În Duminica Tomei am comentat Evanghelia după Ioan 20, 19-31. Am luat drept cheie de lectură precizarea despre Toma, "zis Geamănul".
Da, duminica trecută, Duminica Învierii Domnului, lecturie biblice și rugăciunile liturgice vorbeau despre Învierea lui Christos. În duminica Tomei se vorbește despre învierea completă a lui Toma. Cum "completă"? Despre ce este vorba?
Fratele geamăn al lui Toma poate fi Nataniel, căci are o mărturisire de credință similară cu cea a lui Toma. Vezi Ioan 1, 49. Însă nu m-am oprit la acest aspect biblic. Am vorbit despre faptul că "geamănul" desemnează un antagonism ce există în ființa noastră. Toți suntem un amestec de frică și curaj, de credință și necredință, de generozitate și închistare în sine etc.
Cand venim la biserică, de obicei, venim cu partea bună - curajul, credința, generozitatea. Fratele geamăn sau sora geamnă rămâne acasă. De aceea, Toma recunoaște astăzi că trebuie să vină la Isus și cu fratele său geamăn pe care îl poartă în inima sa.
Pentru a aprofunda mesajul Evangheliei am privit tabloul lui Caravaggio despre "Necredința sfântului Toma" (1600-1601).
Am constatat mai multe lucruri. Primul, că Isus poartă veșminte specifice epocii sale, iar apostolii sunt îmbrăcați în haine din vremea lui Caravaggio. Asta înseamnă că, pentru pictor, Învierea lui Isus este un eveniment istoric. Cu alte cuvinte, poate fi cercetat empiric sau științific de orice generație. Sfântul Ioan Paul al II-lea spune că există în fiecare generație credincioși empirici. Poate așa suntem și noi. Așadar, dacă vrem, putem ajunge științific la nucleul credinței - Învierea lui Christos. Cum? Căutând dovezi începând de la mărturisirea primilor apostoli. Ele există. Am indicat câteva în această meditație.
Apoi, că Isus înviat îl invită pe Toma să-și apropie degetul și mâna de urma cuielor, rănilor. Avem aici o manifestare clară a milostivirii divine. Pe scurt, milostivirea înseamnă că Dumnezeu are inițiativa mântuirii. Omul trebuie să răspundă lăsându-se atins de iubirea divină. Sau, cum spune sfântul Augustin, să se trezează din somn, să se ridice și să meargă .... spre Viață. De ce? Fiindcă Viața a venit la el.
În concluzie, am subliniat nevoia de a celebra Paștele omului întreg. Paștele trebuie să-l facă și omul care vine la biserică, și fratele său geamăn rămas aiurea pe undeva. Dar, încă o dată, care frate geamăn sau soră geamnă? Acela care e victima lașității, duplicității, fricii, instinctului, necredinței etc. Învierea nu este participată deplin decât împreună cu "geamănul" din noi.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.