea ,,fotelului" miscator ramane cea mai ciudata. Intorcandu-ne la povestea ta,este interesanta,toate detaliile duc spre ceva neobisnuit. Si asa cum si tu ai spus,de aproape 300ani,este posibil ca spirite sa ramana ,,prinse" in acel loc. Ma bucur ca te.am revazut. O saptamana fara dubiosenii iti doresc😂🥰🥰🥰

Draga Andreea, Mi-a placut sa ascult povestea :). Tot ce ai relatat m-a facut sa vreau sa iti recomand o carte. Poate ai citit-o, poate nu. O las aici si poate prezinta interes si pt altcineva. Omul care vedea dincolo de chipuri de Eric Emmanuel Schmitt. Duminica frumoasa in continuare! Te imbratisez 🤗

Yoy, mi s-a facut pielea de gaina! In timp ce ascultam, mi-am luat putin ochii din telefon si m-am uitat pe geam. Moment in care am vazut o față in balconul de vis-a-vis. Mi-a stat inima pentru 2 secunde, dar dupa am realizat ca era doar vecina cu treaba si ea pe balcon 😂😂 Ma sperii destul de usor la astfel de povesti si le consider super infricosatoare. Imi aduc aminte cand eram mai mica, o prietena avea anumite abilitati de a simti activitatile paranormale. Si intr-o seara, ca fetele, dupa ce ne uitasem si la un film horror, o intrebasem pe aceasta prietena daca simte vreo prezenta in camera. Toate ne-am uitat speriate cand ea a afirmat acest lucru si a aratat catre un colt al camerei - si nu fusese de amuzament toata treaba 😨.

Bună Andreea! Am ascultat povestea ta( recunosc, nu până la capăt) și știu despre ce este vorba. Entitatea unui bărbat care a murit în acea casă , singur , fără lumânare. Sufletul lui nu s-a ridicat în cerul din care face parte , ci a rămas în acea casă( bântuind ). Ceea ce nu este bine ! Fiecare trebuie să ajungă unde-i este locul. Când un suflet bântuie în casa care a murit , într-adevăr simți, își face simțită prezența. Îți bate inima foarte puternic, apare o stare de frică, teamă, panică....etc. Dar, nimic rău nu ți se poate întâmpla! Ele ne arată că nu sunt binevenite persoane străine în acea casă....etc. Sunt multe de spus ! Eu cunosc această lume nevăzută !! Dacă ai nevoie de mai multe explicații despre aceste lucruri" paranormale " ( pentru unii, pentru mine, Nu ) , cu drag ! Te îmbrățișez! Ești minunată!

Buna, Andreea, inteleg ce zici, asemenea am patit si eu in Septembrie 2021. Tot AirBnb, un apartament imens la etajul unui bloc de 10 etaje din inima orasului Milano. Apartamentul pe acelasi stil ca acesta din Paris. Extrem de vechi, cu obiecte de decor, tablouri, statuiete, etc. Multe camere si usi inchise. Tin minte ca pe holul imens care ducea in living era un dulap pe tot peretele, cu foarte multe usi inchise… care in care batai se auzea ciudat. 4 nopti cat am fost cazata nu am dormit mai deloc, se auzeau sunete si eram extrem de stresata. Ce am observat, nu doar eu, la baie era mereu curat, la modul ca ma spalam sau diverse activitati de rutina, cand intram imediat dupa, era extrem de curat. Oglinda stearsa, nu erau stopi de apa pe ea. O alta intamplare, ne am gasit bagajele rascolite seara cnd am ajuns la cazare. Cert este ca a fost prima cazare in care abia asteptam sa ajung acasa:)))). “Norocul” ca zborul de intoarcere a fost anulat si cei de la companie nu ne au anuntat, a trebuie sa mai ramanem o noapte in Bergamo, la hotel. Abia atunci am dormit perfect si ne am intors acasa odihniti ca dupa vacanta😂😂😂

Dragă Andreea, Consider că toate aceste lucruri nu sunt doar în imaginația ta... Țin minte perfect momentul când mi s-a întâmplat și mie o chestie de genul... Și anume: eram prin liceu, probabil undeva în clasa a 11-a când locuiam încă în casa părinților mei. Era o noapte de vară, ușa de la camera mea era închisă, geamul larg deschis, perdeaua se mișca în bataia vântului de vară. Țin minte că m-am trezit brusc din somn, m-am ridicat în fund și priveam fix în fața mea pentru că simțeam foarte puternic o prezență care se uita fix la mine. În acel moment, am paralizat de frică, simțeam cum niște fiori reci îmi străbat tot corpul și nu mă puteam mișca de frică. Țin minte că singurul lucru pe care l-am putut face în acel moment a fost să îmi spun în gând "Doamne ajută-mă!". Ei bine doar apoi am fost capabilă să mă mișc, m-am uitat la ceas si era ora 3:00. Multă vreme am regândit acel moment, chiar și acum mi-l amintesc foarte clar și resimt frica pe care am trăit-o atunci. O vreme bună nici nu am avut curajul să relatez nimănui această întâmplare, pentru că știam că ceilalți vor considera că a fost doar în imaginația mea. La un moment dat chiar și eu am încercat să mă conving că da, a fost doar o închipuire de-a mea sau citisem inclusiv despre "paralizia în somn". Cert este că astăzi consider că acea întâmplare a fost cât se poate de reală pentru mine, având în vedere faptul că după atâția ani încă îmi amintesc toate detaliile din acea noapte care pe mine m-a marcat... Iți mulțumesc pentru această poveste! Pupici! 😘 P.S: faza cu ora 3:00 este super creepy, mai ales ca eu am avut mai multe episoade la această oră. Dacă citești pe google despre însemnătatea acestei ore... oh... well... 😑

După ce au murit bunicii mei, la câteva luni distanță, mama mi a povestit ca ia văzut într-o noapte cum stau pe marginea patului și se uitau la mine cum dorm .. eu dormind cu mama în pat la momentul respectiv și când a vrut sa le spună ceva, i au făcut semn sa facă liniște ca să nu mă trezească apoi au dispărut. Mi a zis mama ca ia văzut învăluiți ca într o lumina alba.. Sincer am crezut-o când mi a povestit și cred în continuare în lucruri de genul pentru că mi s a întâmplat de multe ori sa simt prezenta cuiva lângă mine chiar dacă eram singură.. Și când mai merg în anumite locuri pe care le vizitez pentru prima data, am sentimentul ca am mai fost acolo .. Deci.. nu ești singura "ciudată" ☺️ Te îmbrățișez cu drag!🤗💋❤️

Ma bucur ca experienta de acel fel, la Paris, s-a rezumat la ce ai povestit și ca v-ati putut bucura în continuare de zilele petrecute acolo 🤗 Mi se întâmplă și mie sa simt noaptea, uneori, anumite prezente bizare... ma trezesc din somn cu pulsul accelerat, nelinistita și simt ca este cineva în camera. Senzația este atât de paralizanta încât nu găsesc putere nici măcar sa iau telefonul în mana și sa fac putina lumina... mă învelesc cât mai mult, îmi spun rugăciuni în gând și sper sa dispară...Cea mai bizara experienta a fost intr-o noapte în care m-am trezit cu aceasta senzație, iar după câteva minute am auzit ca a căzut ceva... de dimineață am observat ca geanta mea, așezată seara pe scaun, era acum pe jos, la vreun metru și jumătate fata de acel scaun, ca și cum cineva ar fi aruncat-o... ma tot gândesc ca dacă ar fi căzut ea pentru ca, poate, nu a fost așezată bine, totuși nu ar fi avut cum sa ajungă atât de departe... acest lucru, luat la pachet cu senzația pe care am simtit-o când m-am trezit în timpul nopții, nu m-au lăsat sa dorm prea liniștită mult timp... Experienta s-a petrecut în casa în care locuiesc, cumpărată de bunicii mei în urma cu zeci de ani, casa având undeva la 200 și ceva de ani. Din fericire nu am mai avut de câteva luni astfel de senzații și m-as bucura ca orice sau oricine exista pe lângă noi (pentru ca da, si eu cred asta), sa rămână o prezență discretă 😅. Te îmbrățișez! ❤️

Mai vrem video-uri de genul asta!!❤ te rugam foarte deosebit!!!

Acum câțiva ani, pe când stăteam cu încă 3 fete într-un apartament, am pățit ceva dubios. Eu dintotdeauna am avut vise ciudate, cu o încărcătură emoționalo-energetică ieșită din comun și care, ulterior, s-au adeverit. Într-o noapte, pe cand dormeam în același pat cu colega mea de cameră, am avut un vis ciudat. În vis, eram eu, în pat, cu colega mea, așa cum era in realitate. Atâta doar că mă vadeam printr-un ecran de supraveghere (ca cele din unele supermarketuri). Pe lângă patul meu, se plimba haotic un bătrân furios cu părul alb și ciufulit (Einstein-style) care avea momente în care răbufnea și parcă ar fi vrut să mă strângă de gât. La un moment dat, ia o pernă și vine spre mine punându-mi-o pe față. În realitate (lucru confirmat a doua zi de colega mea), respiram foarte greu si aveam mâinile la gât ca și când aș fi vrut eu însămi să mă sugrum. Cert e că și dupa ce m-am trezit, preț de câteva secunde am simțit o durere asurzitoare in piept ca și cand aș fi fost înjunghiată și o presiune greu de descris. Pe fotoliul din cameră care se afla fix pe partea mea, era o pernă pe care colega mea nu își amintea să o fi lăsat acolo și eu nici atât.. Toată viata am avut multe episoade de somnambulism, ba chiar încă din copilărie însă exclud faptul că as fi putut chiar eu sa ma fi deplasat in somn. Cu siguranță colega mea ar fi simțit acest lucru, s-ar fi trezit și mi-ar fi spus...

Acele cladiri, la momentul la care au fost construite, adaposteau o singura familie si servitorii. Chiar ma uitam ca si bucataria are usa mare, cea a domnilor si usa mai mica, destinata servitorilor. Toate casele asa mari au pasaje, culoare, care comunica. Ulterior casele au fost impartite mai multor proprietari si, din pacate, unele inca comunica. Mai rau decat sa fi fost vizite energetice, ar fi sa fi fost vizite fizice. Ft nasol sa intri peste om. Si in zonele cu cladiri vechi ale Bucurestiului exista case mari, cu cladire ptr servitori si curte interioara care, in timpul comunismului au fost impartite mai multor familii. Cred ca fugeam ca the roadrunner 😅😅😅

De când sunt mică pățesc atât de multe lucruri stranii și de multe ori am fost însoțită de un grup sau de cineva apropiat. Ideea e ca diavolul ia multe forme și absolut tot ce se întâmplă fiecărei persoane e adevărat! Ori ca e mintea, ori că e vreo prezența care nu e umană. Iar cei care vorbesc cu cei de pe tărâmul celălalt, vrăjitorii și etc, vorbesc direct cu diavolul. Interesanta povestea ta! Abia o așteptam! Iar noaptea pățesc la fel ca tine deși împart camera cu sora mea! Îmi e foarte frică să dorm singură!😂❤

Mi se pare atat de ciudat faptul ca imi amintesc cand am văzut vlogul din Paris, si cand prezentai casa mi se parea ceva dubios. Imi dadea o stare ciudata si știu ca m am intrebat atunci daca nu ti-o fi frica sa mergi sa dormi in case vechi, straine..Ciudat rau. Legat de starile cand te trezești si nu poti adormi, asa patesc si eu, indiferent ca dorm singura sau nu. Pur si simplu mi se întâmplă sa ma trezesc si sa nu mai pot adormi. Uneori simt ca ar fi tata sau asta vreau sa cred, dar nu îmi place ca e stare de panica si de tatal meu nu ar trebui sa imi fie frica.. sau poate mintii mele ii place sa creada ca e tata pentru a ma linisti. Sunt de acord ca sigur mai sunt si alte entități in jurul nostru... De unde vin si ce vor sa faca nu stiu.. dar am auzit si la batrani povesti si cred ca e ceva normal sa simtim lucrurile astea in jur. Am auzit la mulți oameni ca se tem sa doarma singuri in întuneric.

Am asteptat sa ma uit dimineata la cafea, superb povestit, e tot intuneric... aw.

Ce frumos povestesti! Mi-ar placea genul acesta de istorisiri cumva din spatele vlogurilor de calatorie 🤗 sau orice story time, ne captezi foarte bine atentia ❤ pupici!!

Doamne ce bine ca faci un clip despre asta. Nu am mai dormit în noaptea aia, după ce am văzut vlogul în care a apărut povestea 😂😂

Sincer, eu nu prea am încredere in nimic de genul regim hotelier, airbnb, etc. Sunt mereu pe principiul: nu știi cine e proprietarul și ce poate sa-i treacă prin cap. Am stat in apartamente de pe booking spre exemplu, dar nu m-am simțit confortabil sau pe deplin in siguranța. Poate exagerez sau sunt mult prea “fricoasa”, dar chiar nu vreau sa dorm cu frica. Extrem de tare povestirea ta, mulțumim ca ai împărtășit-o cu noi. Eu zic ca a doua varianta, prezenta fizica, e cea mai probabilă in situația voastră, culoarele alea nu “miros” a bine.

Interesantă poveste.. bun motiv să nu mai dorm în această noapte :))

Cat de frumos ai povestit! Și pisicii mei fac asa:și ma vezi pe mine cum ma uit pe pereții ba la ei, ba la pereții și nu vad nimic, iar ei rămân în acel loc și continua sa privească.

Cand ai povestit asta la sfarsitul ultimului Q&A eram la duș si m am speriat ingrozitor. L am sunat pe iubitul meu si am iesit de acolo cat de repede am putut. Acum am luat in calcul daca sa ma uit sau nu si bine ca m am uitat in final. Mi s a facut pielea de gaina de cateva ori si am ramas pe ganduri, dar lasand subiectul deoparte, POVESTESTI EXTRAORDINAR DE FRUMOS. Chiar ai darul vorbirii si cred sincer ca acest format de "storytime" ti se potriveste foarte bine. Mi ar placea sa mai faci🥰 Te pup si te îmbrățișez si toate cele bune💖

Și eu cred într-o existență mai presus de noi, am avut câteva incidente de-a lungul timpului și astea în perioada adolescenței. De mic copil visam cu o seară înainte fiecare membru al familiei sau rudenie apropiată care își lua rămas bun de la mine, iar următoarea zi aflam de moartea lor și nu neapărat pentru că erau bătrâni sau bolnavi. Ciudat. Visam înainte de a se întâmpla, ceea ce e tare înfricoșător. Nu cred neapărat în paranormal și fantome, dar anumite lucruri probabil au o explicație pe care noi nu suntem încă pregătiți să o digerăm. Ca de obicei, povestești foarte frumos. Te admir.

Mama mia cât de tare îmi bate inima, în general mi-e super frică de chestiile astea 🤣

mi-ar placea tare mult sa faci true crime stories 😱 cred ca ti s-ar potrivi super bine! mai ales ca ai talent la editing

Foarte interesant.. acum trebuie neapărat să-mi iau ceva ore să citesc comentariile care sunt la fel de interesante ca și povestea ta! Nu te-ai gândit acum, după ce a trecut sa cauți din nou unitatea de cazare să verifici recenziile? Poate mai sunt persoane care au semnalat chestii asemănătoare. Mai ales fiind mai ieftina sigur au mai fost "turiști" pe acolo.. ne mai poți relata povești de genul.. pupicios multos!

Ei bine, nu știu cum am făcut, dar te-am descoperit, dar bine tare am făcut! 😂 ador in special vlogurile tale de călătorie.. mă simt ca si cum călătoresc cu tine! ❤️

Vreau sa iți mai povestesc ce mi s a întâmplat în londra în 2007. M am angajat ca baby-sitter prin o firma. Am ajuns sa lucrez într o casa veche mica, din Westcliff. Undeva în vest, lângă mare la 5 min cu trenul de Londra. Odată, am urcat într o seară, sus în baie, sa ma spăl. Aveau Baia la etaj. Amândoi părinții erau acasă, seara, dar stăteau jos în living, se uitau la televizor. Eu eram sus, în cada de baie cu apa. Mi am băgat capul în apă sa îmi înmoi bine parul, și ce crezi? Am auzit brusc o voce de femeie care ma striga:Nancy!!! Asa ma numeau de obicei părinții acelor copii. M am ridicat speriata, și m am uitat în spatele meu unde era ușa.. Era puțin deschisa. Pe moment m am gândit.. O fi fost ea, mama copiilor.. Dar stai sa vezi... Am coborât apoi jos, și am întrebat o dacă m a chemat. Ea as spus ca nu m a chemat.. I am povestit ce mi s a întâmplat, și mi a spus sa nu dau atenție prea mult, probabil sunt jucăriile din camera de lângă baie care fac zgomot.. In fine, am uitat un timp apoi acel moment dar, acum vine teama! In altă seara, tatăl copiilor urcă în baie și se întoarce după vreo 10 minute. Ma întreabă..Nancy,m ai chemat? Am auzit de sus, și am venit sa te întreb.. Eu i am răspuns ca nu. Atunci mi am amintit clar ca la fel mi s a întâmplat mie. Dar nu am mai vorbit cu ei, ca nu cumva sa creadă ca e problema cu mine.. Totuși a fost foarte straniu

Draga Andreea, sunt tare fericita ca te-am gasit, nici nu stiu cu ce sa incep, am atat de multe sa-ti spun, iti impartasesc dragostea pentru pisici de cand ma stiu, sunt fana Harry Potter si multe, multe alte pasiuni comune. Acum insa, vreau sa va impartasesc una din intamplarile nefiresti . In 2007 locuiam intr-un apartament cu trei camere, eu, sotul meu si cele trei fete ale noastre, cea mare avea pe atunci avea10 ani. Era intr-o duminica, luasem masa de amiaz cu totii, dupa care sotul meu s-a retras in dormitor sa se odihneasca, fiica noastra cea mare s-a oprit brusc in bucatrie, speriata, ca a vazut un chip de om cu barba si ochi albastri, parea imaterial dar l-a vazut, apoi a disparut, am linistit-o cu greu. Am revenit in bucatarie sa spal vasele. Aveam mobila suspendata pe perete, dulapioarele din partea de sus, aveau geamuri, cand sa deschid dulapul sticla s-a desprins, sticla avea aproximativ 50 pe 70, era relativ mare si grea, s-a desprins in momentul in care eu am deschis dulapul. Precizez ca aveam pe mine doar un maieu, bratele si decolteul mi-erau goale, sigur ca totul a durat tot o fractiune sau doua de secunde dar sticla pur si simplu parea ca cineva o sustine, traiectoria ei parea nefireasca, mi s-a asezat pe brate intr-un mod ciudat, parea sustinuta de cineva, cele doua colturi de sticla care au intrat in contact cu pielea mea, aproape ca nu m-au atins, nicidecum sa ma raneasca, nu parea nimic logic si nu doar evenimentul in sine mi-a dat sentimentul de spaima, cat faptul ca am simtit o prezenta straina, tremuram cu sticla in brate. M-am dus la sotul meu cu riscul de a-l trezi, sa ma linistesc, sa-i povestesc. El este un om foarte rational si ma asteptam sa gaseasca argumente logice dar dupa ce i-am relatat toata intamplarea, mi-a marturisit la randul lui ca in timp ce eram la masa de pranz, a simtit o prezenta ciudata, chiar daca era ziua in amiaza mare, o prezenta, o masa, o entitate dar care arata ca o ceata mare. Nu mi-a spus nimic atunci, crezand ca i se nazare din cauza oboselii, pe scurt, a fost ceva neobisnuit , ne-am revenit greu, ne-am reamintit ca apartamentul noi il cumparasem de la calugari, acolo in decurs de zeci de ani, au trait calugari iar unii dintre ei au murit acolo. Nu a fost singurul eveniment iesit din normal pe care l-am trait, dar nu stiu daca sa mai relatez si altele. Referitor la pisonci, ca asa le zic eu blanosilor mei, vreau sa-ti spun ca am o relatie atat de speciala cu ei de cand ma stiu incat atunci cand , of.... murea cate unul, iar eu plangeam o zi intreaga, noaptea mi se arata in vis si ....poti sa razi, dar comunicam cu ei telepatic, este insa o alta poveste pe care cumva mi-o explic

Eu sincer mi as dorii sa mai faci astfel de povesti și întâmplări ❤️❤️

Andreea, experiența împărtășită de tine mi-a dat fiori ! Cel mai important este că dacă chiar era cineva acolo, sunteți safe ! Eu nu cred în astfel de lucruri , însă cred ca dacă lucruri inexplicabile ni se intampla, mintea noastră încearcă sa găsească mereu explicații logice care sa ne readucă starea de liniște si de siguranța, chiar dacă in sinea noastră știm ca ceea ce s-a întâmplat e de-a dreptul anormal. Cred totuși ca exista nenumărate lucruri care sunt mult peste puterea noastră de înțelegere, si poate ca e mai bine așa 😅

Bună😊. Foarte interesantă si ciudata întâmplarea pățita de voi..eu cred in prima variantă, adică cat de nebun/a sa fi sa intri peste oameni si mai ales noaptea, tocmai de aceea cred ca a fost o energie a unei persoane ce numai este in viața. Si ca o recomandare in legatura cu casa pe care ți-o dorești, stiu ca iti plac casele bătrâne, vechi cu o poveste in spate însă ar trebuii sa iei in considerare ca acolo au trăit oameni, poate au si murit si e de luat in seama zic eu energiile ce inca pot fi in casele vechi, si sincera sa fiu nu sunt asa sigura ca nu ne pot afecta, poate nu fizic dar emotional si psihic...este de gândit. Te îmbrățișez cu drag si sper sa numai pățești asa ceva niciodată🙏🏻🤗

Doamne. Mi e frica ! Ma uit la vlogul asta la 1 noaptea. Mi e frica sa ma dau jos din pat

Wow! Nu-mi amintesc sa mi se fi intamplat vreodata ceva de genul acesta. Insa, ascultandu-te, m-au trecut niste fiori...

Ador bucuria și veselia pe care mi-o dai, eu pictez(poți vedea asta și pe canalul meu) și nu aveam nici o treaba cu moda și cu vintage-ul, dar tu m-ai făcut sa ma intereseze. Mulțumesc mult pentru videoclipurile frumoase. Pupici și pentru cei trei blănoși 😍😘🐈‍⬛ PS: Ador șezătorile și poveștile la cafea 😘

Chiar înfricoșător! Apartamentul este superb și chiar inițial eram tentata sa iti cer adresa pt ca vreau sa ajung la Paris. Dar....m-am răzgândit 😉

Buna Andreea! In acest caz, expus de tine, tind sa cred ca in acea casa mai locuia cineva. Ma bucur si ma linisteste deopotriva ca v-ati gandit si la aceasta varianta... Este intr-adevar infricosator acest fapt, important e ca nu ati patit nimic...

Când aud povești de genul, mi se face pielea de găină și îmi curg lacrimi, în mod inconștient. Am și eu o poveste ciudată, petrecută în vara anului trecut. Am fost în Grecia și am ajuns la Muntele Olimp. Frumos tare, dar urcând, ne-am întors din drum la un moment dat că se termina drumul cu asfalt. La întoarcere am găsit un drum atașat celui principal, drum care ducea către o mănăstire veche de căteva sute de ani. Ajunsă lângă mănăstire, când am văzut-o am simțit cum mi se întoarce stomacul într-o stare de tristețe, combinată cu teamă. Mănăstirea a fost distrusă de vreo 2 ori pe parcursul vremii, de diferite războaie purtate în zonă, iar acum era în proces de reconstrucție. Avea ziduri de piatră, iar în interior era micuță. Am vizitat ce era de vizitat, apoi am mers la baie. Persoana cu care eram a mers și ea după ce am ieșit eu, iar eu am rămas să aștept. Stând acolo, mă uitam pe jos, la pietre și am văzut o șopârlă mică, ce fugea către partea opusă băii. Eu după ea, să văd unde merge. Mă tot uitam înapoi să văd dacă nu ieșise persoana de la baie. Dintr-odată am ajuns în fața mănăstirii și mă tot uitam unde aș putea face niște poze construcției. Apoi m-am întors să văd cum e cu baia. Când am ajuns în dreptul băii, nimeni înauntru. Baia avea un geam cu deschidere la o vale adâncă. Și atunci începe panica. Semnal nu aveam. Internet ce să mai zic. Oamenii se imputinau, se făcea seară. Am dat vreo 10 ture în jurul mănăstirii, am intrat înauntru - persoana cu care eram acolo dispăruse complet. În capul meu era haos, o fi căzut pe geam, l-or fi răpit extratereștrii, spiritele decedaților etc. Eu lipsisem câteva secunde. Omul nu era nicăieri. Nu știu căt a durat toată tărășenia, am ieșit și la drumul principal, nici acolo nu era. În final, rămăsesm doar eu cu înca 2 persoane foarte dubioase și am decis să plec din nou spre parcare. În momentul în care am ajuns la poartă, persoana pe care o căutam lua colțul să meargă spre intrarea mănăstirii. O secundă lipsea și cred că o luam pe ulei. Cheile mașinii erau la persoana dispărută, evident. Când ne-am întâlnit, am plâns. Persoana se dusese la mașină, la rându-i să mă caute. Una peste alta, unele locuri vorbesc, cu siguranță. A fost ciudat, mai ales pentru imaginile pe care mi le desfășuram în minte în momentul în care mă pierdusem. Plus că erau și afișe cu persoane dispărute în zonă. Acum glumesc pe tema asta, că dacă nu m-aș fi reîntâlnit cu persoana, acum eram tot pe Olimp, cu mințile pierdute :)) Dar atunci... teribil.

Ma bucur sa vad un clip diferit de celelalte (la fel de interesante) cu care ne-ai obisnuit 🤗. Personal, nu-mi amintesc daca am trait vreodata asemenea experiente, insa mamei mele i s-a intamplat ceva paranormal. Se afla cazata la o gazda, iar doamna casei i-a oferit fostul dormitor al fiului ei decedat intr-un razboi. In prima noapte in care a dormit acolo, a simtit cum salteaua s-a lasat, ca si cand cineva (sau ceva) s-ar fi asezat pe marginea patului. A fost atat de inspaimantata incat nici macar nu a indraznit sa deschida ochii sa se uite. O singura experienta de genul a trait, dar cred ca a fost suficienta 😜 . Peste ani, o prietena cu care imparteam aceeasi locuinta, mi-a povestit ca si ea traia asemenea experiente destul de des. Asadar, desi n-am vazut niciodata vreo "fantoma"👻 in fata mea, si eu cred ca ceva-ceva exista in jurul nostru.

Aseara am ascultat toata povestea. Abia am adormit! 😭 Si acum am zis sa revin si cu un comentariu. Sa stii ca si eu am trait astfel de senzatii si nu este tocmai placut. Referitor la situatia ta, cred ca cineva a intrat peste voie. Pupi!

Doamne, deci cum face lumina aia. Ma sperie si mai tare, fix în momentele cheie se întunecă camera😂 Te pup tare Andreea, așteptam acest clip.❤

Lucrurile astea există. Am o groază de evenimente din astea care mi s-au întâmplat și în 90% din cazuri eram cu mama sau primeam un anumit indiciu care pentru mine nu însemna nimic, dar simțeam în diverse situații că întâmplarea respectivă trebuie povestită unei persoane anume. Când o povesteam destinatarul era foarte surprins pentru că le spuneam lucruri pe care nu aveam de unde să le știu și pentru mine, repet, nu însemnau nimic. Din acest motiv mult timp am evitat cimitire și înmormântări în general pentru că îmi era frică. În prezent când pățesc situații din astea în locuri străine mai ales transmit în gând dacă sunt străini pe lângă mine și nu pot vocaliza că vin/venim cu gânduri pașnice. De fiecare dată după ce am comunicat intenția pașnică totul s-a calmat, nici scârțâieli nu mai erau și energia te făcea să te simți binevenit.

Buna Andreea,eu si prietena mea am trait o situatie similara ;acum 10-12 ani am ajuns acasa unde locuiam la momentul respectiv , in acea seara am dormit impreuna ca sa mai stam de vorba desi dormeam in camere separate , m-am uitat pe perete si am vazut o forma din ce in ce mai conturata a unui cap de caine cu gura cascata,am intrebat-o daca ea vede ceva pe perete si a spus ca vede acelasi lucru ,am mers sa dormim in camera ei cu lumina aprinsa .Eu cred in acest gen de ,,intamplari’’ .

Ai stofă de povestitoare, imi plac detaliile , foarte palpitant. 👏👏👏😍

Extrem de interesant clipul, mai vrem! Eu cred că suntem înconjurați de spirite și diferite entități...Trăim uneori experiențe pe care nu ni le putem explica.Personal am trăit experiențe paranormale!

Mi s-a intamplat ceva de genul in 2019 in Sibiu. Impreuna cu 2 prietene ne-am cazat intr un apartament regim Airbnb din centrul orasului. Apartament refacut probabil dintr o parte a casei propietarilor si dat spre inchiriere. Cu tavan inalt, obloane vechi si usi ca de seif. Toate bune si frumoase , nu am simtit nimic cand am intrat, vibe-ul era foarte bun insa noaptea aceea petrecuta acolo a fost foarte ciudata. Dormeam toate 3 in pat (eu la margine) si am simtit in timpul noptii ca cineva ma mangaine pe par. Ce e si mai ciudat e ca desi pe moment am fost speriata de senzatie am reusit sa ma linistesc extrem de repede si sa ma culc la loc. Senzatia a fost 100% reala, stiu sigur ca nu a fost un vis insa nu am stiut niciodata ce si cine era acolo cu noi...ceea ce stiu e ca cu siguranta nu eram doar noi 3...

Eu de a lungul timpului ma am cazat prin airbnb, si am dat peste apartamente in care erau lucruri personale: ba pt ca erau fie case de vacanta, fie pt ca proprietarii plecasera in vacanta si in aceasta perioada si-au inchiriat propriul apartament. Este firesc sa te trezesti in timpul noptii din somn, intr-o casa in care esti pt prima oara si u nde sunt si zgomote din cauza lemnului vechi, pt ca asa functioneaza creierul nostru, ne tine in garda pt a supravietui. Iar usa aceea, daca era descuita si apoi ati gasito incuiata, asta inseamna clar ca o prezenta pamanteana a incuiato, insa nu stiu daca iin momentul pe care il descrii, poate o fi incuiato innainte. Faptul ca nu ati facut zgomot, pt a nu deranja, si probabil ca ati fost prezente mai mult decat discrete, nu va au vazut oamenii cand ati inytrat in casa, si posibil ca iesind din aria de supraveghere, cei care vegheaza la siguranta noastra a tutror sa nu va fi vazut si atunci au luat aceasta atitudine de maxima urgenta, si vre-un vecin care era insarcinat cu observarea voastra a intrat sa se asigure ca sunteti acolo. Sigur putea fi si vre-un individ cu alte intentii, insa putea pur si simplu fi nimic, sau vre-o pisica sau chiar un sobolan; Imaginatia noastra este foarte bogata, important e sa nu o lasam sa zburde prea mult asa, ca se duce pe aratura tare..

Cat de tare ma bucur ca ai facut clipul cu experianta ta din Paris!!!!!😀😀😀

Saluuut! Am o povestioară scurtă, dar interesantă zic eu. Totul este pur subiectiv, fiecare are credințele sale! Eram acum o lună cu mai mulți prieteni la mine în sufragerie și le-am spus dintr-o dată că simt o prezență masculină cu noi. Dimineața următoare, doi intre ei ne-au povestit tuturor celor care dormeam la momentul înâmplării acțiunii că stăteau la un ceai în bucătărie când s-au gândit să-i ceară spiritului un semn. Au auzit două bătăi în ușă și n-au fost convinși. Făcând haz din asta au mai cerut un semn și, ghici ce, alte două bătăi în ușă au urmat. Nimic altceva după, însă au fost suficiente aceste semne să ne înspăimântr pe toți

Atat de mult am asteptat istorisirea asta, incat, pentru prima data, n-am mai stat pana maine la cafea. :))

Nu e doar in mintea ta! Am citit undeva ca daca vrei sa iti cumperi o casa si esti in cautare,inainte de a intra in ea sa te opresti si sa o intrebi daca te accepta ,iar raspunsul vine din inima,din ceea ce simti stand acolo! De aceea unii oameni nu se simt bine in anumite case!

Ce ma bucur ca ne ai povestit❤️ daca mai ai povesti asemanatoare sa ne mai zici

Hey, interesant clipul😀 si eu cred ca exista energii pe care nu le putem vedea sau intelege. Am trait mai multe experiente inexplicabile de-a lungul timpului, experiente pe care le-am lasat undeva deoparte, tocmai pt ca nu am avut o explicatie logica pt ele. Acum cateva luni am dat din intamplare peste niste fotografii din copilarie, cu mine si bunicii mei, care nu mai sunt de multi ani. M-am uitat prelung la ele, le-am si trimis fratelui meu, nu stiu, in ziua aia m-a cuprins o nostalgie. Totul a fost ok peste zi, insa noaptea m-am trezit fara motiv pe la 2, am mers la toaleta, m-am intors in intuneric inapoi in camera. Tin minte ca m-am uitat in urma mea, dar am zis ca e ceva normal, nu imi place intunericul. M-am pus in pat, eram sleepy, cand m-a trezit uruitul aspiratorului vertical pe care il aveam sprijinit de perete in dormitor. Am tresarit, sotul meu a sarit din somn, a oprit aspiratorul, s a pus inapoi in pat. Aspiratorul a pornit iar. Iar s a ridicat sotul si l-a inchis. Aspiratorul era cumparat recent, nu a mai facut asa vreodata, nici inainte, nici dupa intamplarea asta. Tin minte ca sotul a zis cumva amuzat “nu suntem singuri”, s a intors pe partea celalalta si a adormit instant. Dar eu nu am mai putut adormi apoi. Am simtit ca a avut legatura cu bunicii si cu ziua aia in care m-am gandit atat la ei, am privit fotografiile alb-negru cu ei in tinerete..cine stie. Poate a fost doar o eroare cu aspiratorul, dar de ce oare nu se intampla ziua fazele astea? Pe lumina am percepe mult mai usor tot. Chiar si sotul meu care e sceptic si nu crede chestiile astea supranaturale, nu a putut gasi o explicatie logica. Au mai fost si alte intamplari in timp. Desi ne sperie necunoscutul, imi place cumva ca “there’s more to life”, ca exista mereu ceva extra de invatat si inteles. :)

Chiar si soarele te ajuta sa faci acest clip prin luminozitate sau prin lipsa ei! Tot timpul clipului am vrut sa te intreb daca ai mai petrece o noapte acolo , dar ai raspuns pe final !

Andreea, esti ce se numeste “sensitive” la chestiile astea, poti sa le simti, e ok. Nu fac rau si nu tre sa iti fie frica. Trust your gut always. Nimic nu e coincidenta. Si da, pisicile ne protejeaza 💜💜💜

Bună, Andreea! I-am povestit unui prieten despre ce ți s-a întâmplat. El a spus că acele uși închise cel mai probabil duc către niște culoare destinate servitorilor când a fost construită clădirea, deoarece aceștia aveau intrare separată și culoare ascunse ca să nu fie văzuți de oaspeți și să își facă treburile în liniște. El crede că în cazul tău a fost vorba despre niste hoți și că e bine că nu ați pățit nimic. Multă grijă pe viitor și sper să ai parte doar de călătorii liniștite! Mulțumim pentru videoclip!

Oh my God! Nu imi vine sa cred ca l-ai postaaaaaaat! Atat de mult voiam sa aud povestea!!! Te pup, Andreea🥰

Înspăimântătoare poveste,dar mi-a plăcut și mi s-a părut tare interesantă👻💕 Mai vrem!

Buna Andreea, Lumea este mult mai complexă decât noi putem înţelege. Eu am avut interactiune cu spiritul tatălui meu înainte să aflu că el a murit. M-am trezit într-o dimineaţă de un scărțâit, urmând ca la scurt timp după, încercât să adorm la loc, să simt o mângâiere pe cap care nu era fizică, era ceva energetic. Pot compara cu atunci cand simţi un câmp de energie statică. Adiţional, noi oamenii avem o conexiune specială cu universul. Din păcate mulți o ignoră. Eu de exemplu pot citi prezentul, trecutul şi viitorul unui om în cărţi. Mulţi oameni pe care nu îi cunoşteam au rămas uimiţi de faptul că am putut zice lucruri din trecutul lor pe care doar ei le ştiu. Pe parcursul timpului am ajuns să pot copia sentimentele şi emotiile oamenilor, să simt ce emoţie are un om şi să am "snap judgements" despre un om sau situaţie care de dovedesc a fi adevărate. La asta se adaugă visele premonitorii şi abilitatea de a manifesta lucruri în viaţa mea doar prin puterea gândului. Prin urmare, ce ai trăit tu este ceva normal. Cu drag, Andrei

Mă fascinează tipul acesta de intamplări!❤

Buna Andreea! Mulțumim pentru interesul acordat acestui subiect, in ton cu povestea am și eu ceva poate puțin mai “psiho-pupu” decât ceea ce ai relatat. Intr-o zi matusa mea fiind in vârsta a decedat in casa unde locuiam la țară și după câteva zile de la înmormântarea ei, mama mea era in living și își turna intr-o cana de sticla niște suc de portocale și momentul cel mai ciudat a fost ca am auzit-o țipând și când am mers la ea am observat ca ii s-a sfărâmat paharul in mâna in timp ce sucul făcea contact cu paharul, eu in momentul acela m-am panicat și am intrat in camera din care am ieșit, unde era așezată o oglinda cu rama de metal rotundă ce avea doua piciorușe pe care era proptita. In acel moment s-a legănat oglinda și când m-am uitat in ea, s-a reflectat o lumina albă (Menționez ca nu era nici o draperie deschisa sau sa fie vreun bec care sa se reflecte având și bec cu lumina Galbena care era foarte slab ) in momentul acela m-am panicat foarte tare și dintr-o data parca totul s-a linisitit și a revenit la normal. Cât despre cana mamei, nici in zi de azi nu avem explicație. 😬